Nume de sfinți din august. Nouă propuneri pentru părinți și nași de botez

Articol scris de Cristina Călin, redactor-șef, Totul despre mame.

Am făcut pentru tine o listă cu nume de sfinți din august ca să te poți inspira în voie atunci când cauți un nume mai special pentru copilul tău.

3 august. Teodora

Numele Teodora vine din numele grecesc ”Theodoros”, care se traduce prin „darul lui Dumnezeu” din cuvintele grecești ”theos” care înseamnă „Dumnezeu” și ”doron” care înseamnă „dar”.

Datorită semnificației lor, numele teoforice au fost purtate de mulți martiri din primele veacuri creștine. În Țara Românească, în secolul al XV-lea erau atestate formă cultă Teodor și formă populară Toader. Cel mai frecvent era prenumele Tudor (atestat pentru prima data în 1424), urmat de Tudoran și Tudora. În Moldova din vremea domniei lui Ștefan cel Mare era atestata formă Hodor.

Sfântul Teodor Tiron este pomenit în Biserica Ortodoxă, pe 17 februarie. El este cel de la care a pornit obiceiul împărțirii colivei. De asemenea, pe 3 august este prăznuită Sfânta Teodora din Tesalonic.

Variante ale numelui Teodor: Doru, Theodor, Theo, Ted, Teddy, Todor, Teodore, Tivadar, Feodor, Fedir, Dorin, Dorel.

Variante ale numelui Teodora: Teodora, Todorka (Bulgaria), Dorota (Cehia), Dorothea, Dorte, Dorthe, Ditte, Dorete, Dorit, Ea, Tea, Thea (Danemarca), Tiia (Estonia), Tea, Teija, Tiia (Finlanda), Dorothée, Théodora, Théa (Franta), Dorothea, Thea, Theda (Germania), Dorottya, Dóra, Dorina, Dorka, Izidóra (Ungaria), Theódóra, Dóra (Islanda), Dārta (Letonia), Dorotėja, Urtė (Lituania), Dorota, Dosia (Polonia), Doroteia, Isidora (Portugalia), Feodora, Fedora, Isidora (Rusia).

5 august. Fabian

Numele de băiat Fabian provine din latinescul Fabianus ce semnifică „al lui Fabius”, „care aparține lui Fabius”. Fabius a fost un nume purtat de numeroase personalităţi ale Imperiului Roman, cu sensul de „bob” („faba”, „fabae”).

A intrat în uz, fiind adus de normanzi mai întâi în Anglia, unde nu a fost foarte apreciat. În schimb, este foarte popular în Franța sub forma Fabien, în Italia – Fabio/ Fabiano și Spania- Fabián.

Variante ale numelui Fabian: Fabijan (Croația), Fabien (Franța), Fábián, Fabó (Ungaria), Fabiano (Italia, Portugalia), Fabián (Spania).

Variante feminine: Fabia, Fabiana, Fabiola.

7 august. Narcis

Numele de băiat Narcis își are originea în forma latinizată a cuvântului grecesc ”Narkissos”, posibil derivată din ”narke” care înseamnă „somn, amorțeală”.

În mitologia greacă, Narkissos a fost un tânăr foarte frumos, care a privit propria sa reflecție atât de mult încât în cele din urmă a murit și a fost transformat în floarea narcisului.

Numele apare pe scurt în epistolele din Noul Testament și a fost purtat și de câțiva sfinți timpurii, inclusiv un patriarh al secolului al II-lea al Ierusalimului.

Variante ale numelui Narcis: Narciso, Narcisse, Narcyz.

8 august. Emilian

Numele Emilian are ca origine cuvântul latinesc aemilus (dornic, nerăbdător, zelos) sau aemulus (rival).

