Interviu (I): Ce trebuie să știi despre controalele ANAF, dacă ești verificat în contextul impozitării cu 70% a veniturilor din surse neidentificate

Ne referim la măsura introdusă prin Legea 296/2023, cu aplicabilitate începând cu deciziile de impunere emise de ANAF din 1 iulie 2024.

În discuția noastră cu Ovidiu Miheț, Managing Partner la MH Lawyers, am plecat de la următoarea situație ipotetică: o persoană fizică primește, pentru prima oară în viață, o notificare de la ANAF că va fi verificată, pentru că i s-au găsit venituri fără o sursă identificabilă. În contextul majorării impozitului de la 16% la 70% pentru aceste venituri, prezentăm principalele informații de știut atunci când vine vorba de derularea efectivă a unui control al ANAF la o persoană fizică.

Notă: Acest interviu este împărțit în trei părți, materialul de față fiind prima parte. Partea a doua tratează contestarea deciziilor de impunere emise de ANAF după control, iar partea a treia tratează situația de după contestarea deciziilor de impunere.

1. Care e primul lucru pe care trebuie să-l fac dacă sunt înștiințat că voi fi verificat de ANAF?

Ovidiu Miheț: ”Înainte de a răspunde la această întrebare, vom face o analiză a modului în care se desfășoară verificarea fiscală. Verificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central este reglementată în Codul de procedură fiscală (CPF) la art. 138, care instituie obligația organului fiscal de a desfășura anumite activități preliminare înainte de începerea controlului propriu-zis. Aceste activități preliminare sunt: analiza de risc, notificarea de conformare și selectarea.

În CPF se prevede că o persoană prezintă risc de neconformare dacă există o «diferenţă semnificativă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc şi veniturile declarate de persoana fizică şi/sau de plătitori pentru aceeaşi perioadă impozabilă». Conceptul de diferență semnificativă este definit în continuare ca reprezentând o diferență mai mare de 10% între veniturile declarate și cele identificate estimate în cadrul analizei de risc, dar nu mai puțin de 50.000 de lei. În cadrul acestei analize preliminare, organul fiscal stabilește nivelul de risc al contribuabilului, în funcție de datele disponibile în propria bază de date sau la care are acces în baza protocoalelor de colaborare cu alte instituții. Dacă o persoană nu îndeplinește condițiile sus-menționate (să spunem, de exemplu, că o persoană declară venituri de 20.000 lei, iar organul fiscal le estimează la 60.000 de lei), aceasta nu va putea fi supusă controlului.

Analiza de risc se întocmește în baza mai multor indicatori fiscali și patrimoniali, care sunt preluați de către organul fiscal pe baza următoarelor seturi de date:

Achiziții de bunuri imobile. Vor fi avute în vedere achizițiile, vânzările și construirea de imobile, iar valoarea acestor imobile va fi preluată din cuprinsul declarațiilor făcute de persoană sau de notar, în îndeplinirea atribuțiilor sale (D208 și D209). Spre exemplu, o persoană care declară un venit de 100.000 de euro într-un an și înregistrează în același an un contract de cumpărare a unui imobil în valoare de 500.000 euro va figura ca persoană cu risc fiscal.

Achiziții de bunuri mobile. La fel ca în cazul imobilelor, valoarea bunurilor mobile achiziționate în cursul unei perioade de referință se face pe baza informațiilor pe care organul fiscal le are la dispoziție sau prin estimări realizate în baza unor informații din surse deschise și sunt calculate ca utilizări de fonduri. Așadar, dacă ai cumpărat ultimul model de BMW, în valoare de 100.000 de euro, iar veniturile tale declarate sunt de 10.000 de euro pe an, organul fiscal își va pune semne de întrebare și va începe verificarea. În cursul verificării, prezentarea unui contract de cumpărare a mașinii, conform căruia prețul plătit de cumpărător este de doar 5.000 de euro, nu are relevanță, întrucât organul fiscal va putea proceda la estimarea valorii bunului pe baza unor surse deschise și să stabilească valoarea reală. În acest caz, diferența de 90.000 de euro între veniturile declarate și cele utilizate va fi susceptibilă de impozitare cu cota de 70%.

