Dacă o persoană nu poate semna un act, acesta va fi semnat de doi martori

După cum scrie în Legea 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, “[î]n cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimțământul numai în prezența a 2 martori-asistenți, această formalitate suplinind absența semnăturii părții”.

Potrivit legii, martorii-asistenți vor fi identificați de notar și vor semna actul. Totodată, în încheierea de autentificare se va face mențiunea că aceștia au fost prezenți la citirea actului de către părți sau, după caz, de către notarul public și la luarea consimțământului.

Tot Legea 36/1995 stabilește și cine poate fi martor-asistent. Mai exact, poate fi martor-asistent orice persoană care:

• a împlinit 18 ani;
• nu apare în actul ce trebuie semnat ca parte sau ca beneficiar;
• este aptă atât fizic, cât și psihic;
• poate citi și poate scrie/semna.

Așadar, un document este valabil chiar dacă are doar mențiunea privind incapacitatea beneficiarului actului de a-l semna, nu și amprenta unui deget al acestuia sau un “X” în locul semnăturii.

Nelămurirea legată de valabilitatea actelor pe care nu apare amprenta persoanei/persoanelor din documentul autentificat la notar persistă deoarece, în trecut, a existat un act normativ ce stabilea această modalitate de a „semna” un document - Legea 358/1944. Mai mult, legea, abrogată în 1960, stabilea și care deget trebuie folosit pentru a „semna” un document.

Concret, acesta prevedea că “[p]ărţile sau reprezentanţii lor, care sînt neştiutori de carte sau în imposibilitate de a semna, vor imprima, în prezenţa magistratului, pe toate exemplarele înscrisului, în dreptul menţiunii despre numele şi domiciliul lor, degetul arătător dela mâna stângă”.

“În acest scop, se va îmbiba cu tuş ultima falangă a degetului, care se va răsuci pe înscris dela stânga spre dreapta, pentru a se imprima cât mai bine toată suprafaţa inferioară a acestei falange”, mai scria în vechea lege. Notă: grafia aparține perioadei.

După cum spuneam, Legea 358/1944 a fost abrogată în 1960, iar în noua legislație (de atunci) privind organizarea şi funcţionarea Notariatului de stat, așa cum era la acel moment, nu a fost preluată și procedura anterioară de „semnare” cu degetul.