A devenit foarte popular în Evul Mediu datorită Emei de Normandia, regină consoartă a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. A fost fiica lui Richard I al Normandiei și a celei de-a doua soții, Gunnora. Prin căsătoriile ei cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic (1002-1016) și Knut cel Mare (1017-1035), ea a devenit regină consort a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. Emma a fost mamă a trei fii: Eduard Confesorul, Alfred și Hardeknud, și a două fiice: Goda a Angliei și Gunhilda a Danemarcei. Chiar și după decesele soților ei, Emma a rămas în atenția publicului și a participat activ în politică. Ema este un nume întâlnit și în cultura japoneză, fiind tradus prin ”beneficiu”.

Variante ale numelui Emilia: Emma, Irma, Ima, Emmy, Emiliana.

Variante masculine: Emil.

10 august. Laurențiu

Numele de băiat Laurențiu are la origine cuvântul grecesc Laurentius care se traduce prin ”bărbat din Laurentum”. Laurentum era, în Antichitate, un oraș din Imperiul Roman, aflat la sud-vest de Roma. Denumirea orașului se trage probabil din ”laurus” – frunze de laur/ dafin.

Cu toate acestea, unii specialiști au contestat vehement ipoteza potrivit căreia semnificația ar fi „laur”, ei susținând faptul că, de fapt, are sensul de „cel care poartă lauri”. Prin intermediul acestei interpretări, s-a făcut trimitere la întrebuințarea laurului, o plantă din care se făcea o cununa care, mai apoi, se așeza pe capul învingătorilor. Urmând această ipoteză, putem asocia numele cu „victorie”. De altminteri, această semnificație a fost cea care a dus la răspândirea prenumelui, creștinii dorind să arate victoria noii religii.

A intrat în onomastica noastră prin limba slavă, popoarele vecine împrumutând forma grecească Laurentios, respectiv Laurentia. Forma Laurențiu folosită doar în România, nefiind nici foarte popular.

Sfântul Laurențiu a fost un diacon din secolul III. Conform tradiției, el a fost ars de viu pe un grătar deoarece, atunci când i s-a ordonat să înmâneze toate averile bisericii, el le-a oferit celor bolnavi și săraci. Este sărbătorit pe 10 august.

Toponime: De la numele Laurențiu au apărut o mulțime de toponime, în întreaga lume, fiecare respectând grafia limbii vorbită pe acel teritoriu: Saint Lawrence (SUA), Golful Sfântul Laurențiu, Fluviul Saint Lawrence .

Variante: Lovre, Lovrenco, Lovro (Croația), Vavřinec (Cehia), Lars, Lorens, Lasse, Laurits, Lauritz (Danemarca), Lars, Laurens, Lourens, Lau, Rens (Olanda), Laurence, Lawrence, Larrie, Larry, Lauren, Laurie, Lawrie, Laz, Loren, Lorin, Lorrin (țările vorbitoare de limba engleză), Lars, Lari, Lasse, Lassi, Lauri (Finlanda), Laurent (Franța), Laurenz, Lorenz, Lenz (Germania), Lavrentios (Grecia), Lőrinc (Ungaria), Lárus (Islanda), Labhrás (Irlanda), Lorenzo, Enzo, Loris, Renzo (Italia), Wawrzyniec (Polonia), Lourenço (Portugalia), Lavrenti, Lavrentiy, Lavrenty (Rusia), Vavrinec (Slovacia), Lovrenc, Lovro (Slovenia), Lorenzo (Spania).

Variante feminine ale numelui Laurențiu: Laura, Laurenția.

15 august. Maria

Maria este unul dintre cele mai întâlnite nume din lume. Maria este forma obișnuită a numelui în multe limbi europene, precum și o formă secundară în alte limbi, cum ar fi engleza, unde ortografia comună este Mary. În unele țări, de exemplu, Germania, Polonia și Italia, este uneori folosită ca nume mijlociu masculin.

Sensurile numelui

În Vechiul Testament numele apare în forma lui ebraică Miryam, purtat de sora lui Moise.

Există mai multe teorii cu privire la semnificația numelui, printre acestea incluzându-se „marea amărăciunii”, „rebelitatea” și „dorința copilului” . Cu toate acestea, a fost cel mai probabil inițial un nume egiptean, derivat în parte din mry – „iubit” sau domn - „dragoste” .

