Astfel, conform deciziei publicate, instanța judecătorească nu poate hotărî, pentru motive temeinice, la cererea unui asociat, excluderea din societate a oricăruia dintre asociați, așa cum este prevăzut la art. 1.928 din Codul civil.
În acest sens, ICCJ a decis că “[i]potezele de excludere a asociatului prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se completează cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil”.
Această concluzie se bazează pe faptul că, deși prevederile Legii societăților “se completează cu dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă”, după cum este menționat în cuprinsul legii, acestea din urmă sunt valabile și se aplică doar în măsura în care legea nu reglementează anumite aspecte. Or, în acest caz, Legea societăților reglementează concret aspectele dezbătute. Prin urmare, este singurul act normativ care se aplică în aceste situații.
Conform punctului de vedere al completului de judecată, așa cum este evidențiat în documentul publicat, "[î]mprejurarea că legea specială este anterioară Codului civil nu prezintă relevanță, în opinia instanței de trimitere, având în vedere dispozițiile art. 138 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora societățile reglementate de legi speciale continuă să fie supuse acestora".
Cu toate că, la nivelul ICCJ și al Curții Constituționale nu a fost identificată practică relevantă cu privire la problema de drept ce a făcut obiectul sesizării, pronunțându-se asupra fondului, ICCJ a stabilit totuși că "norma specială, fiind derogatorie de la norma generală, se aplică cu prioritate, chiar și atunci când este anterioară normei generale, ori de câte ori o ipoteză intră sub incidența prevederilor ei, iar norma specială nu poate fi modificată sau abrogată de o normă generală ulterioară decât în mod expres".
Așadar, potrivit celor statuate de către ICCJ, ipotezele privind excluderea și retragerea asociaților dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată rămân cele prevăzute de Legea societăților și anume:
- cazul în care asociatul, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
- cazul asociatului cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
- cazul asociatului cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor legale privind întrebuințarea capitalului sau bunurilor societății ori celor privind imposibilitatea de a lua parte, în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, fără consimțământul celorlalți asociați; precum și
- cazul asociatului administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În acest sens, așa cum se prevede în decizia publicată în Monitorul Oficial, modalitatea de redactare a textului din Legea societăților privind ipotezele de excludere și retragere a asociaților "conduce către concluzia că enumerarea pe care o cuprinde nu este exemplificativă, ceea ce implică, în lipsa oricărui alt indiciu contrar, imposibilitatea excluderii în alte situații decât cele reglementate ori imposibilitatea excluderii acționarului într-o societate pe acțiuni".