Creșterea disponibilului din conturi bancare (din România sau din străinătate). Se referă la sumele încasate din dobânzi aferente unor investiții din sectorul financiar-bancar și se estimează pe baza veniturilor din dobânzi declarate și rata medie a dobânzii în anul de referință ori ca diferență între soldul inițial și cel final.

Creditarea societăților comerciale la care este asociat. Împrumuturile făcute către societatea la care o persoană are calitatea de asociat vor atrage atenția organului fiscal, dacă valoarea acestora depășește veniturile declarate.

Majorarea capitalului social al societăților comerciale. Contribuirea la majorarea capitalului social al unei firme va atrage, de asemenea, atenția dacă sumele ori bunurile cu care contribuie însumează mai mult decât veniturile declarate.

Plasamente în titluri de stat și pierderi raportate în declarația unică.

Așadar, există șansa ca procedura controlului să înceteze în urma depunerii sau corectării declarației fiscale, dacă se constată că persoana nu mai prezintă risc fiscal, dar dacă acest lucru nu se realizează în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării, contribuabilul va fi supus obligatoriu unui control. După primirea notificării, dacă persoanele vizate observă că în cadrul analizei de risc au fost incluse venituri pentru care nu există obligația de declarare ori că nu au realizat utilizarea de fonduri în cuantumul estimat de organul fiscal, se pot adresa instituției prin e-mail pentru a prezenta explicații și documente justificative.

Dacă din analiza documentelor furnizate de persoanele notificate rezultă necesitatea administrării altor probe deținute de terți, aceste persoane vor fi selectate pentru control. Prevederile legale sunt laxe în această privință, însă apreciez că, în cazul în care o persoană care realizează, de exemplu, venituri din operațiuni cu criptomonede primește o notificare de conformare, riscul acesteia de a fi supusă unui control ar trebui să fie cel puțin diminuat - în cazul în care depune o declarație rectificativă la ANAF, în care include veniturile suplimentare. În această situație, deși legea nu prevede foarte clar, impozitarea ar trebui să fie cea uzuală, respectiv 10%, la care se vor adăuga penalitățile și dobânzile ce vor fi calculate de ANAF, în baza unei decizii de accesorii fiscale. Foarte important de menționat este faptul că depunerea acestei declarații va trebui să aibă la bază o serie de documente care să justifice veniturile, precum extrase de pe platforma de tranzacționare din care să rezulte valoarea de cumpărare a criptomonedelor, valoarea de vânzare, precum și datele tranzacțiilor. 

Așadar, revenind la întrebare, primii pași ce trebuie urmați de o persoană vizată implică centralizarea documentelor justificative și depunerea lor în timp util. În plus, contactarea unui contabil în vederea rectificării declarației fiscale este recomandată. Pentru a împiedica situații neașteptate și neplăcute, aș sfătui persoanele în cauză să întocmească înscrisuri pentru orice fel de operațiuni înainte de începerea verificării și să le păstreze în siguranță și organizat.

De exemplu, dacă mă împrumut de la un prieten apropiat de 15.000 de euro, fără să mai întocmesc vreun înscris, la începerea verificării, organul fiscal îmi va cere dovada sursei celor 15.000 de euro, folosiți pentru achiziționarea unui bun mobil, de exemplu. Întrucât nu am întocmit un înscris pentru a dovedi sursa celor 15.000 de euro, risc ca această sumă să fie considerată ca provenind dintr-o sursă neidentificabilă și să se impoziteze cu cota majorată de 70%. Aceeași situație se poate întâmpla în situația în care, de exemplu, am comercializat animale de rasă în târguri ori alte locuri publice, fără să închei un contract de vânzare-cumpărare.”

