Lamuriri privind legalitatea unei actiuni

sa nu uiti niciodata un lucru: actiunile politiei sint intotdeauna cu semnul intrebarii. increngatura mare....

Inviolabilitatea domiciliului - Art.27 - Constitutia Romaniei


(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fara învoirea acesteia.


(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarâri judecatoresti;
b) înlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;
c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspândirii unei epidemii.


(3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza în conditiile si în formele prevazute de lege.


(4) Perchezitiile în timpul noptii sunt interzise, în afara de cazul infractiunilor flagrante.


Pe Internet, un spatiu virtual, nu unul fizic, domiciliul unei persoane poate fi asimilat calculatorului. Sau, printr-o alta interpretare a legii putem spune ca atata timp cat calculatorul se afla in domiciliul personal, intrarea in calculator inseamna si violarea de domiciliu.


Singura modalitate Legala a Politiei de a intra pe calculatorul personal si a face "perchezitie" printre bunuri (fisiere) este cu mandat de la Judecator, "în conditiile si în formele prevazute de lege" adica dupa identificarea persoanei din spatele IP-ului, ceea ce este foarte greu, daca nu imposibil. Si spun asta pentru ca daca ti-ar intra in calculator ar incalca Constitutia iar probele stranse ar fi nule de drept, iar un judecator nu poate da un mandat pentru un nick name ca [RO][B][SAT3][piratul_online].


Iar conform aliniatului 4, share-ul se poate face legal fara urmari penale IN TIMPUL NOPTII !!!


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Secretul corespondentei - Art.28 - Constitutia Romaniei


Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare (DC++ este un mijloc legal de comunicare) este inviolabil.


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Libertatea de exprimare - Art.30 - Constitutia Romaniei
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Dreptul la informatie - Art.31 - Constitutia Romaniei
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit.


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Accesul la cultura - Art.33 - Constitutia Romaniei
(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngradita.


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Declaratia universala a drepturilor omului


Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.


+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++


Directive 95/46/EC of the European Parliament and of the Council on the protection of individuals with regard to the processing of personal data and on the free movement of such data - OJ L 281, 23.11.1995; Bull.
10-1995, point 1.3.51


The European Union's Directive on the Protection of Personal Data came into force on October 25, 1998.


It restricts the information that may be gathered about individuals in EU member states and forbids the export of personal data from EU member states to any third party nations which lack "an adequate level of protection. Under the Directive, Member States are required to impose minimum standards with respect to the processing of personal data on the Internet.


The Directive requires that
(a) personal data may be processed only with the consent of the individual;
(b) individuals be informed as to the intended purposes of such processing;
(c) information not be processed in a way incompatible with such purposes;
(d) individuals be given access to and ability to correct personal data and right to block
processing of such data; and
(e) individuals have a right to judicial remedies and compensation with respect to violations of their privacy rights.
In addition, certain types of data -- relating to a person's race or ethnicity, political, religious or philosophical beliefs, trade-union membership, and health or sex life -- are accorded additional protections.

File sharing sau in romaneste partajarea fisierelor - denumeste actiunea de a face accesibile anumite fisiere prin reteaua Internet sau alte retele. De obicei, partajarea fisierelor se realizeaza prin intermediul aplicatiilor P2P (peer-to-peer), folosindu-se computere personale. Pana aici nimic mai simplu; unde apar problemele?

Legalitatea retelelor P2P si a utilizarii acestora trebuie privita din doua unghiuri diferite, dar conexe: legalitatea tehnologiilor de partajare a fisierelor si legalitatea folosirii acestui gen de servicii de catre utilizator; cu alte cuvinte pana unde se intinde responsabilitatea operatorilor si a creatorilor de programe P2P si de unde incepe responsabilitatea utilizatorului.

Ca principiu, partajarea fisierelor prin intermediul retelelor P2P este legala, chiar daca un numar mai mic sau mai mare de utilizatori, prin folosirea serviciului, incalca drepturi de proprietate intelectuala sau alte drepturi.

