La mulți ani, Mamă!

”E doar piatră, vânt și gheață
Și e frig, vaai, ger curat!”
Așa că-ntr-o dimineață
Nu i-a mai interesat

Anii au trecut, iar Pluto
Se-nvârtea în continuare,
Nu-i păsa că n-au mai vrut-o
Și-au lăsat-o în uitare.

Pluto chiar era isteață,
Nu-i păsa de nătăfleți,
Căci sub scoarța ei de gheață
Trăiau niște omuleți.

Despre ei este povestea
Ce ți-o spun acum în grabă
Și sper să se ducă vestea
Că sunt omuleți de treabă.

Când, pe Pluto, în trecut
Era piatră, vânt și gheață
Omuletii i-au făcut
Inimă la suprafață.

Și-acum nu mai are stare,
Se-nvârtește mândra foc,
Are-o inimă, dar maaare
Cât tot Pluto la un loc

Așa că, Dragă Mămică,
Știi, îmi amintesc mereu:
Când mi-e dor sau îmi e frică,
Cum e Pluto, sunt și eu

Uneori, par vânt și gheață,
Piatră ce nu poți pătrunde,
Dar mă știi, la suprafață
Când și când mă pot ascunde.

Dar, sub scoarța asta dură,
Mă cunoști, sunt ca și tine.
E senin, calm. E căldură,
Îți simt inima și-i bine,

Iar când viața dă o foaie
Și ne-aduce vânt sau gripă
Împreună, orice ploaie
O-nfruntăm ca o echipă

La mulți ani, Mamă!