Nume de sfinți din luna septembrie. 12 variante pentru toate gusturile

Articol scris de Cristina Călin, redactor-șef, Totul despre mame.

5 septembrie. Zaharia

Zaharia este un nume masculin de origine ebraică, care înseamnă „Dumnezeu își amintește”. Provine din cuvântul ebraic zakhar, adică să ne amintim, și yah, unul dintre numele lui Dumnezeu. Datorită semnificației sale religioase, există variante ale numelui în numeroase limbi.

Zaharia este un profet evreu, un personaj din Vechiul Testament și autorul (presupus) al Cărții lui Zaharia. El a fost un profet al regatului lui Iuda. El se descrie (Zaharia 1:1) ca fiul lui Berechia, fiul lui Ido. În Ezra 5:1 și 6:14 el este numit fiul lui Ido, cel care era bunicul său. Cariera sa profetică a început în anul al doilea de domnie a lui Darius cel Mare, regele Persiei (520 î.Hr.).

Profetul biblic Zaharia este sărbătorit de Biserica Ortodoxă în ziua de 5 septembrie, împreună cu soția sa, Sfânta Elisabeta.

Numele apare de asemenea în Noul Testament aparținând tatălui lui Ioan Botezătorul, pe care Dumnezeu l-a amuțit deoarece nu credea.

Numele este folosit mai rar ca nume de botez, fiind des întâlnit ca nume de familie.

Variante ale numelui Zaharia

Zakaria, Zakariya, Zakariyya (țările vorbitoare de limba arabă), Zahari (Bulgaria), Sakari, Sakke, Saku (Finlanda), Zacharie (Franța), Zakaria (Georgia), Zacharias (Grecia),  Zachariasz (Polonia), Zacarias (Portugalia, Spania), Zakhar (Rusia), Zekeriya (Turcia), Zachery, Zackary, Zackery, Zac, Zach, Zack, Zak (țările vorbitoare de limbă engleză).

5 septembrie. Elisabeta

Numele de fată Elisabeta își are originea în limba ebraică și se traduce prin ”Dumnezeu îmi este jurământ” sau ”Dumnezeul meu este abundență”.

Apare pentru prima dată în Vechiul Testament sub forma Elisheva. Numele este purtat atât de soția lui Aaron, fratele mai mare al lui Moise. Lui Aaron și urmașilor săi le-a fost încredințată preoția în Iudeea. Conform Bibliei, el a vorbit în numele lui Moise și a fost cel care l-a determinat pe faraon să îngăduie plecarea israeliților din Egipt.

De asemenea, apare și în Noul Testament, cu forma Elisabeta este și numele pe care îl poartă mama apostolului Ioan. 

Numele Elisabeta a fost preferat de-a lungul timpului de nobili de toate rangurile de la casele regale ale Europei.

Sfânta Elisabeta

Cele care poartă numele își serbează ziua onomastică pe 24 iunie. Sfânta Elisabeta a fost soția preotului Zaharia și mama Sfântului Ioan Botezatorul. Trebuie amintită prietenia dintre Maica Domnului și Sfânta Elisabeta. Când Fecioara Maria a vizitat-o, purtându-L in pântece pe Pruncul Iisus, Sfânta a întâmpinat-o cu vorbele rămase de atunci celebre: „Binecuvântată ești Tu între femei!” – formulă folosită și astăzi în rugăciunile și în slujbele închinate Maicii Domnului. 

Este întâlnit în mai toate limbile, cu transcrierea fonetică proprie. În România avem derivatele: Saveta, Veta, Eliza, Liza.

