A durat mai puțin de un an. Dar ce frumos a fost...

La finalul lui mai a intrat în vigoare, s-au răsturnat firmele cu roțile-n sus, au început să alerge DPO-ii în stânga și-n dreapta, lumea se mai calmase cu mailurile de tip spam; sau, cel puțin, căsuțele mele de e-mail au început să se golească, mă dezabonam de la liste la care nu mă înscrisesem niciodată și opțiunile mele chiar erau contabilizate acolo, undeva, în raiul spamurilor. Cât a durat minunea? Mai puțin de un an.

Nu știu alții cum sunt, dar căsuțele mele de e-mail s-au umplut încetul cu încetul, de o lună de zile, de atâtea mailuri necerute cât să compenseze pentru luni bune de liniște totală. Mi se pare că mă lupt cu o hidră electronică: pe măsură ce optez pentru dezabonare, primesc tot mai multe mailuri în următoarea zi. Din experiența mea recentă, m-am întors cu succes în epoca pre-GDPR. Mi se adresează vânzători spre care nu mi-am manifestat interesul niciodată, ambulanții internetului în materie de parfumuri contrafăcute, lenjerie din tablă și teniși nepurtabili. Aceleași mailuri pe care nu le-am primit cât a durat fenomenul GDPR, care, evident, s-a cam terminat.

Sunt însă doar în aparență dezamăgită, pentru că nu mi-am pus niciodată în cap speranța că acest regulament european va lumina prea multe conștiințe și va dicta vreo ordine în conduita unor firmulițe, nici din România, nici din alte state europene. Fiecare s-a folosit de acest regulament cum a găsit mai oportun, de fapt. Încă un an și unii nici nu vor mai ști despre ce-a fost și GDPR-ul ăsta...