Insolvența persoanelor fizice: Ce este și cum îi poate ajuta pe datornici declararea falimentului personal

După cum apare într-un raport al INS, citat de digi24.ro, “[a]proape un sfert dintre familiile din România a câștigat anul trecut mai puțini bani decât ar fi avut nevoie”. Asta înseamnă că au plătit cu întârziere facturile la utilități, iar, în unele cazuri, acestea nu au mai fost plătite deloc.

În aceste condiții, datoriile s-au tot acumulat, iar datornicilor le este din ce în ce mai greu să scape de ele. O posibilă soluție pentru cei care au tot acumulat datorii o reprezintă declararea falimentului personal.

În esență, se consideră că o persoană fizică este în insolvență atunci când patrimoniul acesteia se caracterizează prin lipsa banilor pentru plata datoriilor, pe măsură ce devin scadente.

Concret, se presupune că un datornic este în insolvență “atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori”.

Așadar, doar cei ce au datorii mai vechi de trei luni la cel puțin un creditor pot face o cerere pentru inițierea procedurilor de intrare în insolvență.

Insolvența personală se poate aplica datornicilor care au domiciliul, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin șase luni anterior depunerii cererii în România și care sunt în stare de insolvență și nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, în termen de un an, capabile să-și execute obligațiile astfel cum au fost contractate, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil pentru ele și persoanele pe care le au în întreținere.

Așa cum stabilește Legea 151/2015, procedura are trei forme:

• procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor - care are ca scop declarat redresarea financiară a debitorului, pentru asta elaborându-se un plan care cuprinde modul de acoperire a creanțelor împotriva averii debitorului, valoarea plăților și termenele de plată;
• procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active - prin care toate bunurile și/ sau veniturile urmăribile ale debitorului sunt lichidate pentru acoperirea pasivului;
• procedura simplificată de insolvență - care se aplică anumitor categorii de debitori, respectiv doar celor care îndeplinesc următoarele condiții: cuantumul total al obligațiilor debitorului să fie de cel mult zece salarii minime pe economie (23.000 de lei), debitorul să nu aibă bunuri sau venituri urmăribile și să aibă peste vârsta standard de pensionare sau să-și fi pierdut total ori cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.

Pentru a putea cere deschiderea procedurii de insolvență în baza primelor două tipuri de procedură, adică pe baza planului de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, e nevoie ca datoriile să fie mai mari de 15 salarii minime pe economie (34.500 de lei).

În schimb, procedura de insolvență nu se poate aplica persoanelor fizice care au mai fost subiectul unei astfel de proceduri (finalizată cu eliminarea datoriilor) cu mai puțin de cinci ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenței sau celor care se află deja într-o astfel de procedură.

Totodată, nu pot apela la procedura insolvenței cei care au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, a unei infracțiuni de fals sau a unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, cei care au fost concediați în ultimii doi ani din motive ce le sunt imputabile, cei care, deși sunt apți de muncă, nu au făcut eforturi pentru a se angaja sau au refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus sau orice altă activitate care le-ar putea aduce venituri, dar și cei care acumulează noi datorii în timp ce se află în stare de insolvență.

Mai multe detalii despre insolvența persoanelor fizice, inclusiv cererea pentru deschiderea procedurii, criteriile de trai rezonabil sau listele cu cei ce trebuie contactați pentru a iniția procedura, pot fi găsite pe site-ul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.