In viitor, romani condamnati pentru file-sharing ilegal

Un tâmplar din Finlanda, un postas din Marea Britanie, un IT manager din Cehia, un judecator din Germania, un bucatar din Franta, un consilier local din Marea Britanie si un cuplu de pensionari din Germania. Ce au în comun toti acesti oameni, în afara de faptul ca sunt cetateni ai unor state europene? În prezent, împart cu totii grijile unor actiuni în justitie, deschise în principal de Federatia Internationala a Producatorilor de Fonograme (I.F.P.I.).
La începutul lunii aprilie 2006, I.F.P.I. a deschis peste 2.000 de actiuni in justitie, care implica un numar considerabil de utilizatori de Internet. Acestia au vârste cuprinse între 20 si 35 de ani. Sunt cu totii utilizatori ai unor aplicatii peer-to-peer ori sunt parinti care au ignorat educarea propriilor copii cu privire la utilizarea ilegala a acestor aplicatii. Statele în care s-au deschis actiuni sunt Austria, Danemarca, Finlanda, Germania, Islanda, Italia, Portugalia, Suedia si Elvetia.
Utilizati DC++, KaZaA, oDC, Gnutella ori alte programe asemanatoare? Vi se pare mai simplu sa „împrumutati“ muzica în acest fel? Voci autorizate vorbesc despre faptul ca în 2007, cel tarziu, vom afla de primele actiuni în justitie îndreptate împotriva românilor.
Detaliile de mai jos sunt menite sa va ajute sa analizati riscul la care va supuneti folosind retele peer-to-peer.

Peer-to-peer (P2P)
Sunt programe care permit partajarea de fisiere (file-sharing) între computerele unor utilizatori de Internet. Comunicarea între computere este directa, iar fisierele transferate nu sunt stocate într-un server central. În principiu, schimbul de fisiere prin intermediul retelelor peer-to-peer (P2P) nu este o activitate ilegala. Puteti, spre exemplu, sa partajati materiale care va apartin sau opere aflate deja în domeniul public. În aceeasi masura, puteti partaja fisiere multimedia (filme, videoclipuri sau muzica) pentru care aveti acordul autorului de a pune la dispozitia publicului operele sale.
Utilizarea ilegala intervine doar atunci când un utilizator cumpara un CD de la magazin si apoi pune continutul acestuia la dispozitia altor utilizatori, prin intermediul retelelor P2P. Se pot „împrumuta“ astfel filme, carti, melodii si multe alte opere multimedia. O realitate nu tocmai pe placul asociatiilor menite sa protejeze interesele creatorilor de fonograme, videograme sau programe pentru calculator.

Clasic vs hibrid
Putem întelege cu adevarat riscurile la care ne expune o retea P2P doar atunci când le analizam modul de functionare. Vorbim despre retele clasice P2P atunci când computerele utilizatorilor sunt folosite atât pe post de client, cât si pe post de server si nu exista un server central care sa administreze transferul fisierelor în retea. Uneori, în aceste retele, indexarea fisierelor este înlesnita prin intermediul unor utilizatori mai speciali, care sunt cei mai expusi riscului de a fi actionati în justitie. La instalarea KaZaA, spre exemplu, una dintre setarile implicite ale programului va permite retelei sa considere computerul dumneavoastra ca fiind un „SuperNode“. Un astfel de computer este acela care indexeaza fisierele partajate de computerele altor utilizatori si pune la dispozitia retelei in-dex-ul în cauza. Multe alte programe au aceeasi „facilitate implicita“, iar denumirile sunt diverse. În cazul programelor de tip Gnutella, functia similara se numeste „Ultra-Peer“.
O alta specie este aceea a retelelor P2P hibride, care functioneaza în jurul unui server central ce indexeaza informatia partajata de utilizatori, pentru a putea fi regasita mai usor. În cazul acestor retele, proprietarii serverului central sunt cei mai expusi riscului de a fi actionati în justitie pentru încalcarea dreptului de autor. Practic, informatia stocata in server (catalogul fisierelor si adresele computerelor care le gazduiesc) faciliteaza probarea de catre autoritati a încalcarii legislatiei privind dreptul de autor.
În concluzie, daca sunteti un „SuperNode“, „Ultra-Peer“ sau alt gen de utilizator cu puteri sporite, va expuneti unui risc major de a fi actionat în justitie. Alte principii care sporesc riscurile unui eventual proces sunt: numarul de fisiere partajate (de obicei sunt tintiti utilizatorii care „ofera“ în retea un numar considerabil de fisiere) sau tipul de conexiune la Internet (acuzatorii cauta conexiuni fixe, cablu sau fibra optica, pentru ca e mult mai usor de identificat titularul acestora).

Cifre interesante
Analiza actiunilor în justitie, deschise pâna acum, este extrem de interesanta. În primul rând, ca numar al actiunilor, aflam ca valul de procese din aprilie 2006 nu este singular si ca el urmeaza unor actiuni similare, întreprinse în 2004 si 2005.
Astfel, în Austria au fost initiate 45 de actiuni în justitie în 2006, ajungându-se astfel la 320 de cazuri din octombrie 2004. Pâna în prezent, 258 de utilizatori au platit daune constând în sume de la 3.500 la 5.500 de euro pentru faptele lor. Danemarca a deschis 230 de procese în 2006 (973 în total, din octombrie 2004). Despagubirile platite s-au cifrat la sume cuprinse între 5.000 si 13.000 de euro. Germania a deschis 1.233 actiuni în justitie în 2006, totalizând 3.288 actiuni deschise din 2004 si pâna în prezent. 542 de utilizatori au fost condamnati sa plateasca despagubiri cifrate în medie la 2,670 euro.
Ramâne totusi neclar modul în care se calculeaza despagubirile pe care le datoreaza utilizatorul. Dupa cum se poate observa, acestea variaza extrem de mult de la un stat la altul. Media calculata de I.F.P.I., la nivel mondial, este de 2,633 de euro.
AcTiunile au succes
Potrivit unui studiu I.F.P.I. si Jupiter European Survey, publicat în ianuarie 2006, actiunile împotriva utilizatorilor de file-sharing ilegal au inceput sa aiba succes. Trei milioane de utilizatori europeni au renuntat ori si-au restrâns activitatea. Dintre acestia, jumatate au procedat astfel din cauza temerilor provocate de consecintele juridice ale faptelor lor. Studiul a fost realizat în noiembrie 2005, pe un esantion de 3.929 de utilizatori adulti, din cinci state europene: Germania, Marea Britanie, Franta, Spania si Suedia.

Ce spune legea româneasca?
Legea aplicabila e Ordonanta de Urgenta nr. 123/2005, pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Modificarea a intrat în vigoare la data de 19 septembrie 2005.
Potrivit Ordonantei, la art. 1398 se precizeaza: „Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 40.000 lei (RON) punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamântul titularilor de drepturi, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a cópiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul sa le poata accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual“.
Pâna la aceasta modificare legislativa, un utilizator de file-sharing ilegal era greu de condamnat. Lucrurile s-au schimbat însa, iar ordonanta în cauza pare a pregati terenul pentru actiuni viitoare care pot dovedi Europei ca tinem sub control pirateria cu muzica, filme si programe pentru calculator.