UPDATE: E oficial: Au apărut noi obligații la plasarea forței de muncă în străinătate

OUG 33/2021, document publicat joi în Monitorul Oficial 459, stabileşte că una dintre obligațiile suplimentare pe care le au de-acum agențiile de plasare a forței de muncă în străinătate și furnizorii de servicii de plasare este de a asigura lucrătorilor transportul în țara de destinație, prin firme autorizate, în cazul în care deplasarea lucrătorilor către acelaşi loc de muncă se face în grupuri mai mari de 10 persoane.

De asemenea, agenții de plasare trebuie să transmită, cu cel puţin cinci zile înainte de plecarea lucrătorilor în străinătate, Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) un raport privind contractele încheiate. În plus, atât agențiile de plasare, cât și furnizorii de astfel de servicii trebuie să transmită ITM acest tip de raportare lunar, nu trimestrial, aşa cum era prevăzut înainte în legislaţie.

Aceste firme sunt de-acum obligate să păstreze la sediul social, respectiv la sediul permanent din România, contractul de mediere, precum şi câte o copie, în limba română şi în limba statului de unde provine angajatorul, a contractului individual de muncă (sau a unui exemplar al documentului echivalent) pentru o perioadă de trei ani de la data încetării acestora. Aceste documente trebuie puse la dispoziţia inspectorilor de muncă, în cazul unui control.

Pe lângă aceste noi obligații, agenții de plasare mai trebuie să informeze lucrătorii despre condițiile și regulile speciale de intrare în statul de destinație și să verifice dacă aceștia dețin toate documentele necesare, înainte de plecarea lor din țară.

Suplimentar, ordonanța aduce și o înăsprire a sancțiunilor aplicate agențiilor de plasare și furnizorilor de astfel de servicii pentru nerespectarea prevederilor legale privind medierea și plasarea forței de muncă în străinătate, amenzile urmând să fie cuprinse între 5.000 şi 40.000 lei. Chiar dacă ordonanța a intrat deja în vigoare, noile amenzi se vor aplica de luna viitoare, respectiv din 29 mai.

Potrivit Legii 156/2000, agent de plasare a forței de muncă poate fi o firmă înființată în România în acest scop, în timp ce furnizor de servicii de plasare a forței de muncă poate fi o firmă stabilită pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România.

Tot legat de drepturile lucrătorilor în străinătate, spre sfârșitul lui 2020 a apărut Legea 227/2020, care, în esență, prevede că, atunci când pleacă la muncă în afara granițelor, lucrătorii români trebuie să beneficieze de condiții de cazare comparabile cu cele de care beneficiază și muncitorii de acolo, de o indemnizație zilnică pentru hrană și de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din țara noastră.