Subiectul creșterii alocațiilor s-a lungit atât de mult și că s-a pierdut șirul poveștii: cine a propus, de fapt, creșterea alocațiilor și cu cât? De ce se joacă Parlamentul cu Guvernul de-a blocajul și, de fapt, de ce nu înțeleg unii parlamentari că n-are Casa Poporului atâtea camere câte ordonanțe poate să dea Guvernul? Cel mai probabil, subiectul alocațiilor riscă să ajungă la o concluzie doar în momentul când aceleași culori politice vor avea majoritatea în Parlament și Guvernul.
La momentul actual e foarte simplu să te repezi la gâtul cuiva pe tema alocațiilor: ba cutare partid, ba cutare, însă e important de văzut de unde a plecat șicanarea aceasta pe tema alocațiilor între Executiv și Parlament și de ce s-a ajuns aici.
Anul trecut, Guvernul Dăncilă avansa o ordonanță de urgență pentru o creștere semnificativă a alocațiilor, se modifica modul de stabilire a acestora prin lege și se ajungea astfel la suma de 300 de lei (în loc de 200) pentru copiii până la doi ani și cei cu handicap și 150 de lei pe lună pentru cei mai mari de atât (față de 84 de lei). Ordonanța a intrat în vigoare, și-a produs efectele și alocațiile s-au majorat.
Ordonanța cu pricina a ajuns în Parlament, unde trebuia aprobată sau respinsă prin lege de parlamentari. În martie 2019, Senatul dădea undă verde creșterii date de Executivul Dăncilă, iar proiectul de aprobare a ordonanței se ducea astfel la Camera Deputaților. Din martie și până în decembrie, deputații au fost extrem de ocupați și nu au prioritizat aprobarea acestei ordonanțe (care, oricum, producea deja efecte).
Între timp, Guvernul Dăncilă a căzut. Și fără nicio urmă de îndoială, proiectul de aprobare a acelei ordonanțe a devenit teren de lupte între o putere și alta. Iată de ce: deși senatorii nu deciseseră pe alte majorări, deputații au crezut că e nevoie să pluseze la creșterea pe care o făcuse fostul Guvern. Așa s-a ajuns la propunerea ca alocațiile, deja mărite semnificativ, să crească și mai mult - în fapt, să se dubleze! Pentru copiii până la doi ani, alocația ar fi devenit astfel de 600 de lei, iar pentru ceilalți, de 300 de lei.
Aspecte punctate în ședința deputaților în Plen din 18 decembrie 2019, când s-a votat dublarea alocațiilor deja mărite:
-
reprezentantul Guvernului spunea că susține majorarea, ca idee, dar că nu se poate face asta pentru că nu există bani și că trebuie să se discute amplu pe subiect, pe buget, mai exact; amendamentul a fost o creație a unei comisii parlamentare și, deși discutăm de fonduri necesare de la buget, responsabilii nu au fost întrebați dacă se poate face majorarea, dacă e acoperită financiar sau dacă poate fi;
-
"să vă fie rușine";
-
Guvernul oricum avea în vedere indexarea alocațiilor în funcție de inflație;
-
faptic, în timpul ședinței, s-ar fi pus de acord și reprezentanții din comisiile de buget și juridică.
Deputații adoptau astfel, cu majoritate, propunerea de dublare a alocațiilor deja mărite.
Parlamentul a decis. Ce s-a întâmplat apoi cu dublarea?
Propunerea de dublare a devenit Legea nr. 14/2020 și alocațiile s-ar fi mărit astfel din februarie anul acesta.
Apoi, Executivul Orban a decis amânarea măsurii dublării prin ordonanță de urgență. OUG 2/2020, mai exact, transmitea mesajul că alocațiile se pot dubla din august 2020. De ce amâna Guvernul majorarea:
-
necesitatea de încadrare în limita de deficit bugetar, care nu trebuie să depășească 3% din PIB;
-
majorarea de anul precedent aducea pe seama bugetului cheltuieli suplimentare de aproximativ 6,6 miliarde lei;
-
este imposibilă plata alocațiilor dublate de Parlament pentru 3,6 milioane de copii din România și se poate ajunge în situația în care să se termine banii de tot.
La acel moment, efectele economice a ceea ce nici nu era încadrată ca pandemie încă (COVID-19) nu se întrevedeau, în România virusul fiind încă nereperat medical.
Apoi, a venit pandemia și Guvernul a dat bani pe unde a considerat, firmelor, profesioniștilor, părinților care trebuiau să stea acasă cu copiii ș.a.m.d. Ca fapt divers, Curtea de Conturi arată, într-un raport recent, că statul român a scos din vistierie cinci miliarde de lei pentru combaterea pandemiei, până la finele lui iunie.
Ca și ordonanța din 2019 cu prima majorare, ca toate OUG-urile, în fapt, și Ordonanța 2 prin care se propunea amânarea creșterii până în august a ajuns în Parlament.
Senatul a respins-o, din start, iar deputații, în iunie, dădeau votul final pe respingere, transmițând mesajul că, oricare ar fi costul și indiferent de contextul economic actual, statul trebuie să le dea părinților de două ori mai mulți bani decât le dă acum drept alocație.
Așa că ne-am întors la situația de la început de an, când avem o lege care spune clar că alocațiile trebuie să se dubleze.
În august, Guvernul oficializa o altă ordonanță, pe principiul: dublăm, dar nu dintr-odată. Tot pe motivul că fondurile sunt insuficiente, această dublare va fi făcută în cinci etape ce acoperă o perioadă de doi ani. Prima mărire, în august acum, a doua în ianuarie anul viitor, a treia, în iulie anul viitor, a patra, în ianuarie 2022 și ultima etapă în iulie 2022 (sumele exacte, schematizat, aici).
Ajungem acum la momentul prezent, când și această ordonanță cu creșterea etapizată este la Parlament. Primul semnal că lucrurile nu merg în direcția bună este votul dat de Senat marți: respingerea ordonanței (unde direcția bună e că vom avea, totuși, o creștere, certă, în curând). Dacă și deputații resping, atunci ne întoarcem iar la momentul ianuarie 2020, la legea care spune că alocațiile trebuie să se dubleze - și asta, imediat.
Desigur, Guvernul mai poate da o ordonanță de urgență apoi, pe care Parlamentul să o respingă, apoi o altă ordonanță și tot așa.
Ceea ce se întâmplă la momentul acesta cu subiectul alocațiilor este oglinda clară a unor răfuieli între puteri, în detrimentul unui bun-simț oferit de certitudinea că, din luna sau anul cutare, alocația va crește și în cuantumul X.
Așadar, a cui e vina, de fapt?
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (2)