Angajatorii care folosesc camere de supraveghere, pentru a asigura securitatea și siguranța unor zone, nu pot să le folosească și pentru supravegherea salariaților, consideră Autoritatea națională de protecție a datelor (ANSPDCP), în recentul său raport de activitate pentru anul 2019. Motivul principal pentru care acest lucru este interzis de legislația privind protecția datelor (în principal, Regulamentul general privind protecția datelor - GDPR - și Legea nr. 190/2018, care stabilește condițiile în care salariații pot fi supravegheați) este că supravegherea video nu se poate face pentru un scop nedeclarat.
Situația premisă la care s-a referit Autoritatea e că un angajator instalează camere video de supraveghere, pentru a asigura securitatea și siguranța într-o anumită zonă. Cu timpul, însă, angajatorul ajunge să folosească acele camere și pentru a-și supraveghea salariații. Cu alte cuvinte,
se schimbă scopul inițial, pentru care sunt folosite camerele de supraveghere.
„
În ceea ce privește prelucrarea în scopuri ulterioare, subliniem că art. 5 din [GDPR] stabilește o serie de principii care se impun a fi respectate în cadrul prelucrării datelor, printre care și faptul că datele sunt colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime şi nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri [...]”, a precizat ANSPDCP, în raportul de activitate al acesteia, pe 2019.
Autoritatea a mai făcut referire și la
obligația de informare a persoanelor vizate de prelucrarea de date (în cazul acesta, de supravegherea video) cu privire la scopurile pentru care sunt folosite acele camere. Prin urmare, pentru ca un angajator să poată să supravegheze video salariații, el trebuie să îi informeze, lăsându-i să afle că scopurile folosite, inițial, pentru supravegherea video (asigurarea securității și a siguranței) s-au schimbat.
Altcumva, dacă angajatorul recurge la folosirea unor camere video, pentru asigurarea securității și siguranței, acestea fiind scopurile declarate, îi va fi interzis, ulterior, să își monitorizeze salariații. Aici discutăm de o nouă prelucrare de date, cu tot ce implică aceasta - verificarea existenței unui temei de prelucrare, informarea salariaților, cum spuneam mai sus, etc.
În concluzie, „
supravegherea video efectuată în scopul asigurării securității și monitorizării spațiilor publice nu poate fi utilizată și pentru monitorizarea angajaților la locul de muncă, scopurile fiind incompatibile”, a considerat ANSPDCP.
În același context,
am arătat și aici, tot în contextul relațiilor de muncă, însă cu privire la cercetarea disciplinară, că salariatul trebuie informat că supravegherea video ar putea
să aibă loc pentru desfășurarea cercetării disciplinare. Legând acest lucru de ce am spus mai sus, dacă un angajator supraveghează video un spațiu și își informează salariații că motivul e exclusiv asigurarea siguranței în spațiul unde se lucrează, cu greu ar putea să folosească aceleași filmări, în cadrul cercetării disciplinare.
Comentarii articol (2)