În esență, CJUE a reținut (în cauzele conexate C-698/18 SC Raiffeisen Bank SA și C-699/18 BRD Groupe Société Générale SA/JB și KC) că statele membre ale Uniunii Europene sunt libere să limiteze perioada în care un consumator poate introduce o acțiune în justiție pentru restituirea unei sume de bani plătite în temeiul unei clauze abuzive (de exemplu, o dobândă bancară ce se dovește a fi conținută într-o asemenea prevedere contractuală).
Conform CJUE, „revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție pentru a asigura protecția drepturilor cetățenilor Uniunii. Cu toate acestea, respectivele modalități nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare de natură internă (principiul echivalenței) și nu trebuie facă, în practică, imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității)”.
Cu alte cuvinte, un stat membru este liber să stabilească un termen de prescripție pentru dreptul consumatorului de a acționa în justiție, însă trebuie să aibă grijă: (i) să nu stabilească un termen mai strict decât a stabilit pentru acțiuni similare, de natură internă și (ii) să fie efectivă și realistă posibilitatea consumatorului de a beneficia de remediul judiciar în cauză.
În privința ultimei chestiuni, o problemă concretă scoasă în evidență de CJUE a fost că legarea termenului de prescripție de momentul în care încetează executarea unui contract (bancar, de exemplu) are șanse mari să încalce standardul efectivității. Cu alte cuvinte, dacă un termen de prescripție (de trei ani, cât era cazul în situația ce a dus la sesizarea CJUE cu o întrebare preliminară) ar fi legat de momentul încetării executării contractului, atunci ar exista riscul ca protecția oferită consumatorului să nu mai fie efectivă.
Practic, există șanse ca acel consumator să nu fi avut și să nu fi putut avea cunoștință de caracterul abuziv al unei clauze contractuale, iar legarea termenului de prescripție de vreun moment contractual ar putea să creeze situația în care termenul respectiv curge în defavoarea consumatorului, deși acesta nu putea acționa (neavând cunoștință și neputând avea cunoștință de caracterul abuziv al prevederii contractuale).
Comentarii articol (0)