Variante: Zabel (Armenia), Elisaveta, Elizabet (Bulgaria), Elizabeta, Ela (Croația), Alžběta, Eliška (Cehia), Eliisabet, Liis, Liisa (Estonia), Élisabeth, Isabel, Isabelle, Babette, Élise, Isabeau, Lili, Liliane, Lilianne, Lise, Lisette (Franța), Elisavet (Grecia), Elizabet, Erzsébet, Izabella, Bettina, Bözsi, Erzsi, Lili, Liliána, Lilien, Zsóka (Ungaria), Elísabet, Elsa (Islanda), Eilís, Eilish, Isibéal, Sibéal (Irlanda), Elisabetta, Isabella, Bettina, Elisa, Elsa, Isa, Liana, Liliana, Lisa (Italia), Elisaveta, Beti, Veta (Macedonia), Isabel, Belinha, Elisa, Elisabete, Isabela, Liana, Liliana (Portugalia), Elizaveta, Yelizaveta, Liza, Lizaveta (Rusia), Ealasaid, Elspet, Elspeth, Iseabail, Ishbel, Isobel, Beileag, Lileas, Lilias, Lillias (Scoția), Jelisaveta, Ela, Jela, Jelica (Serbia), Alžbeta, Eliška (Slovacia), Elisabeth (țările vorbitoare de limba engleză)

Diminutive: Bettina, Elisa, Eliza, Elise, Elli, Elsa, Else, Ilsa, Ilse, Lies, Liesa, Liese, Liesel, Liesl, Lilli, Lisa, Lisbeth, Bess, Bessie, Beth, Betsy, Bette, Bettie, Betty, Buffy, Libbie, Libby, Liddy, Liz, Liza, Lizbeth, Lizette, Lizzie, Lizzy, Tetty

8 septembrie. Maria

Maria este unul dintre cele mai întâlnite nume din lume. Maria este forma obișnuită a numelui în multe limbi europene, precum și o formă secundară în alte limbi, cum ar fi engleza, unde ortografia comună este Mary.

În unele țări, de exemplu Germania, Polonia și Italia este uneori folosită ca nume mijlociu masculin.

Sensurile numelui - În Vechiul Testament numele apare în forma lui ebraică Miryam, purtat de sora lui Moise .

Există mai multe teorii cu privire la semnificația numelui, printre acestea incluzându-se „marea amărăciunii”, „rebelitatea” și „dorința copilului” . Cu toate acestea, a fost cel mai probabil inițial un nume egiptean, derivat în parte din mry – „iubit” sau domn -„dragoste” .

În latină, se consideră că  înseamnă „stea de mare” (compus din „mar” – „picătură” şi „-yam” – „mare„). În textele latine a apărut sintagma „stilla maris” – „stea de mare„, o metaforă folosită de multe ori pentru descrierea Maicii Domnului.

În onomastica evreiască se defineşte prin sintagma „mare a amărăciunilor”.

În ebraică, numele Maria are o altă semnificaţie, aceea de „copil dorit”. Tot în ebraică a fost perceput ca provenind de la cuvântul „mar” – „domn”, „stăpân”.

Fecioara Maria

Maria este un nume des întâlnit și în Biblie, în Noul Testament. Cea mai importantă figură este cea a Fecioarei Maria, mama lui Iisus. Acest nume a fost purtat și de Maria Magdalena, o femeie vindecată de demoni de Iisus. Ea a devenit unul dintre adepții săi și mai târziu a fost martorul răstignirii și învierii sale.

Datorită Fecioarei Maria acest nume a fost foarte popular în lumea creștină. Totuși, în anumite momente ale istoriei, în unele culturi, a fost considerat prea sfânt pentru utilizarea de zi cu zi. În Anglia este folosit încă din secolul al XII-lea și a fost printre cele mai comune nume feminine din secolul al XVI-lea.

Cel mai popular nume - Numele a fost purtat de regine, prințese și o pleiadă întreagă de persoane nobile.

Un alt purtător notabil a fost Mary Shelley (1797-1851), autoarea lui Frankenstein. Un personaj celebru de ficțiune cu acest nume este Mary Poppins din cărțile pentru copii de PL Travers, publicate pentru prima dată în 1934.