2. Cum poate să mă verifice ANAF (ce tip de control și cum se derulează, în linii mari)?

Ovidiu Miheț: ”Dacă, în urma desfășurării activităților preliminare, organul fiscal constată că o persoană are în continuare un risc fiscal ridicat, acesta va trece la efectuarea verificării propriu-zise. Conform art. 138 alin. (5) CPF, organul fiscal are obligația de a notifica persoana supusă verificării în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de verificare. După primirea acestei notificări, începe să curgă termenul de 60 de zile în care contribuabilul are posibilitatea de a depune documente justificative sau alte clarificări relevante. În cazul în care organul fiscal a solicitat prin intermediul avizului o declarație de patrimoniu și venituri, persoana vizată are obligația să o depună în acest termen de 60 de zile.

În cazul în care contribuabilul nu depune aceste documente în termenul de 60 de zile, organul fiscal va proceda la efectuarea verificării pe baza documentelor pe care le poate obține. Este, deci, recomandat ca persoanele vizate să depună tot ceea ce consideră că poate fi de folos la dovedirea susținerilor lor în termenul de 60 de zile, depășirea acestui termen ducând la decăderea din dreptul de a propune probe. Persoanele vizate au, totuși, dreptul de a prezenta orice explicații și documente în timpul desfășurării verificării. De asemenea, dacă organul fiscal constată că sunt necesare noi documente în cursul desfășurării verificării, îi poate cere contribuabilului să le depună într-un termen rezonabil (care nu poate fi mai mic de zece zile).

Ca regulă, verificarea are loc la sediul organului fiscal, dar există și două situații de excepție în care, la cererea persoanei vizate, controlul poate fi realizat în alt loc: la domiciliul persoanei, în cazul unor probleme de sănătate, ori la sediul celui care oferă asistență juridică (avocat) sau de specialitate. Cererea pentru schimbarea locului efectuării verificării trebuie motivată și justificată prin probe și se soluționează în termen de cinci zile. De aici rezultă că doar în cazuri foarte bine întemeiate organul fiscal va accepta să schimbe locul desfășurării.”

Ovidiu Miheț: ”Înștiințarea de către organul fiscal se va face în scris, iar cât timp verificarea se află în stadiul preliminar comunicarea cu organul fiscal se poate face prin e-mail. Odată cu începerea verificării propriu-zise, în avizul de verificare va fi precizat numele, prenumele și numărul de telefon al unui membru din echipa de control și adresa sediului organului emitent, unde persoana este invitată să se prezinte.”

Ovidiu Miheț: ”Da, conform art. 124 alin (3) CPF, «pe toată durata exercitării inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică». Este ideal ca persoana vizată să apeleze la sprijinul unui consultant fiscal sau al unui avocat.”

Ovidiu Miheț: ”Când am vorbit despre analiza de risc am precizat în funcție de ce date sunt întocmite respectivele analize, documentele ce vor fi cerute de organul fiscal vor fi diferite în funcție de domeniul în care a fost identificat riscul. De exemplu, în cazul achizițiilor de bunuri vor fi utile documentele justificative precum contracte de vânzare, de închiriere etc., iar în cazul creditărilor unor societăți comerciale ar putea fi utile documentele contabile ale societății. În plus, după cum spuneam în cadrul răspunsului dat primei întrebări, sunt esențiale înscrisuri care să dovedească încasarea sumelor de bani (extrase bancare din țară sau străinătate, extrase de pe platforme de tranzacționare acțiuni sau criptomonedă, extrase Revolut sau alte platforme de plăți, cum ar fi PayPal etc., copii după contracte de vânzare-cumpărare bunuri mobile, precum cereale, bunuri de consum, animale etc.).”

6. Există un termen-limită pentru prezentarea documentelor la ANAF?

Ovidiu Miheț: ”Art. 138 alin (6) CPF prevede: «pentru situaţia sa Organul fiscal central solicită persoanei fizice prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central», iar la alin. (7) este precizată obligația persoanei supuse verificării de a depune o declarație de patrimoniu și venituri înăuntrul aceluiași termen, dacă aceasta a fost solicitată de organul fiscal prin avizul de verificare.

