Până la sfârșitul anului, angajatorii trebuie să stabilească programările pentru concediile de odihnă ale salariaților aferente anului viitor, conform legislației muncii în vigoare. În esență, reprezentanții firmelor trebuie să se consulte cu salariații și să stabilească în ce perioade vor putea aceștia să-și ia concediile de odihnă.
Faptul că
salariații își pot lua concediile de odihnă în perioadele programate de angajator apare în Codul muncii. De fapt, salariații sunt obligați să respecte programările făcute de firmă pentru anul următor, dar firmele nu sunt obligate de legislație să le facă.
Mai exact, concediul de odihnă se efectuează, potrivit Codului muncii,
“în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor”.
E de menționat că angajatorul este cel care stabilește aceste programări, iar dacă vrea, el
pot renunța la programările în avans. Chiar dacă salariații sunt consultați, așa cum apare mai sus, aprobarea acestora nu este necesară atunci când firma decide cine în ce perioadă va putea să-și ia concediu de odihnă.
“Din interpretarea textelor de lege observăm că perioada în care un salariat poate să beneficieze de concediu nu face obiectul unui acord al părților, întrucât salariatul este doar consultat, iar angajatorul este cel care stabilește efectiv programarea”, au lămurit, cu o ocazie anterioară,
Mihai Anghel, managing associate, și
Maria Olteanu, avocat colaborator, ambii de la
Țuca Zbârcea & Asociații.
Legat de programările colective, Codul muncii stabilește că astfel
“se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă”. Pe de altă parte, prin programarea individuală se se poate stabili fie data efectuării concediului de odihnă, fie perioada în care se poate efectua concediul de odihnă (o perioadă de cel mult trei luni).
Atât în cazul programărilor colective, cât și în cazul celor individuale,
„salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia”, mai scrie în legislație.
În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze, în cadrul anului calendaristic,
cel puțin zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
După cum subliniază specialiștii, dacă salariații cer concediu de odihnă în afara perioadelor programate anterior de angajator,
solicitările pot fi refuzate. Dacă totuși un salariat decide să plece în concediu, în afara perioadei programate și fără acordul firmei, riscă sancționarea disciplinară.
Concediul de odihnă trebuie efectuat anual, iar durata acestuia trebuie să fie de
cel puțin 20 de zile lucrătoare. Mai precis, durata exactă se stabilește prin contractul individual de muncă al fiecărui angajat.
Compensarea în bani a zilelor neefectuate de concediu este posibilă doar în cazul în care salariatul și angajatorul încetează raportul de muncă.