Dreptatea mea, dreptatea ta, dreptatea lor și adevărul

Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Legalitatea și moralitatea sunt alte elemente pe baza cărora ne-am putea pronunța cu privire la interpretarea adevărului pentru stabilirea dreptății. Dar nu întotdeauna ce-i moral este și legal sau ce-i legal este și 100% moral. Putem exemplifica, dar sunt sigur că ne-ar trebui mai mult timp.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

Dreptatea depinde întotdeauna de adevăr, iar adevărul este unul singur, deși îl vom privi fiecare din „colțul” propriu, acceptându-l numai atunci când el pare să coincidă sau să fie determinat de dreptatea noastră. 

Sigur, libertatea de exprimare este garantată atât la nivel național, cât și internațional, iar opiniile în privința adevărului, așa cum îl percepe fiecare dintre noi, intră în această sferă a drepturilor și libertăților fundamentele. Asta până în clipa în care interferează cu drepturile și libertățile altora și le provoacă un prejudiciu, material ori moral. 

Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți

În fața instanței ajung, cu mici excepții, litigiile între persoane, fizice sau juridice, iar fiecare parte își va susține dreptatea sa. Dacă aceste dreptăți ar fi coincis, atunci este clar că n-ar mai fi fost necesară intervenția unei instanțe imparțiale și egale pentru toți. Adevărul pe care suntem dispuși să-l acceptăm este, de cele mai multe ori, cel care poate conduce către dreptatea noastră și fiecare va încerca să-l expună  din propria perspectivă. 

Putem fi tentați să credem că avem mai multe adevăruri,  dar în realitate avem unul sigur care, privit din unghiuri diferite, are mai multe nuanțe. Am citit și am văzut cu toții, mai ales în spațiul public, că există soluții aparent contradictorii în spețe (tot aparent) similare. Asta deși judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

Totodată, audierea martorilor presupune și un jurământ sau un angajament:

• "Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"

• "Jur pe onoare și conștiință că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu."

• "Mă oblig că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu."

Toate acestea au la bază un element comun, adevărul, dar și angajamentul de a nu-l ascunde și de a-l reda întocmai. A primi sau nu dreptatea pe care ne bazăm depinde de acest adevăr, iar cel care va ascunde adevărul ori părți din acesta săvârșește o infracțiune (mărturie mincinoasă), riscând o pedeapsă cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau o amendă.

Totuși, să spui adevărul nu-i totuna cu să interpretezi adevărul, iar interpretarea revine instanței atunci când a fost învestită cu soluționarea unei cauze. În cursul procesului fiecare parte interpretează adevărul așa cum îl percepe și în concordanță cu propriile interese, încercând să determine instanța  să privească același adevăr și din același unghi.   

Interpretarea adevărului presupune suprapunerea acestuia peste norma legală, iar decizia (dreptatea) depinde de interpretarea legii, în litera și spiritul ei. Astfel, pornind de la situația de fapt (adevărul), se constată dacă și în ce măsură există o normă legală încălcată și se interpretează ținându-se cont de context. Ar fi lipsită de substanță o normă legală interpretată strict în litera legii dacă nu s-ar ține cont și de contextul în care s-a aflat fiecare parte, de modul în care a acționat, dar și de consecințele pe care le-a urmărit sau nu. 

Același lucru se întâmplă în fiecare zi, inclusiv în afara sălilor de judecată, atunci când fiecare privește adevărul din propria perspectivă, adică cea mai adecvată variantă pentru atingerea propriilor scopuri ori interese. În același timp este dificil de acceptat că adevărul este unic, dar depinde de noi și de contextul în care ne aflăm atunci când îl privim, iar în acel moment, de regulă, vedem numai nuanța care corespunde propriului scop. Dacă ne-am detașa de context și am avea puterea să privim toate nuanțele adevărului, probabil că ne-am incrimina singuri, iar asta interferează cu dreptatea noastră.