În latină, se consideră că înseamnă „stea de mare” (compus din „mar” – „picătură” şi „-yam” – „mare„). În textele latine a apărut sintagma „stilla maris” – „stea de mare„, o metaforă folosită de multe ori pentru descrierea Maicii Domnului.

În onomastica evreiască se defineşte prin sintagma „mare a amărăciunilor”.

În ebraică, numele Maria are o altă semnificaţie, aceea de „copil dorit”. Tot în ebraică a fost perceput ca provenind de la cuvântul „mar” – „domn”, „stăpân”.

Fecioara Maria. Maria este un nume des întâlnit și în Biblie, în Noul Testament. Cea mai importantă figură este cea a Fecioarei Maria, mama lui Iisus. Acest nume a fost purtat și de Maria Magdalena, o femeie vindecată de demoni de Iisus. Ea a devenit unul dintre adepții săi și mai târziu a fost martorul răstignirii și învierii sale.

Datorită Fecioarei Maria acest nume a fost foarte popular în lumea creștină. Totuși, în anumite momente ale istoriei, în unele culturi, a fost considerat prea sfânt pentru utilizarea de zi cu zi. În Anglia este folosit încă din secolul al XII-lea și a fost printre cele mai comune nume feminine din secolul al XVI-lea.

Cel mai popular nume. Numele a fost purtat de regine, prințese și o pleiadă întreagă de persoane nobile.

Un alt purtător notabil a fost Mary Shelley (1797-1851), autoarea lui Frankenstein. Un personaj celebru de ficțiune cu acest nume este Mary Poppins din cărțile pentru copii de PL Travers, publicate pentru prima dată în 1934.

În România, Regina Maria este una dintre cele mai iubite figuri publice. A fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a Principelui de Coroană devenit ulterior Regele Ferdinand I al României. A fost mama Regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

În România, cele mai populare derivate de la numele Maria sunt Maricica, Mariana, Marilena, Mioara, Meri, Mari, Marieta, Maia.

Dintre acestea, potrivit Ministerului Afacerilor Interne, 1.398.464 se numesc Maria, 273.454 Mariana, 51.620 poartă numele Marinela, alte 31.149 Mioara, 25.947 de femei au numele Marina, 25.447 se numesc Marilena, 10.834 Mărioara, 1.685 Măriuca şi 162 Măria.

Variante ale numelui Maria: Mariam (țările vorbitoare de limbă arabă), Merjem (Bosnia și Herțegovina), Mariya (Bulgaria), Marija, Maja, Mara, Marica, Marijeta, Mojca (Croația), Mari, Marie, Miriam, Maiken, Maja, Mariann, Mia (Danemarca), Marie, Marjo, Mirjam, Manon, Marieke, Mariëlle, Mariëtte, Mariska, Marita (Olanda), Marie, Myriam, Manon, Marianne, Marielle, Mariette, Marion, Marise (Franța), Marie, Miriam, Mirjam, Maike, Marianne, Mariele, Marita, Meike, (Germania), Maria, Marietta, Marika (Grecia), Mara, Mari, Marietta, Marika, Mariska (Ungaria), Miriam, Marianna, Mariella, Marietta, Marika, Mimi, Miriana (Italia), Maja, Marika, Maryla, Marysia, Marzena (Polonia), Miriam, Mariana, Mariazinha (Portugalia), Marya, Manya, Maryana, Masha (Rusia), Maralyn, Maria, Marie, Marilyn, Maree (țările vorbitoare de limba engleză).

Variante ale numelui Marian: Mariyan (Bulgaria), Marijan, Marjan (Croația), Mariano (Italia, Spania), Marjan (Macedonia, Polonia, Serbia), Marijan, Marjan (Slovenia), Meirion, Merrion (Țara Galilor).