In anul 1984 prin litigiul Sony vs. Universal, cunoscut si sub denumirea de cazul Betamax, Curtea Suprema a Statelor Unite a decis sa protejeze distributia si comercializarea video-recorderelor, statuand ca principiu ca este legala utilizarea tehnologiilor care prin folosirea lor pot incalca drepturile de proprietate intelectuala, cat timp aceste tehnologii pot avea si utilizari importante fara a incalca drepturile unor terte parti. Cu alte cuvinte, desi prin intermediul video-recorderelor se poate incalca protectia oferita prin drepturile de autor prin reproducerea si distribuirea neautorizata a unor materiale, folosirea acestui tip de aparate este legala deoarece permite si distributia autorizata de materiale (ex. invatamant la distanta, distributia legala de materiale video) sau folosirea materialelor video conform principiului “time sharing” – daca sunt posesorul legal a unui abonament pentru televiziune prin cablu si nu pot urmari un anumit program la ora care este difuzat, pot sa-l inregistrez si sa-l vizionez mai tarziu.

Cum se aplica decizia din cazul Betamax la partajarea fisierelor si de ce sunt atatea litigii legate de retelele P2P ? De principiu, folosirea retelelor de partajare a fisierelor este legala, atat timp cat nu este incalcata protectia oferita prin legislatia drepturilor de autor. Cu alte cuvinte daca in calitate de autor a unei melodii salvate in format .mp3, decid sa fac publica aceasta creatie prin intermediul unei retele de partajare a fisierelor, descarcarea, distribuirea si ascultarea acestei melodii este legala. Daca am intrat legal in posesia unui album cu melodii si decid sa-l partajez intr-o retea sau sub orice alta forma cu alte persoane, atat cel care face copii publice neautorizate cat si cei care le utilizeaza produc o ilegalitate.

Daca reteaua de partajare a fisierelor poate determina cu certitudine ca anumite fisiere incalca drepturile de autor, pentru a ramane in limitele legalului aceasta trebuie sa interzica prin mijloace tehnice distribuirea neautorizata a acestora. In cele mai multe cazuri aceste actiuni sunt luate de retelele P2P doar in momentul in care sunt demarate litigii impotriva sa.

Interesanta este dezvoltarea retelelor P2P in concordanta cu solutiile date in litigii, pentru a reduce responsabilitatea operatorilor sau a autorilor de software pentru partajare. Prima generatie de programe P2P se baza pe accesarea unui index centralizat, ca Napster. Instantele americane au decis ca cine are controlul asupra indexului este responsabil direct de aceasta. Desi Napster folosea cele mai avansate tehnologii pentru a stabili legalitatea partajarii operelor, nici un program nu poate determina cu exactitate in proprotie de 100% acest fapt. In prezent Napster si-a redefinit politica si se ocupa cu distribuirea online (considerata legala) de materiale audio pe baza unui abonament.

A doua generatie de programe P2P a invatat din greselile predecesorilor si a creat un sistem de partajare fara un index centralizat, bazat pe “noduri” descentralizate. Problemele au intervenit odata cu cresterea numarului de utilizatori, producandu-se numeroase congestionari in trafic, viteza de descarcare fiind de multe ori redusa. Problemele legale nu au fost evitate in totalitate – chiar daca nu exista un index centralizat al fisierelor partajate, s-a incercat si de multe ori s-a reusit atragerea responsabilitatii operatorilor retelelor P2P deoarece ar fi trebuit sa introduca bariere tehnologice care sa opreasca distributia neautorizata de materiale.

In sfarsit, programele de generatia a treia contin tehnologii de anonimitate sau anonimizare a continutului. Astfel, nu se poate stii nici cine si nici ce fel de fisier partajeaza. Pare o solutie ideala ? Numai viitorul ne poate spune !

Producatorii de materiale protejate incearca in ultima perioada sa-si protejeze interesele prin tehnologii care sa permita doar un acces limitat asupra materialului achizitionat, fara a mai face posibila partajarea acestora. Este vorba de tehnologiile DRM (Digital Rights Management); care sunt limitarile impuse de producatori si cat de legale sunt acestea va constitui subiectul unui alt articol.

In ceea ce priveste legislatia romaneasca, aceasta nu prevede nimic cu specificitate la retelele P2P, aplicandu-se legea generala – protectia oferita prin Legea drepturilor de autor si alte drepturi conexe.