Fumatul la locul de muncă: Ce obligații au angajatorii în această privință și ce sancțiuni pot primi aceștia și salariații dacă încalcă legea

Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun și Ordinul MAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor sunt actele normative care ne interesează în această discuție.

Ca regulă, fumatul în spațiile închise de la locul de muncă este complet interzis prin lege.

Notă: Cât privește fumatul folosind țigareta electronică, în lege nu există decât o referire la aceasta: este interzisă în mijlocul de transport în comun. Având în vedere că această interdicție vizează doar aceste spații, rezultă că nu se aplică și în celelalte, precum spațiile închise de la locul de muncă. Acum ceva vreme a fost propusă în Parlament interzicerea totală a folosirii țigaretelor electronice, dar proiectul nu a ajuns lege, fiind respins.

Există însă o excepție pentru camerele special amenajate -- camerele de fumat -- dacă sunt folosite exclusiv pentru asta, dacă nu sunt spații de trecere sau de acces în spații publice închise (de pildă, holul nu ar putea să aibă niciodată funcțiunea de cameră de fumat), dacă au sisteme de ventilație funcționale (asigură eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă), dacă au scrumiere, extinctoare și sunt amenajate potrivit normelor privind prevenirea și stingerea incendiilor și, în fine, dacă sunt marcate cu indicatoare ("Cameră pentru fumat", "Loc pentru fumat").

Notă: Legea definește spațiul închis de la locul de muncă în felul următor: "orice spațiu care are un acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, aflat într-un loc de muncă, astfel cum este definit în Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006".

Mai departe, normele de apărare contra incendiilor stabilesc că fiecare firmă și instituție publică trebuie să adopte reguli scrise prin care să reglementeze fumatul din punct de vedere al prevenirii incendiilor. În clădirile cu mai multe birouri, respectiv mai multe entități juridice, regulile trebuie stabilite de cel care deține clădirea și asumate de utilizatorii acelor spații. Normele prevăd o detaliere a regulilor referitoare la locurile de fumat și a dotărilor obligatorii ale acestora.

Fiecare administrator al unui spațiu public sau al unui loc de muncă trebuie să adopte proceduri interne (regulamentul intern) referitoare la interzicerea fumatului, potrivit legii, dar și sancțiunile aplicabile, desigur. Stabilirea sancțiunilor este însă atributul angajatorului care trebuie să se asigure că sancțiunile sunt proporționale în raport cu fapta săvârșită. Totuși, legea stabilește că încălcarea normelor privind fumatul în spații interioare este abatere disciplinară gravă - practic, asta înseamnă că angajatorii pot decide chiar desfacerea contractului de muncă, dacă, să zicem, angajatul repetă fapta.

Sancțiunile, cine le aplică și cui

Și angajatul, și firma pot fi sancționați. Salariatul poate fi sancționat pentru că fumează într-un spațiu închis de la locul de muncă de către poliție, la un control, sau de angajator - așa cum spuneam, vorbim de o abatere disciplinară gravă, sancționabilă conform deciziei angajatorului (trebuie reținut însă că e nevoie de cercetare disciplinară pentru oricare sancțiune aplicată unui angajat, mai puțin mustrarea/avertismentul). Poliția poate aplica în astfel de cazuri angajatului (și nu numai, chiar și unui terț care se află în incintă, în interior) o amendă între 100 și 500 de lei, prevăzută de lege.

Firma poate fi sancționată de către poliție atunci când se constată că angajații săi sau alte persoane fumează în interior. Persoana juridică poate primi amenzi de câte 5.000 de lei (prima abatere), 10.000 de lei și suspendarea activității (a doua abatere), până la remedierea situației și, în fine, 15.000 de lei și închiderea activității la urmtoarele abateri. Și inspectorii de muncă pot aplica sancțiuni atunci când în regulamentul intern nu sunt cuprinse prevederi referitoare la răspunderea disciplinară a salariaților pentru nerespectarea prevederilor legii privind fumatul.

Pauza de țigară

Nu este reglementată de legislația muncii, dar Codul muncii prevede totuși că salariații care lucrează mai mult de șase ore pe zi "au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern".

Mai mult, în acelați act normativ scrie că angajatorii trebuie să adapteze munca la om, "în special în ceea ce privește proiectarea locurilor de muncă și alegerea echipamentelor și metodelor de muncă și de producție, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone și a muncii repetitive, precum și a reducerii efectelor acestora asupra sănătății".

Din moment ce legea le recunoaște acestor salariați dreptul la alte pauze și obligă angajatorii să adapteze munca la om, am putea să spunem că angajații fumători ar trebui să aibă posibilitatea să fumeze în acele pauze la care au dreptul. Asta ar însemna și că acestora trebuie să li se asigure posibilitatea să fumeze în condiții prevăzute de lege, iar dacă nu se pot deplasa ușor afară să fumeze, atunci să o poată face la interior, în camere speciale.

Important de reținut e că legislația muncii prevede că pauzele de orice fel nu se includ în timpul de muncă - pot fi, dacă se decide astfel prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Dacă nu există însă prevederi de excepție, discuția pauzelor lungi și dese poate pune o problemă între angajator și salariat.

Studiul global privind consumul de tutun la adulți pe 2018 relevă că peste cinci milioane de adulți din România s-au declarat fumători curenți (zilnic), iar peste 71,5% dintre aceștia fumează în primele 30 de minute de la trezire.