În România Regina Maria este una dintre cele mai iubite figuri publice. A fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a Principelui de Coroană devenit ulterior Regele Ferdinand I al României. A fost mama Regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

În România, cele mai populare derivate de la numele Maria sunt Maricica, Mariana, Marilena, Mioara, Meri, Mari, Marieta, Maia.

Dintre acestea, potrivit Ministerului Afacerilor Interne, 1.398.464 se numesc Maria, 273.454 Mariana, 51.620 poartă numele Marinela, alte 31.149 Mioara, 25.947 de femei au numele Marina, 25.447 se numesc Marilena, 10.834 Mărioara, 1.685 Măriuca şi 162 Măria.

Variante ale numelui Maria: Mariam (țările vorbitoare de limbă arabă), Merjem (Bosnia și Herțegovina), Mariya (Bulgaria), Marija, Maja, Mara, Marica, Marijeta, Mojca (Croația), Mari, Marie, Miriam, Maiken, Maja, Mariann, Mia (Danemarca), Marie, Marjo, Mirjam, Manon, Marieke, Mariëlle, Mariëtte, Mariska, Marita (Olanda), Marie, Myriam, Manon, Marianne, Marielle, Mariette, Marion, Marise (Franța), Marie, Miriam, Mirjam, Maike, Marianne, Mariele, Marita, Meike, (Germania), Maria, Marietta, Marika (Grecia), Mara, Mari, Marietta, Marika, Mariska (Ungaria), Miriam, Marianna, Mariella, Marietta, Marika, Mimi, Miriana (Italia), Maja, Marika, Maryla, Marysia, Marzena (Polonia), Miriam, Mariana, Mariazinha (Portugalia), Marya, Manya, Maryana, Masha (Rusia), Maralyn, Maria, Marie, Marilyn, Maree (țările vorbitoare de limba engleză).

9 septembrie. Ioachim

Numele Ioachim nu are corespondent feminin și are o frecvență scăzută. Originea lui este evreiască, de la “Jehojakim”, cu semnificația “Iahve (Dumnezeu) a îndreptat”, sau “Iahve a ridicat”. În limba ebraică poate fi tradus ca “stabilit de Dumnezeu”.

Sfântul Ioachim

Potrivit Bibliei, Sfântul Ioachim este tatăl Fecioarei Maria. Era din tribul lui Iuda și descendent al Regelui David. Ana, mama Fecioarei Maria, era fiica preotului Matan, din tribul lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe și Ana. Maria s-a căsătorit în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat și ea în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Cei care poartă numele Ioachim își pot serba onomastica pe 9 septembrie. 

Variante: Joakim, Jokum, Kim (Olanda), Joakim, Aki, Jaakkima, Jooa, Kim, Kimi (Finlanda), Gioacchino, Gioachino (Italia), Joaquim, Quim (Portugalia), Akim, Yakim (Rusia), Achim (România).

9 septembrie. Ana

Numele Ana care este forma latină de la numele grecesc Avva și de la evreiescul Hannah și se traduce prin grațioasă, frumoasă sau favor. Este unul dintre cele mai folosite nume, fiind întâlnit în mai toate limbile globului, iar derivate ale sale în toate religiile. 

În Irlanda a a existat cultul zeiței războiului Ana, cunoscută drept mama a zeilor, ceea ce a făcut posibilă asocierea numelui cu “mama”. În egipteana antică, se traduce probabil prin “soare”, acest nume fiind purtat de primul rege al dinastiei Vllth și de soția lui Aker, mama lui Pantina, unul din guvernatorii Egiptului de Sud.

În România este unul dintre cele mai utilizate nume pentru fete, fiind pe locul 3 după Maria și Elena. În lume, a fost ales de familii nobiliare pentru a-și boteza fetițele. Anna a fost numele purtat de regine sau împărătese ale Danemarcei, Scoției, Marii Britanii, Franței, Rusiei, Austriei, Olandei, României.

