Reminder: Călătorii în străinătate: Ce acte sunt necesare la ieșirea copiilor în afara granițelor, pentru a nu risca întoarcerea din drum

Regulile privind călătoriile copiilor în afara granițelor țării, indiferent dacă sunt însoțiți de ambii părinți, doar de unul dintre ei sau de o altă persoană majoră, sunt cuprinse în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Legea stabilește că minorii nu pot să treacă frontierele țării noastre fără să fie însoțiți de o persoană majoră, iar acordul părinților sau al reprezentantului legal este necesar aproape în toate situațiile. Prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.

În cazul în care este însoțit de ambii părinți, minorul poate ieși din țară în aceleași condiții cu aceștia, prin prezentarea polițiștilor de frontieră fie a pașaportului, fie a actului de identitate, dacă deține un astfel de document.

Ieșirea din țară a copilului însoțit de unul dintre părinți

În astfel de situații, la frontieră se verifică, pe lângă pașaportul sau actul de identitate al copilului, și existența unei declarații a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul acestuia din urmă pentru efectuarea de deplasări în străinătate de către copilul său.

Declarația acoperă o perioadă de cel mult trei ani de la data întocmirii, perioadă în care părintele însoțitor poate să fie urmat în mod legal de copilul său în mai multe călătorii, atâta timp cât se încadrează în termenul înscris în declarație.

După cum stabilește Legea 248/2005, prezentarea declaraţiei celuilalt părinte sau a ambilor părinţi nu mai este necesară atunci când copiii îşi au domiciliul ori reşedinţa în statul de destinaţie.

În plus, mai sunt și alte situații în care un părinte poate să călătorească în străinătate cu copilul său, iar declarația de acord a celuilalt părinte să nu mai fie necesară:

• dacă celălalt părinte a decedat;
• dacă celălalt părinte este decăzut din drepturile părintești;
• dacă celălalt părinte este declarat dispărut, în condițiile legii;
• dacă părintele însoțitor exercită singur autoritatea părintească sau i-a fost încredințat, în mod exclusiv, copilul de către instanță.

În toate cazurile de mai sus, părintele care însoțește minorul trebuie să dovedească cu acte încadrarea într-o astfel de situație, respectiv să facă dovada că celălalt părinte a decedat, a fost decăzut din drepturi sau a fost declarat dispărut ori că exercită singur autoritatea părintească.

Ieșirea din țară a copilului însoțit de o altă persoană majoră în afară de unul dintre părinți

Potrivit legii, copilul poate călători în străinătate însoțit și de o altă persoană majoră, care nu este nici părintele, nici reprezentantul său legal. În mod similar situației în care un părinte călătorește singur cu copilul său, în baza acordului celuilalt părinte, însoțitorul are, în cazul de față, obligația de a avea asupra sa o declarație de acord a ambilor părinți sau a părintelui căruia i-a fost încredințat copilul sau care exercită autoritatea părintească de unul singur ori a reprezentantului legal al copilului.

De asemenea, declarația trebuie să conțină atât acordul celui care o dă cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pe o perioadă care să nu depășească trei ani de la data întocmirii declarației, cât și datele de identificare ale însoțitorului.

Suplimentar, așa cum prevede legea, în declarație trebuie să apară, dacă este cazul, și mențiunea că minorul va rămâne în statul de destinație, dar și datele de identificare ale persoanei căreia urmează să-i fie încredințat și ale persoanei cu care se întoarce în România.

Așa cum apare în Legea 248/2005, “poate avea calitatea de însoțitor și o persoană anume desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane”.

Atenție! Declarațiile ce trebuie prezentate la graniță în cazul în care minorul nu este însoțit de ambii părinți trebuie autentificate, în țară, de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila de la Haga.

În anumite situații, acordul părinților nu mai este necesar

În anumite cazuri speciale, copiii pot ieși din țară, conform Legii 248/2005, și fără acordul părinților sau al reprezentantului legal. Mai exact, un copil poate merge în străinătate și:

• în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol. În acest caz, însoțitorul trebuie să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal;
• în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi.

Notă: Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia cazurilor la care ne-am referit mai sus, se permite numai după soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.