Contractele de muncă temporare nu pot fi încheiate pentru joburi pe termen lung

Contractul individual de muncă pe perioadă fixă este considerat a fi o excepție de la regula încheierii contractelor pe termen nelimitat. Asta înseamnă că angajatorii pot apela la acest tip de contract numai când au, cu adevărat, nevoie de salariați pentru o perioadă scurtă.

„Cadrul legal referitor la contractele de muncă pe perioadă determinată nu face altceva decât să confirme caracterul de excepție al acestora, regula constituind-o încheierea contractelor de muncă pe perioadă nedeterminată. Prin urmare, dacă într-o situaţie concretă nu se face dovada că încheierea contractului s-a efectuat ori era posibilă, potrivit legii, pe durată determinată, se prezumă că raportul juridic de muncă a fost stabilit pe durată nedeterminată”, a explicat Eugenia Cîrjă, consultant la KPMG Legal - Toncescu și Asociații SPRL, într-o informare recentă.

Practic, chiar dacă angajatorul și salariatul stabilesc prin contract că acesta este pentru o perioadă fixă, acest lucru poate fi contrazis chiar de realitatea postului ocupat. Dacă postul este liber și munca ce trebuie făcută este pe termen lung, se consideră că acel contract este încheiat, de fapt, pe perioadă nedeterminată.

„Simpla menţiune în contract că a fost încheiat pe durată determinată nu produce efecte corespunzătoare dacă postul este vacant şi prin natura ei munca are caracter permanent”, a punctat Eugenia Cîrjă. Specialista de la KPMG a adus ca argumente atât literatura de specialitate pe domeniul muncii, cât și practica judiciară.

„În consecinţă, după cum este statuat în mod constant în doctrina de specialitate, dacă sunt întrunite cerinţele imperative ale legii pentru încheierea contractului pe durată nedeterminată, orice clauză potrivit căreia contractul ar fi fost încheiat pe durată determinată este nulă. Practica judiciară confirmă această regulă, fiind decis că relevant pentru stabilirea duratei contractului individual de muncă este caracterul permanent sau limitat (sezonier) al postului, nu voinţa părţilor concretizată prin încheierea contractului”, a lămurit consultantul.

Așadar, dacă munca aferentă unui post este pe termen lung și postul este vacant, angajatorul este obligat să încheie un contract individual de muncă pe perioadă nelimitată. Un contract temporar în această situație este considerat nul.

„Sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații este nulitatea contractului de muncă încheiat. Altfel spus, dacă, prin natura sa, munca are caracter permanent şi postul aferent este vacant, nu se poate încheia decât un contract individual de muncă pe durată nedeterminată”, a conchis Eugenia Cîrjă.

Când ai voie să închei contracte temporare

Cazurile în care angajatorii pot încheia contracte individuale de muncă sunt enumerate actualmente în Codul muncii. Acestea sunt în număr de opt:

1. Înlocuirea unui salariat la suspendarea contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
2. Structura activității firmei are o creștere și/sau o modificare temporară. Adică, de exemplu, angajatorul are nevoie de mai mulți salariați într-o perioadă anume;
3. Dacă firma desfășoară activități sezoniere. De exemplu, angajatorul are nevoie de zece salariați în plus în luna august pentru munci care se desfășoară anual în acea perioadă;
4. Dacă contractul de muncă este încheiat în baza unor dispoziții legale care favorizează temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
5. Dacă se angajează o persoană care în cinci ani de la data angajării va îndeplini condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
6. Dacă se angajează pensionari care pot cumula legal pensia cu salariul;
7. Dacă se ocupă o funcție eligibilă, pentru un mandat fix, în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale;
8. În alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Prin urmare, dacă angajatorul are posturi care nu se încadrează în excepțiile de mai sus, acesta este obligat să încheie pentru ele numai contracte pe perioadă nelimitată.

Potrivit Codului muncii, un contract individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în scris, cu precizarea clară a duratei pentru care se încheie - însă nu mai mult de trei ani. Perioada inițială poate fi prelungită ulterior, cu acordul părților, pentru un proiect, un program sau o lucrare.

Între angajat și salariat se pot încheia succesiv maximum trei contracte pe perioadă fixă. „Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare”, este detaliat în actul normativ.

De principiu, salariații cu contracte temporare au aceleași drepturi precum cei cu contracte nelimitate.