De ce avem legi? Aparent, încă mai avem de lucrat la răspunsuri

Puteți citi editorialul despre care vorbeam aici. În el, era criticată, printre altele, modalitatea de adoptare a actelor legislative. De cele mai multe ori, procedura legislativă se desfășoară fără a fi expus suficient motivul și fără să se facă studii sau să se prezinte statistici care să justifice o modificare legislativă sau o lege care să reglementeze un domeniu neatins până la acel moment. 

Ce vreau să fac, acum, e să construiesc pe ceea ce s-a spus în editorialul la care am făcut trimitere mai sus, arătându-vă un exemplu foarte recent. Mai exact, aș vrea să văd cum o inițiativă legislativă de reglementare a lobby-ului a fost justificată, în expunerea de motive. Am vorbit despre reglementarea respectivă, aici, iar expunerea de motive o puteți citi aici.  

Să o luăm de la zero. Prima întrebare pe care ar trebui să și-o pună orice autoritate cu atribuții de reglementare ar trebui să fie următoarea: de ce reglementăm? De ce intervenim? Are nevoie societatea/piața de noi? 

Cum s-a răspuns la această întrebare, în expunerea de motive? În mare, sunt reproduse elemente din lege: cine este considerat că desfășoară activitate de lobby, ce trebuie să facă, în scop de transparență a activității etc.

E drept, în câteva rânduri este prezentat faptul că există grupuri de interese, care pot influența procesul decizional. Astfel de grupuri și activitățile lor de influențare a procesului decizional trebuie reglementate, pentru a nu se ajunge la „distorsionarea democrației”, însă fără să se ajungă la interzicerea activității de lobby. 

Este o astfel de argumentare suficientă? Greu de spus așa ceva. Până la urmă, trăim într-o democrație, caracterizată de supremația legii. Avem pretenții de transparență și de motivare clară a deciziilor judecătorilor. Avem pretenția de o aplicare predictibilă a legii, din partea administrației. Vrem ca legi care pot fi aplicate în mai multe moduri să fie aplicate coerent.

Dacă avem astfel de pretenții de la puterea judecătorească și cea executivă, de ce să nu avem pretenții și de la legiuitor? Faptul că eu aflu, din expunerea de motive, că activitatea de lobby trebuie reglementată, pentru a nu se ajunge la distorsionarea democrației, e atât de vag cum e o pedeapsă penală stabilită la discreția judecătorului, fără a exista anumite limite de pedeapsă.

Ca cetățean, aș vrea să am exemple concrete: cine sunt acești lobby-iști? Cum influențează ei activitatea decizională? Aș vrea să văd niște statistici, dacă există. De exemplu, dacă eu citesc că lobby-iștii influențează procesul decizional, s-ar putea să nu îmi pese. Dar dacă citesc faptul că asociații profesionale din industria alimentară încearcă să influențeze normele de protecție din domeniul alimentar, s-ar putea să înțeleg, mai bine, cum sunt vizat.

Așa că, rămâne întrebarea: dacă acel lucru nu e suficient, ce trebuie făcut? Să luăm un exemplu la îndemână, relativ mediatizat și care ne influențează pe toți: Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR), act legislativ adoptat la nivelul Uniunii Europene și aplicabil direct în România. Preambului acestuia conține 173 de paragrafe și se extinde pe 33 de pagini (din 88 de pagini, câte are în total Regulamentul).

Nu îmi reproduce partea operativă (adică partea care îmi conține normele propriu-zise care trebuie aplicate). Maximum îmi explică de ce e unele prevederi sunt cum sunt și îmi ghidează interpretarea normelor obligatorii. De fapt, scopul principal e să mă facă să înțeleg logica pentru care avem un asemenea act legislativ. Face legătură cu alte acte relevante și, pe deasupra, îmi dă informații concrete privind obiectul reglementat. 

Astfel ar trebui să se desfășoare și procesul legislativ: după ce citesc expunerea de motive, să înțeleg, clar, de ce are nevoie societatea de acea lege. Să înțeleg de ce e singura alternativă. Să văd că s-a făcut un efort să se înțeleagă posibilele efecte ale legii, inclusiv cele care ar putea fi negative.

Bineînțeles, ceea ce am spus până acum nu înseamnă că o lege, dacă nu e suficient argumentată, nu ar trebui să existe. Dar o lege care nu e suficient argumentată poate avea și consecințe negative. O argumentare suficientă nu le va preveni dar, măcar, va obliga inițiatorii să studieze mult mai bine oportunitatea adoptării ei. Astfel, vor înțelege mai bine complexitatea fenomenului și vor vedea dacă nu cumva ceva trebuie adăugat sau schimbat.

Am ajuns într-un punct în care un proces legislativ care să se desfășoare după niște principii precum motivarea suficientă și clară este esențial dacă vrem să reacționăm efectiv la problemele care apar. Avansul tehnologic pretinde o astfel de abordare. În toată lumea, legiuitori care respectă astfel de principii se chinuie cu reglementarea fenomenelor care schimbă societatea radical (inteligență artificială, blockchain, internet of things etc.). Dacă nu ne adaptăm, nu doar că am putea avea legi irelevante, dar ar putea afecta societatea într-un mod greu de imaginat, la acest moment.