Așadar, nedepunerea documentelor înăuntrul termenului de 60 de zile atrage decăderea din dreptul de a le mai depune, ceea ce înseamnă că organele fiscale vor estima veniturile reale luând în considerare doar documentele la care au acces. Cu toate acestea, în realitate, organul fiscal va aplica această metodă doar în cazurile în care contribuabilul refuză orice fel de colaborare, prezentarea de noi dovezi și documente justificative la cererea autorităților ori din inițiativa persoanei vizate fiind permisă și pe parcursul desfășurării verificării.” 

Ovidiu Miheț: ”Dacă persoana vizată nu dorește sau nu poate prezenta niciun document, organul fiscal va proceda la estimarea veniturilor în funcție de documentele pe care le are în posesie. Chiar și în acest caz, dacă contribuabilul descoperă noi dovezi pe parcursul verificării, acesta are dreptul de le prezenta.”

Ovidiu Miheț: ”Când am analizat notificarea de conformare, am precizat că depunerea sau corectarea declarației fiscale nu garantează că persoana nu va mai fi supusă unui control, însă necompletarea sau nedepunerea acesteia în termenul indicat va duce la declanșarea unui control, în mod obligatoriu. În ceea ce privește cota cu care vor fi impozitate diferențele dintre veniturile declarate inițial și cele constatate în urma corectării declarației fiscale, legea nu este clară. Eu apreciez că, în situația în care contribuabilul s-ar conforma de bunăvoie, depunând declarații rectificative, diferența dintre suma declarată inițial și cea din declarația rectificată ar trebui să se impună cu o cotă normală, nu cu cea majorată de 70%.

Dacă această diferență s-ar impozita cu cota de 70% (care este concepută ca o sancțiune), contribuabilii nu ar mai avea niciun interes de a se conforma voluntar, întrucât această conformare ar profita doar organelor fiscale, care trebuie să depună mai puțină muncă în timp ce contribuabilului i se aplică aceeași sancțiune. De exemplu, în opinia mea, dacă un profesor ce oferă meditații în privat este înștiințat că a fost identificat cu risc fiscal, întrucât cheltuielile (achiziții de bunuri mobile/imobile) făcute de acesta într-un an nu pot fi acoperite de salariul său modest, iar acesta se conformează de bunăvoie, prezentând organului extrase de pe Revolut, să zicem, care atestă sumele încasate de acesta în urma meditațiilor, aceste sume ar trebui impozitate după regulile normale și nicidecum cu cota majorată de 70%.”

Ovidiu Miheț: ”Într-o asemenea situație, la finalul verificării, organul fiscal va emite o decizie de impunere, împotriva acesteia fiind posibilă depunerea unei contestații și mai apoi sesizarea instanței. Procedura ce trebuie urmată în cazul contestării va fi detaliată în cele ce urmează (în partea a doua a interviului, ce va fi publicată ulterior - n. red.).”

10. Există riscul să fiu supus și unei anchete penale? Dacă da, în ce condiții și ce înseamnă asta pentru mine?

Ovidiu Miheț: ”Conform art. 132 CPF, organul fiscal are obligația de a sesiza organul de urmărire penală în cazul în care constată cu ocazia verificării că ar putea fi întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. O neconcordanță între veniturile reale și cele declarate nu înseamnă întotdeauna că a fost săvârșită o infracțiune, însă nedeclararea unor venituri poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală. Pentru contribuabil, acest lucru va avea ca efect încetarea verificării cu privire la perioadele și veniturile care fac obiectul sesizării, acestea fiind investigate de către organele penale.”

11. Ce sfaturi aveți pentru cineva aflat în această fază?

Ovidiu Miheț: ”Pentru o persoană față de care s-a dispus începerea verificării, sfatul este de a aduna orice document cerut de organul fiscal și orice alte documente care ajută la lămurirea situației, indiferent de natura lor (contracte, facturi, bonuri fiscale etc.). Pentru persoanele care nu sunt vizate, recomand întocmirea de înscrisuri pentru orice fel de operațiune, indiferent de valoare și indiferent de calitatea persoanei cu care se contractează, și, evident, să apeleze la asistență de specialitate (avocat ori consultant fiscal), întrucât o atitudine preventivă este singura posibilitate de a evita un rezultat neplăcut al acestei proceduri.”