Mulți romancieri au ales numele pentru personajele lor: Lev Tolstoi – ”Anna Karenina”, Anna din tragedia lui Luigi Pirrandelo, „Viata pe care ți-am dat-o”, din romanul „Ion” de Liviu Rebreanu, din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, din romanul cu același nume de Duiliu Zamfirescu, Anita din povestirile lui Mihail Sadoveanu.

Numele este menționat și în numeroase creații populare românești. În descântece „Ana buziana” era prima dintre cele 9 zâne invocate pentru ajutorarea celor suferinzi și bolnavi.

Sfânta Ana - Sfânta Ana este sărbătorită în calendarul ortodox pe 9 septembrie, iar în cel catolic pe 26 iulie. Potrivit Bibliei a fost mama Fecioarei Maria. Biserica Sfânta Ana din Ierusalim se găsește în apropierea Porții Leilor și a Lacului Bethesda, pentru că se presupune că Ana și Ioachim, părinții Fecioarei Maria, ar fi locuit aici. Biserica a fost construită în anul 1142, din inițiativa văduvei Avda a lui Balduin I. 

Variante ale numelui Ana: Anika, Anka (Polonia), Hannah (țările vorbitoare de limbă arabă), Hana, Anica, Anita, Anja, Anka, Ankica, Jana (Croația),  Anna, Anne, Hanna, Ane, Anika, Anja, Anni, Hanne (Danemarca), Anna, Anne, Annelien, Hannah, Anika, Anja, Anke, Anneke, Anouk, Ans, Antje  (Olanda), Anissa, Ann, Anna, Anne, Hannah, Keanna (țările vorbitoare de limba engleză), Anna, Anne, Anu (Estonia), Anna, Anne, Anja, Anni, Anniina, Annikki, Annukka, Anu, Hannele (Finlanda), Anne, Hannah, Annette, Annie, Anny, Anouk, Ninon (Franța), Anna, Anne, Hanna, Anika, Anina, Anja, Anneli, Annelie, Anni, Hanne (Germania), Chana, Chanah, Hanna, Hannah (Israel),  Anna,  Anikó, Annuska, Panna, Panni (Ungaria), Anna, Annabella, Annetta (Italia), Anna, Anne, Hanna, Anja, Anniken, Hanne (Norvegia), Anabela, Anita (Spania/Portugalia), Anișoara, Anca, Ani (România), Anna, Ania, Anushka, Anya (Rusia), Anica, Anja, Anka, Jana (Serbia).

10 septembrie. Minodora

Minodora înseamnă „darul lunii” fiind un nume  derivat din greacă din cuvintele„mene” care înseamnă „lună” și ”doron” care înseamnă „dar”. 

Minodora a fost o muceniță, care împreună cu alte două surori de-ale ei, Mitrodora și Nimfodora, au trăit în timpul împăratului Maximilian (285-305). S-au născut în Bitinia (Asia Mică). S-au retras în viață sihăstrească pe un deal înalt și își trăiau viața acolo în post și rugăciune. Sunt prăznuite în data de 10 septembrie.

11 septembrie. Teodora

Teodora este forma de feminin a numelui Teodor care vine din numele grecesc ”Theodoros”, care se traduce prin  „darul lui Dumnezeu” din cuvintele grecești ”theos” care înseamnă „Dumnezeu” și ”doron” care înseamnă „dar”.

Sfântul Teodor Tiron este pomenit  în Biserica Ortodoxă, pe 17 februarie. El este cel de la care a pornit obiceiul împărțirii colivei. Pe 11 septembrie este prăznuită Sfânta Teodora din Alexandria.

Variante ale numelui Teodora - Todorka (Bulgaria), Dorota (Cehia), Dorothea, Dorte, Dorthe, Ditte, Dorete, Dorit, Ea, Tea, Thea (Danemarca), Tiia (Estonia), Tea, Teija, Tiia (Finlanda), Dorothée, Théodora, Théa (Franta), Dorothea, Thea, Theda (Germania), Dorottya, Dóra, Dorina, Dorka, Izidóra (Ungaria), Theódóra, Dóra (Islanda), Dārta (Letonia), Dorotėja, Urtė (Lituania), Dorota, Dosia (Polonia), Doroteia, Isidora (Portugalia), Feodora, Fedora, Isidora (Rusia).

