CCR: Tergiversarea soluționării contestațiilor fiscale nu este o problemă de constituționalitate

„Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, eventualul comportament al părților sau al instituțiilor administrative care determină o întârziere în soluționarea contestației nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una ce ține exclusiv de conduita părților implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat. Or, Curtea Constituțională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau a organului fiscal ori unele decizii administrative sau judecătorești discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale”, este subliniat în Decizia CCR 264/2021, care a apărut aseară în Monitorul Oficial.

Concret, CCR a respins o excepție de neconstituționalitate ridicată de un contribuabil în legătură cu alineatul 5 al articolului 281 din noul Cod de procedură fiscală. Acesta considera că perioada de șase luni, a cărei trecere trebuie așteptată pentru a se putea adresa instanței judecătorești, este una prea lungă pentru a putea evita să fie executat silit de către Fisc. Pe scurt, contribuabilul a susținut că, în timp ce trage de timp cu soluționarea contestației, Fiscul poate să treacă nestingherit la executarea silită, astfel că, până trec cele șase luni și e posibilă adresarea instanței, datoria fiscală deja este stinsă. Într-o asemenea situație, dacă ulterior i se dă dreptate, contribuabilul își recuperează banii după o perioadă considerabilă de timp, în loc să i se dea dreptate mai rapid, înainte să se ajungă la excutarea silită.

Cu toate acestea, judecătorii au indicat că posibilitatea contribuabilului de a se adresa direct instanței, dacă Fiscul tergiversează soluționarea contestației timp de șase luni, este un instrument introdus în 2016, odată cu apariția noului Cod de procedură fiscală. Acesta a apărut tocmai pentru a permite sancționarea Fiscului în situațiile în care întârzie nejustificat să se pronunțe asupra contestațiilor fiscale. Cu alte cuvinte, prevederea vine în avantajul contribuabililor, nu în dezavantajul lor.

„În absența vreunei sancțiuni, nu de puține ori, organul fiscal nu mai este motivat să se încadreze în termenul indicat și tergiversează, uneori, excesiv soluționarea contestației fiscale, context în care legiuitorul a intervenit prin noua reglementare cuprinsă în art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a prevăzut că, «În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare», reglementare ce a fost gândită de legiuitor ca fiind un remediu pentru contribuabili”, scrie în decizia CCR.

În vechiul Cod de procedură fiscală, care s-a aplicat până la 31 decembrie 2015, nu exista posibilitatea de a contesta direct în instanță un act administrativ-fiscal, atunci când se tergiversa soluționarea contestației fiscale. Mai precis, un contribuabil putea doar să se adreseze instanței pentru a obliga Fiscul să emită decizia de soluționare a contestației fiscale și abia după ce se emitea acest document putea să-l conteste efectiv în instanță.

„În acest context, Curtea reține că noua soluție legislativă (...) vine să înlocuiască reglementarea cuprinsă în art. 218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, când reclamantul nu putea formula o acțiune directă împotriva actului administrativ fiscal atunci când organul fiscal competent nu a soluționat contestația administrativă în termenul prevăzut de lege, ci avea doar posibilitatea de a formula o acțiune la instanța de contencios administrativ prin care să solicite obligarea organului fiscal competent să emită decizia de soluționare a contestației administrative, iar numai după emiterea acesteia să poată formula acțiunea în contencios administrativ”, a explicat sursa citată.

Așadar, judecătorii au conchis că tergiversarea soluționării contestațiilor fiscale nu este o problemă de constituționalitate, astfel că excepția ridicată cu privire la alineatul 5 al articolului 281 din Cod a fost respinsă.

Așa cum stabilește titlul VIII din Codul de procedură fiscală, actele administrativ-fiscale emise de autorități pot fi contestate de contribuabili. Contestația se depune în 45 de zile de la data comunicării actului administrativ-fiscal. Tot în 45 de zile trebuie să se facă și soluționarea contestațiilor.

Totuși, dacă trec șase luni și contestația încă e nesoluționată, contribuabilul poate cere direct în instanță anularea actului administrativ-fiscal. Problema este că, la calcularea acelor șase luni, se exclud perioadele necesare pentru a cere probe suplimentare pentru a soluționa contestația, acestea fiind de maximum două, trei sau șase luni, după caz. Totodată, de la calculul celor șase luni se exclud și perioadele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată.

În orice caz, așa cum subliniază și judecătorii CCR, contribuabilii au deja o soluție pentru a împiedica executarea silită. Și anume să ceară suspendarea executării actului administrativ-fiscal. „Totodată, legiuitorul a lăsat la îndemâna contribuabilului, pentru evitarea demarării unei proceduri execuționale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 278 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală intitulat «Suspendarea executării actului administrativ fiscal». Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, însă o atare împrejurare nu aduce atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004 (...), instanța competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune (...)”, este lămurit în decizia Curții.

Este vorba de o cauțiune de:

• 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
• 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;
• 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;
• 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei;
• 1.000 lei, dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani.

Pe deasupra, judecătorii au mai spus că mai există și posibilitatea de a cere contestarea executării silite și de a obține anularea titlului executoriu emis de Fisc.

Atenție! Activitatea de soluționare a contestațiilor fiscale urmează să treacă, în lunile următoare, de la Fisc la Ministerul Finanțelor.