Astfel, potrivit ghidului ANAF Brașov postat recent online și care poate fi descărcat de la finalul articolului, vânzarea la distanță este o livrare de bunuri transportate, dintr-un stat membru al UE în altul, către un cumpărător impozabil care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care TVA nu e deductibilă, către o firmă neimpozabilă sau către orice altă persoană fizică neimpozabilă.
După cum reiese din ghidul ANAF, există două categorii importante de vânzare la distanță: din România în alte state UE și viceversa.
Vânzări la distanță din România în alte state membre UE
Regula generală pentru plata TVA este că ea se plătește în locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe transportul lor, în acest caz în România. Pe de altă parte, Codul fiscal stabilește și o regulă specială privind locul livrării pentru vânzările la distanță efectuate din România către alte țări UE.
Mai exact, potrivit acestei reguli speciale, TVA se plătește în celălalt stat UE, nu în România, atunci când livrarea se face către una dintre categoriile de cumpărători de mai sus, iar cumpărătorul nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA și dacă valoarea totală a vânzărilor la distanță depășește plafonul stabilit de statul respectiv sau furnizorul a optat, în țara noastră, pentru considerarea tuturor vânzărilor sale ca vânzări la distanță.
Astfel, dacă un furnizor din țara noastră face vânzări la distanță care depășesc plafonul stabilit în cealaltă țară UE, acesta trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în respectivul stat UE, să taxeze în celălalt stat vânzările efectuate din momentul depășirii plafonul și până la sfârșitul anului următor celui în care a fost înregistrată depășirea și să comunice autorităților fiscale din România acest lucru (printr-o scrisoare recomandată), în cel mult 30 de zile de la înregistrarea în statul UE.
Pe de altă parte, dacă nu depășește plafonul impus de un stat membru UE, dar optează pentru considerarea locului livrărilor în acel stat, furnizorul trebuie să comunice opțiunea, printr-o scrisoare recomandată, autorităților fiscale din România, să se înregistreze în scopuri de TVA în celălalt stat UE și să taxeze vânzările până la sfârșitul anului următor celui în care a luat această decizie.
Vânzări la distanță din alte state membre UE în România
De asemenea, și în acest caz există două reguli. Astfel, regula generală este, potrivit ghidului ANAF, că se plătește TVA în locul unde se găsesc bunurile în momentul începerii expedierii sau transportului lor, adică în țara membră a UE.
Cea de-a doua regulă, cea specială, stabilește că, în cazul în care livrarea se face către una dintre categoriile menționate anterior, TVA-ul se plătește în România, dar doar dacă valoarea totală a vânzărilor la distanță depășește valoarea de 118.000 de lei (aproximativ 35.000 de euro) sau dacă furnizorul a optat în statul UE pentru considerarea vânzărilor sale la distanță ca având loc în România.
Dacă vânzările la distanță depășesc plafonul de 118.000 de lei, furnizorul trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în România și să taxeze aici vânzările făcute din momentul depășirii până la sfârșitul anului calendaristic următor celui în care a avut loc depășirea.
În cazul în care vânzările nu depășesc plafonul de mai sus, furnizorul e obligat să comunice Fiscului din țara noastră, printr-o scrisoare recomandată, opțiunea și data de la care intenționează să aplice măsura, să se înregistreze în scopuri de TVA în România înainte de prima livrare și să taxeze aici vânzările efectuate după luarea deciziei și până la sfârșitul celui de-al doilea an calendaristic următor celui din care aplică măsura.