avocatnet.ro 
Deși actul prevede că salariații își pot lua concediile de odihnă dintr-un an în baza programărilor stabilite de angajator până la finele anului anterior, nu scrie că programările sunt obligatorii pentru companii.
„Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor”, scrie în Codul muncii.
Așadar, angajatorii pot renunța la programările în avans dacă vor. Iar dacă există consultări între firmă și salariați, acestea nu trebuie să se finalizeze printr-un acord. În final, firmele decid dacă și cum se stabilesc aceste programări, așa cum ne-au confirmat avocații celor de la Țuca Zbârcea & Asociații cu o altă ocazie.
„Din interpretarea textelor de lege observăm că perioada în care un salariat poate să beneficieze de concediu nu face obiectul unui acord al părților, întrucât salariatul este doar consultat, iar angajatorul este cel care stabilește efectiv programarea”, au lămurit Mihai Anghel, managing associate, și Maria Olteanu, avocat colaborator.
Prin programările colective (adică cu toți salariații) se pot stabili perioade de concediu de minimum trei luni, pe categorii de personal sau locuri de muncă, conform Codului muncii. Prin programarea individuală (adică cu fiecare salariat în parte) se poate stabili ori data efectuării concediului de odihnă, ori perioada în care se poate efectua concediul de odihnă (o perioadă de maximum trei luni).
Indiferent de ce fel de programare de concediu de odihnă este vorba, cererile de concediu trebuie să fie depuse cu minimum 60 de zile înainte de intrarea în zilele libere. „În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, scrie în Cod.
Conform specialiștilor, dacă salariații cer concediu de odihnă în afara perioadelor programate anterior de angajator, solicitările pot fi refuzate. Asta înseamnă că un salariat care decide să plece în concediu, în afara perioadei programate și fără a avea acordul firmei sale, riscă sancționarea disciplinară.
Concediul de odihnă trebuie luat în fiecare an, din moment ce vorbim de un drept la care salariații nu pot renunța. Durata minimă a acestuia este de cel puțin 20 de zile lucrătoare. Însă prin contractul individual de muncă al fiecărui angajat se poate stabili un număr mai mare de zile de concediu.
Zilele neluate de concediu de odihnă pot fi compensate în bani numai dacă salariatul și angajatorul încetează raportul de muncă.
mariayacob