Minciuna din spatele salariului minim crescut. „Retorică” populistă

Salariul minim brut pe economie este o valoare sub care angajatorii nu au voie să stabilească remunerațiile salariale. Dacă o fac, riscă amenzi peste amenzi, pentru toți cei care sunt plătiți sub nivelul minim. Angajatorul are, altfel spus, obligația legală de a respecta acest minim sau să nu mai lucreze cu salariatul (cu forme legale).

Când Guvernul sau orice alt reprezentant al clasei politice menționează că a crescut salariul minim, a se traduce cu: au fost obligați angajatorii să crească salariul minim. De asemenea, nu există nicio obligație pentru angajator de a crește proporțional, după o atare măsură, și celelalte salarii din firmă, care erau deja peste minimul legal.

În practică, angajatorul pus în fața unei măriri salariale face un calcul și vede dacă își mai permite, în termenii și condițiile sale, să continue raportul de muncă cu acei angajați cu minimul pe economie sau nu. În această din urmă situație, le pune angajaților în față deciziile de adio sau le propune munca la negru ori reducerea normei de muncă.

Atunci când angajator e statul și bugetarii au salariul minim în contract, momentul despărțirii poate veni atunci când, anul următor, se constată că pe același buget se îngrămădesc prea multe cheltuieli (sau se decide neacordarea unor sporuri, lucru care afectează și personalul care nu avea minimul pe economie).

Angajatorul privat din construcții a aflat anul acesta îngrozit că trebuie să acorde un minim brut uriaș (3.000 de lei) mai multor categorii de angajați, inclusiv secretarei și femeii de serviciu, nu doar celor care sunt implicați în mod direct în activitatea de construcții.

Afirmația "Am crescut salariile" în contextul firmelor din mediul privat este de-o simplitate extrem mincinoasă, pentru că statul nu poate forța angajatorii să crească salariile peste putința și intenția lor de a duce în spatele cheltuielile crescute. Angajatorul privat care nu a avut bani să dea 3.000 de lei salariu minim tuturor angajaților din firma sa de construcții ori i-a redat șomajului pe unii dintre angajații săi, ori le-a propus să muncească la negru (ca să nu mai vorbim că celor din construcții li s-a promis pe hârtie o reducere de taxă inaplicabilă momentan).

Afirmația "Am obligat firmele să dea salarii mai mari" ar avea mai multe șanse să dea mâna cu adevărul, dar nu are același efect.

Evoluția salariului minim în ultimii zece ani ne arată că am plecat de la un minim de 600 de lei, în 2009 și am ajuns la 2.080 de lei, în anul curent (dar mai avem acum încă două salarii minime mai speciale: unul pentru studii superioare, de 2.350 de lei, precum și unul în construcții, de 3.000 de lei).

O subliniere care merită făcută în discuția aceasta e legată de valoarea punctului-amendă în domeniul contravențiilor rutiere. Sunt multe lucruri care se calculează în funcție de salariul minim, unul dintre ele fiind punctul de amendă rutieră. În legislație scrie că acesta trebuie să fie 10% din valoarea salariului minim. De ceva vreme însă regula nu se mai aplică, Guvernul trasând aici o excepție: când a crescut salariul minim în 2018 de la 1.450 de lei la 1.900 de lei, Executivul și-a dat seama că punctul-amendă ar crește cam mult, așa că l-a plafonat la 145 de lei.

Dacă am raporta punctul-amendă la actualul salariu minim (2.080 de lei), atunci ar fi o valoare de 208 de lei, față de 145 de lei, cât e de fapt, grație acelei excepții. În mod normal, dacă salariul minim crește și cresc, așa cum tot subliniază guvernanții noștri toate salariile în România anilor 2018-2019, atunci creșterea punctului-amendă odată cu salariile nu ar trebui să fie o problemă pentru portofelul nimănui: amenzile cresc, astfel, proporțional cu veniturile românilor, iar cel care e amendat nu resimte diferența în buzunar, pentru că i-a crescut și venitul odată cu amenda.

Când a crescut salariul minim de la 1.450 de lei la 1.900 de lei, Executivul a văzut un șoc în buzunarul celor amendați pentru încălcarea legislației rutiere, șoc pe care l-a atenuat prin plafonarea punctului-amendă. De ce ar mai exista șocul în contextul în care, se pare, salariile ar fi crescut generalizat în România?