Interviu (II): Ce trebuie să știi despre contestarea deciziilor de impunere ale ANAF, dacă ți se pare nejustificată impozitarea cu 70% a veniturilor

Ne referim la impozitarea cu 70% (față de 16%) a veniturilor cu sursă neidentificabilă - o măsură introdusă prin Legea 296/2023, cu aplicabilitate începând cu deciziile de impunere emise de ANAF din 1 iulie 2024.

În discuția noastră cu avocatul Ovidiu Miheț, Managing Partner la MH Lawyers, am plecat de la următoarea situație ipotetică: o persoană fizică primește, pentru prima oară în viață, o notificare de la ANAF că va fi verificată, pentru că i s-au găsit venituri fără o sursă identificabilă. În contextul majorării impozitului de la 16% la 70% pentru aceste venituri, prezentăm principalele informații de știut atunci când vine vorba de contestarea deciziilor de impunere emise în urma unui control al ANAF la o persoană fizică.

Notă: Acest interviu este împărțit în trei părți, materialul de față fiind cea de-a doua. Prima parte a tratat problematica derulării efective a unui control ANAF, iar partea a treia tratează situația de după contestarea deciziilor de impunere.

1. Unde și cum pot contesta o decizie de impunere? Mă adresez tot la ANAF sau mă pot adresa direct instanței judecătorești?

Ovidiu Miheț: ”Dreptul contribuabilului la contestație este consacrat de Codul de procedură fiscală (CPF), la art. 268. Astfel, cel lezat în drepturi de un act administrativ-fiscal poate depune o contestație la organul fiscal emitent, ce va fi soluționată de un aparat propriu al Ministerului Finanțelor. Mai departe, soluția dată în procedura contestației poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ. Deoarece decizia de impunere este un act administrativ-fiscal, în cazul în care o persoană consideră că acest act îl păgubește, aceasta nu se va putea adresa din prima instanței de judecată. În această situație, prevederile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ instituie obligația persoanei de a parcurge înainte de sesizarea instanței o procedură prealabilă.

Această procedură constă în depunerea unei contestații la organul fiscal emitent al deciziei, iar în cazul în care soluția nu este satisfăcătoare ori organul fiscal nu o soluționează în timp util, contribuabilul se poate adresa instanței de contencios administrativ. Important de menționat e că o acțiune în instanță va fi respinsă dacă nu a fost îndeplinită procedura prealabilă. Este important să vorbim și despre posibilitatea suspendării deciziei de impunere până la soluționarea acțiunii în instanță. Astfel, dacă un contribuabil a depus o contestație, iar apoi a contestat răspunsul primit de la organul fiscal în fața instanței, în cazuri bine justificate și pentru evitarea unei pagube iminente, persoana poate cere instanței să dispună suspendarea executării decizie de impunere.

Cu toate că, în practică, aproape toate cererile de suspendare sunt respinse, este o soluție care merită încercată oricând este posibil. Pentru admiterea unei astfel de cereri, contribuabilul trebuie să arate că există suspiciuni reale legate de legalitatea actului (să spunem că a fost depășit termenul maxim de desfășurare a verificării) și că se încearcă evitarea unei pagube iminente (de exemplu, dacă plata sumelor din decizia de impunere ar duce la imposibilitatea de plăti ratele la casă). Judecătorul verifică doar aceste două condiții, fără a intra în fondul cauzei, iar dacă sunt îndeplinite, acesta dispune suspendarea executării actului până la soluționarea cererii principale.”

2. Pot solicita asistență de la un specialist pentru etapa de contestare?

Ovidiu Miheț: ”Da, asistența de specialitate (avocat sau consultant fiscal) este recomandată în orice situație.”

3. Există anumite termene pe care trebuie să le respect la depunerea contestațiilor la ANAF și/sau la instanța judecătorească?

Ovidiu Miheț: ”În ceea ce privește depunerea contestației, art. 270 CPF stabilește un termen de 45 de zile de la comunicarea actului, depășirea acestuia atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune contestația. În privința acțiunii în contencios administrativ, art. 11 din Legea 554/2004 instituie un termen general de șase luni în care trebuie introdusă acțiunea, calculat de la data comunicării soluției contestației.”

4. Există termene concrete în care trebuie soluționate contestațiile pe cale administrativă și pe cale judecătorească?

Ovidiu Miheț: ”Potrivit art. 281 alin (5) CPF, termenul în care trebuie soluționată contestația pe cale administrativă este de șase luni, nesoluționarea în termen dând contribuabilul dreptul de a se adresa direct instanței de contencios administrativ.”

Ovidiu Miheț: ”Să apeleze la specialiști și să fie atent la respectarea termenelor pentru introducerea contestațiilor ori cererilor în instanță și parcurgerea procedurii prealabile.”