Dubla impunere, o problemă constantă pentru firme în domeniul prețurilor de transfer. Ce soluții există

„Cazurile de prețuri de transfer sunt cel mai bun exemplu de dublă impunere economică. De exemplu, o administrație fiscală a unui stat ajustează un preț perceput pentru tranzacții derulate între părțile afiliate (mărind sau micșorând acel preț), iar diferența ce rezultă este impozitată de statul care face ajustarea, în condițiile în care a fost deja aplicat impozit în celălalt stat cu privire la același venit, dar asupra celeilalte societăți.

Și mai specific, în România, autoritatea fiscală consideră că prețul plătit de contribuabilul român pentru o achiziție de la un afiliat străin este prea mare (adică nivelul cheltuielii este prea ridicat), astfel că acesta este diminuat și deci baza de impozitare este ajustată (iar eventualul profit datorat statului român este crescut). În același timp, afiliatul străin a avut în vedere la determinarea impozitului datorat autorității sale statale întregul preț primit de la afiliatul român, nu prețul diminuat de autoritățile fiscale române.

Practic, dubla impunere economică nu rezultă din valoarea absolută a impozitului pe profit achitat de către un contribuabil către autoritățile fiscale competente din două sau mai multe state, ci vizează situația în care același venit/profit este inclus în baza de impozitare la două sau mai multe persoane afiliate între care s-au încheiat tranzacții”, au explicat Alex Slujitoru și Andreea Dincovici, avocați la Radu și Asociații.

Această dublă impunere economică ar trebui eliminată, conform specialiștilor, iar actualmente există patru soluții în acest sens.

• Contestarea rezultatelor inspecției fiscale. Adică formularea unei contestații în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere. După asta urmează formularea unei acțiuni în instanță care, după fond și recurs, se încheie cu o hotărâre judecătorească definitivă ce tranșează disputa cu Fiscul. Avantajele sunt că firmele pot argumenta în instanță că ajustările de prețuri de transfer făcute de Fisc sunt incorecte și obligativitatea hotărârii judecătorești pronunțate. Dezavantajele sunt costurile ridicate asociate, durata îndelungată a procedurilor și poate chiar lipsa de experiență a judecătorilor sau a experților numiți de instanță.
  
  
• Folosirea unei proceduri internaționale de eliminare a dublei impuneri. Este vorba de o procedură bazată pe convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, spun Alex Slujitoru și Andreea Dincovici. Pe scurt, cazul firmei care consideră că este impozitată dublu este prezentat autorității competente a statului de rezidență, iar aceasta din urmă încearcă să rezolve problema amiabil cu autoritatea competentă a celuilalt stat. Avantajul este eliminarea costurilor pentru contribuabil, dar dezavantajele sunt „existența unui drept de apreciere de necontestat al autorității statale sesizate cu reclamația contribuabilului și imposibilitatea constrângerii celor două autorități statale de a soluționa speța și de a elimina dubla impunere, atunci când acestea nu ajung la un acord amiabil”, atenționează avocații.
  
  
• Procedura specială privind dubla impunere generată de ajustările de prețuri de transfer. „Similar procedurii internaționale pe care am menționat-o anterior, cele două autorități statale încearcă mai întâi să ajungă la un acord amiabil cu privire la eliminarea dublei impuneri, în caz contrar existând o a doua etapă -- a arbitrajului --, în care acestea pot fi constrânse să adopte o atare rezolvare a speței”, scriu cei de la Radu și Asociații. Principalul avantaj aici este că procedura se încheie cu eliminarea dublei impuneri, dar avantaje mai sunt și costurile reduse sau participarea unor specialiști în domeniul prețurilor de transfer. Dezavantajul este că firmele trebuie să opteze fie pentru procedura asta, fie pentru contestarea în instanță a deciziei de impunere.
  
  
• Soluționarea litigiilor fiscale din UE, conform regulilor din Codul de procedură fiscală. Aici, specialiștii spun că implementarea este făcută de puțin timp și ei nu cunosc încă eventuale impedimente.

Din rapoartele publicate de Fisc în ultimii ani reiese că procedurile internaționale declanșate pentru eliminarea dublei impuneri sunt destul de puține și se derulează anevoios. Plus că există un risc mare ca acestea să fie refuzate contribuabililor. „Prin urmare, cum toate opțiunile descrise mai sus, ce presupun concursul Fiscului, generează riscuri majore, contribuabilului nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să utilizeze mijloacele obișnuite de contestare în fața instanțelor judiciare a actelor emise de Fisc”, punctează cei doi avocați.

Teoretic, ar mai exista o soluție, dar implementarea acesteia depinde mai mult de autorități decât de contribuabili. Este vorba de controalele coordonate desfășurate de autoritățile fiscale ale mai multor state.

„Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică susține de multă vreme că modalitatea eficientă de soluționare a disputelor implică atât admiterea ideii că prevenția este mai bună decât remedierea, cât și încercarea de a le clarifica într-un stagiu cât mai incipient în timp, atunci când informația este ușor disponibilă și nicio poziție nu s-a conturat în mod definitiv. În consecință, pentru a nu avea un caz de dublă impunere sau o dispută cu privire la acesta, este necesar ca administrațiile fiscale să aibă aceeași înțelegere asupra elementelor de fapt și asupra incidenței regimului de taxare încă de la momentul efectuării controlului fiscal - ceea ce se poate obține prin intermediul controalelor coordonate”, scriu Alex Slujitoru și Andreea Dincovici.

În esență, specialiștii vorbesc aici despre controalele simultane, controalele comune și controalele multilaterale.

„Tocmai controalele coordonate reprezintă viitorul pentru evitarea cazurilor de dublă impunere, nu disputele fiscale - fie ele naționale sau internaționale. Statele vest-europene, inițial refractare, le utilizează deja frecvent și chiar le promovează prin intermediul autorităților fiscale naționale ca un mijloc eficient de a clarifica aspectele de fapt privind tranzacțiile transfrontaliere și regimul de impozitare. (...)

În acest sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să încurajăm, să sprijinim, cu propuneri concrete și prin exercitarea unei presiuni din partea mediului de afaceri, adoptarea cât mai rapidă a unei legislații naționale care să instituie un tablou clar al drepturilor și obligațiilor atât pentru contribuabili, cât și pentru autoritățile fiscale cu privire la inițierea, participarea și desfășurarea unui control coordonat. Astfel, atât contribuabilii, cât mai ales statul român ar avea de câștigat - bani, stabilitate și certitudine fiscală”, au conchis cei de la Radu și Asociații.

Dosarul prețurilor de transfer trebuie să fie pregătit anual de marii contribuabili până la termenul de declarare și plată a impozitului pe profitul anului anterior - 25 martie.