13 septembrie. Corneliu

Purtătorii numelui Cornel, în Roma Antică, aparțineau unei cunoscute ginte numită “Cornelia”. Semnificația numelui Corneliu este ambiguă. Unii specialiști consideră că numele este un derivat al substantivului “cornu”, care semnifica “corn” (simbol al abundenței și al forței în lumea antică).

Variante ale numelui Cornel: Kornel (Cehia), Cai, Caj, Kai, Kaj, Kay (Olanda), Cornelius, Connie (țările vorbitoare de limba engleză), Corneille (Franța), Korneli (Georgia), Cornelius, Kai, Kay (Germania), Kornél (Ungaria), Cornelio (Italia, Spania, Portugalia).

13 septembrie. Ciprian

Numele Ciprian vine din limba greacă și se traduce prin ”din Cipru”. În timpului Imperiului Roman era folosit ca nume de familie, sub forma Cyprianus. Probabil că acesta este motivul pentru care este întâlnit cu precădere în onomastica popoarelor latine. 

În România a ajuns pe filieră slavă, unde ajunsese datorită Sfântului Ciprian, care este supranumit în Rusia ”Magul”. La aceștia era utilizat sub forma Ciprian, Chipriana si Cuprian.

Sfântul Ciprian - Ciprian de Cartagina, născut Thascius Caecilius Cyprianus, (n. cca. 200, Cartagina – d. 14 septembrie 258) a fost un scriitor creștin de limbă latină, episcop de Cartagina, unul din cei mai importanți scriitori creștini din primele secole. A fost ales episcop de Cartagina în anul 248 și a murit ca martir în anul 258.

Legenda care circulă despre acest sfânt spune că la începutul vieții acesta îşi folosea puterile magice pentru a controla forţele întunericului pănă într-o zi când a eşuat în încercarea de a îndrăgosti o creştină, Iustina, de un tănăr care i-a cerut serviciile. Iustina l-a învins prin post şi rugăciune. De atunci, viitorul episcop a devenit atras de istoria religiilor, şi-a ars toate cărţile de magie într-o piaţă publică şi, implicit a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi propovăduitori ai credinţei în Hristos.

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe 13 septembrie, iar Biserica Romano-Catolică pe 14 septembrie.

Variante feminine - Cipriana

Variante: Cyprien (Franța), Cipriano (Italia, Spania, Portugalia).

15 septembrie. Iosif

Iosif este de origine ebraică, adoptat, sub diverse forme, de popoarele de religie creștină, în amintirea lui Iosif, fiul lui Iacob, personaj din Vechiul Testament. De asemenea, un personaj important este soțul Fecioarei Mariei, și a altor sfinți cu acest nume. 

Numele este compus din Jo, o prescurtare pentru Dumnezeu și „esef” care înseamnă „a adăuga”. Pornind de la această etimologie, Iosif poate semnifica „Dumnezeu a adăugat”.

Este folosit de evrei, sub forma originară Ioséf și de asemenea și de religia islamică sub forma Yussuf sau Yussef, în memoria personajului din Vechiul Testament, care este evocat și în Coran.

Potrivit Vechiului Testament, a fost cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob și cel dintâi al Rahilei (Rahel). A fost supranumit Visătorul sau Iosif cel Frumos.

În Noul Testament apare Iosif din Nazareth, soțul Fecioarei Maria. El nu apare în cele mai vechi scrieri creștine, Epistolele Pauline, ca tată vitreg al lui Iisus. Nu este menționat nici în cea mai veche Evanghelie, Evanghelia după Marcu. Este prăznuit de Biserica Ortodoxă în prima duminică de după Crăciun (dacă pică înainte de 1 ianuarie) sau pe 26 decembrie, împreună cu Sf. Prooroc David şi cu Sf. Iacov cel Drept.

