CJUE: O firmă intrată în faliment are în continuare dreptul la deducerea TVA-ului. Practica Fiscului trebuie să se schimbe

Decizia din cauza C-182/20 vine chiar într-un litigiu ce vizează o companie din România și Fiscul român. Practic, Fiscul considera că intrarea în faliment duce automat la pierderea dreptului de deducere a TVA-ului, însă judecătorii CJUE au stabilit contrariul. CJUE apreciază că intrarea în faliment nu afectează caracterul economic al operațiunilor făcute în cadrul firmei care se află în procedura respectivă.

„În consecință, întrucât activitatea trebuie considerată ca atare, indiferent de scopurile sau de rezultatele sale, simplul fapt că deschiderea unei proceduri de faliment față de o persoană impozabilă schimbă, în temeiul modalităților prevăzute în această privință în dreptul intern, finalitățile operațiunilor persoanei impozabile respective, în sensul că aceste scopuri nu mai includ exploatarea durabilă a întreprinderii sale, ci privesc numai lichidarea sa în scopul acoperirii datoriilor urmată de dizolvarea sa, nu poate, în sine, să afecteze caracterul economic al operațiunilor efectuate în cadrul întreprinderii menționate. În plus, astfel cum a subliniat Comisia Europeană, această interpretare se impune și având în vedere principiul neutralității fiscale, care se opune în special posibilității ca două operațiuni identice sau similare din punctul de vedere al consumatorului, care sunt, așadar, în concurență unele cu altele, să fie tratate în mod diferit din punctul de vedere al TVA‑ului”, este explicat în hotărârea de joi.

Cu alte cuvinte, se consideră că o firmă intrată în faliment își continuă activitățile și este în continuare în concurență cu alte persoane impozabile care fac prestații similare. Din acest motiv, prestațiile în cauză trebuie tratate identic în scopuri de TVA.

„Astfel, chiar dacă deschiderea unei proceduri de faliment precum cea în discuție în litigiul principal implică în mod normal dispariția întreprinderii în cauză, nu este mai puțin adevărat că, atât timp cât această întreprindere își continuă activitățile în cursul procedurii de faliment, ea se află în concurență cu alte persoane impozabile care efectuează prestații similare cu ale sale, astfel încât prestațiile în cauză trebuie, în principiu, să fie tratate în mod identic în scopuri de TVA”, au precizat judecătorii.

Așadar, CJUE a concluzionat că intrarea în faliment nu implică automat dispariția dreptului de deducere a TVA-ului, ceea ce înseamnă că practica actuală a Fiscului trebuie să se schimbe.

„În astfel de împrejurări, nu se poate presupune că deschiderea procedurii de faliment a rupt legătura strânsă și directă dintre dreptul de deducere a TVA-ului achitat în amonte și utilizarea bunurilor sau a serviciilor în cauză pentru operațiuni taxate în aval și că persoana impozabilă în cauză este obligată să plătească valoarea TVA‑ului dedus. (...)

În sfârșit, contrar celor susținute în esență de guvernul român, posibilitatea persoanei impozabile în cauză, într‑o situație în care a fost obligată, într‑o primă etapă, să regularizeze deducerile de TVA efectuate în amonte ca urmare a intrării sale în faliment, în pofida continuării activității sale economice, de a solicita, într‑o a doua etapă, ca sumele în cauză să îi fie rambursate tocmai pentru motivul că a continuat efectiv, în cursul procedurii de faliment, activitatea sa economică nu este de natură să compenseze limitarea dreptului său de deducere care rezultă din această obligație de regularizare impusă de dreptul național.

Astfel, după cum a arătat și Comisia, faptul de a solicita întreprinderii în cauză, în urma unei decizii de regularizare, plata efectivă a TVA‑ului pretins a fi datorat constituie pentru această întreprindere un obstacol în calea deducerii TVA‑ului achitat în amonte din moment ce constrânge întreprinderea menționată să angajeze fonduri până când autoritățile fiscale îi vor restitui TVA‑ul plătit fără să fie datorat, în timp ce alți operatori care nu au intrat în faliment pot utiliza aceste fonduri pentru activitățile lor economice fără a fi constrânși să efectueze o asemenea plată”, mai scrie în hotărârea CJUE.

Contextul deciziei. În cauza în care s-a pronunțat CJUE, era vorba de o companie românească plătitoare de TVA care a intrat în faliment la data de 10 februarie 2015. După intrarea în procedură, în urma unui control fiscal i s-a emis o decizie de impunere la 26 noiembrie 2015 pentru plata unei ajustări a deducerilor de TVA pe care le efectuase pentru perioada 20 mai 2013 - 13 februarie 2014.

Decizia de impunere a fost contestată, însă contestația a fost respinsă de Fisc la 22 ianuarie 2018 pe motiv că, la momentul intrării în faliment, firma încetase să mai desfășoare activități economice. La acel moment, autoritățile au explicat că lichidarea și vânzarea bunurilor pentru rambursarea datoriilor nu aveau scop economic și că e irelevant că pentru aceste operațiuni compania a fost supusă TVA-ului.

Ulterior, în primă instanță s-a admis acțiunea formulată împotriva deciziei de impunere și a deciziei de respingere a contestației, dar, la 18 iunie 2019, s-a admis recursul formulat de Fisc și firma a rămas obligată la plata ajustării amintite mai sus. Practic, la recurs, judecătorii au dat dreptate Fiscului și au spus că intrarea în faliment reprezintă o încetare a dreptului de deducere a TVA-ului.

Apoi, firma a sesizat instanța cu o cerere de revizuire (s-a invocat încălcarea Directivei europene privind TVA-ul) prin care a susținut că activitățile sale de după intrarea în faliment au rămas în domeniul de aplicare al TVA-ului. Așa s-a ajuns ca CJUE să fie sesizată și să se pronunțe prin decizie.

Practic, problema ridicată a fost dacă operațiunile făcute în timpul procedurii de faliment sunt considerate automat ca fiind fără scop economic, ceea ce ar însemna că firma este obligată să regularizeze automat în favoarea statului TVA-ul încasat pentru operațiuni economice anterioare falimentului și că nu se mai acordă deduceri.

CJUE a constatat că firma a continuat să fie înregistrată ca persoană impozabilă și în timpul falimentului, dar și că operațiunile realizate în procedură au fost supuse TVA-ului. Astfel, firma și-a continuat efectiv activitatea economică și a făcut operațiuni taxabile, chiar dacă era în faliment. Prin urmare, o firmă intrată în faliment continuă să aibă activitate economică și trebuie tratată, din punct de vedere al regulilor privind TVA-ul, la fel ca o firmă care nu-i în faliment.