În Evul Mediu, era un nume foarte popular printre evrei, însă apoi a fost adoptat și în onomastica ortodocșilor și a catolicilor. 

Variante ale numelui Iosif: Yousef, Youssef, Yusef, Yusuf (țările arabe), Josip, Joško, Joso, Jozo (Croația), Yosef (Israel), József, Jóska, Józsi (Ungaria), Giuseppe, Beppe, Giusi, Peppe, Peppi, Peppino, Pino (Italia), Jose, José, Josepe, Pepe, Pepito (Spania), Yusuf (Turcia), Joseph (Franța, Germania, țările vorbitoare de limba engleză).

17 septembrie. Sofia

Sofia înseamnă „înțelepciune” în limba greacă. 

Numele Sofia a fost purtat de foarte multe fețe regale din Europa de la case regale din Germania, Rusia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Norvegia, Spania, Grecia, Danemarca, Turcia. 

Sfântă Mucenița Sofia alături de fiicele sale Pistis, Elpis și Agapis sunt sărbătorite de către Biserică Ortodoxă pe 17 septembrie. Acestea au trăit în Italia în timpul Împăratului Adrian, care a domnit între anii 117-138. Sfânta Muceniță a avut trei fete pe care această le-a botezat după numele celor trei virtuți teologice. Pistis înseamnă credința, Elpis se traduce prin nădejde, iar Agapis înseamnă dragoste.

În limba română numele a intrat atât pe filieră slavonă, cât și pe filieră greacă. Este un prenume întâlnit chiar în primele documente ale cancelariei lui Ștefan cel Mare, unde numele apare înregistrat în forma sa masculină de Sofian, Sofianu, dar și feminină sub forma Sofiana, Sofie, Sofita, Sofi, Sofiica, Sohiia sau Soia.

Se întâlnesc, de asemenea, o serie întreagă de derivate ale numelui, care sunt astăzi sunt folosite nume de familie: Sofineti, Sofiu, Sofletea, Sofianu, Sosia, Fița, Fica, Fia.

Sofia se regăsește și în denumiri de localități, cea mai celebră dintre ele fiind capitala Bulgariei.

Variante ale numelui Sofia: Sophie, Sofiya, Sofie, Soffia.

29 septembrie. Chiriac

Numele Chiriac vine din cuvântul grecesc Kyriakos care se traduce prin ”Domnul”. În zilele noastre, în România, este utilizat mai mult ca nume de familie, însă în trecut era destul de des ales pentru a boteza băieții chiar și din familiile nobiliare. 

Ajunge la români printr intermediul limbii ruse. Popularitatea mare, în trecut, a numelui, folosirea excesivă ca nume de familie și influența literară nu tocmai nefavorabilă a cunoscutului personaj comic Chirița au dus la evitarea numelui Chiriac. Chirița este considerat un derivat feminin al numelui, alături de Chirica, Chiru, Chiricuța. Nici acestea din urmă nu mai sunt folosite pentru botezul copiilor.

Sfântul Chiriac - Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul în data de 29 septembrie. Este unul dintre cei mai vechi sfinți pomeniți de ortodocși. Era de neam din Corint, fiul lui Ioan, presbiterul sfintei soborniceştii Biserici, iar mamă, Evdochia. S-a născut și a trăit pe timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic. 

Variante: Kiril (Bulgaria), Cyril (Cehia), Cyril, Kyrie, Cy (țările vorbitoare de limba engleză), Cyril, Cyrille (Franța), Ciriaco, Cirillo (Italia), Kirils (Lituania), Kiril, Kire, Kiro (Macedonia), Cyryl (Polonia), Ciríaco (Portugalia), Kirill (Rusia), Cyril (Slovacia), Ciril (Slovenia), Ciriaco, Ciríaco (Spania), Kyrylo (Ucraina).

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.