26 august. Adrian

Numele Adrian își are originea în numele latin Adrianus sau Hadrianus, care, la rândul lui, se trage de la numele vechiului râu Adria. Acesta a primit denumirea de la cuvântul iliric adria care se traduce prin apă.

În Italia antică erau două localități care purtau acest nume. Una era în regiunea Veneto (astăzi Adria din provincia Rovigo), veche colonie care în sec. 5 î.Ch avea raporturi comerciale cu Grecia (de aici vine numele Mare Hadriaticum, care înainte desemna numai partea superioară a actualei Adriatice). Alta era în regiunea Picena (astazi Atri din provincia Teramo), probabil locul de origine al gintei Aelia, emigrată în Spania. Din aceasta descinde și Împăratul Hadrian, după cum arată izvoarele istorice.

Numele a fost luat de mai mulți papi, regi, chiar și sfinți.

Oamenii au folosit numele Adrian pentru a-și boteza băieții încă din Antichitate și până în zilele noastre. Au fost perioade în care și-a mai pierdut din popularitate fără să se renunțe însă la el.

În România este utilizat foarte des, având perioadele lui de popularitate, alternate cu unele în care trece în umbră. Totuși, revine mereu în atenția părinților. A fost adus pe teritoriul țării noastre odată cu răspândirea creştinismului. Adrian şi Adriana au fost atestate chiar şi în documentele provenite din cancelaria lui Ştefan cel Mare, sub forme vechi de pronunţare: Adriiena, Adriiana, Adreiana, Andriiana, Andreian, Udrişte, Udre (vine din grecescu Adrianus), Udrica, Udrecan, Udroiu, Hudrea, Hudrici, Udrea.

Sfântul Mucenic Adrian. Sfântul Mucenic Adrian este prăznuit în fiecare an de biserica ortodoxă în data de 26 august, împreună cu soția sa Natalia. Cei doi au trăit în cetatea Nicomidiei, pe vremea Împăratului Maximilian. La a doua înconjurare făcută de acesta prin împărăția sa, prigonind pe creștini, a prins 23 de bărbați creștini care erau ascunși prin peșteri și au fost dați la multe chinuri. I-au fost retezate mâinile și picioarele, iar în final a fost decapitat. Este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor. Rugăciunile lui ajută împotriva ciumei și epilepsiei.

Variante în alte limbi: Adrijan, Jadran, Jadranko – Croația, Adriaan, Arjan, Ad, Adrianus, Arie, Aris – Olanda, Adrien, Hadrien – Franța, Adorján, Adrián – Ungaria, Adriano – Italia/ Portugalia, Adrijan – Macedonia, Jadran, Jadranko – Serbia, Adrián – Slovacia, Jadran, Jadranko – Slovenia, Adrián – Spania

26 august. Natalia

Numele Natalia își are originea în limba latină. ”Natalia” este denumirea pentru „Ziua Crăciunului”, din latină, ”natale domini”.

În calendarul creștin-ortodox este prăznuită Sfânta Muceniță Natalia, soția Sfântului Mucenic Adrian al Nicomediei. Ambii sunt prăznuiți în data de 26 august.

În trecut, fetele care se nășteau în ziua de Crăciun primeau categoric numele Natalia.

În onomastica românească a pătruns pe cale slavonă, după ce numele a fost introdus în onomastica creştină.

Variante ale numelui Natalia: Nathalie, Nat, Natalija, Natalina, Natali, Natille.

30 august. Alexandru

Numele Alexandru își are originea în cuvântul alexandros, care se traduce prin apărător al oamenilor.

Este folosit din cele mai vechi timpuri, fiind menționat și în Biblie, în Vechiul Testament. De asemenea, era popular în Grecia Antică unde băieții erau botezați Alexandros pentru a fi puternici. Mai târziu în istorie a fost folosit de regi și împărați din întreaga lume. Este unul dintre numele întâlnite în mai toate țările globului.

În mitologia greacă acesta era un alt nume al eroului Paris și aparține, de asemenea, mai multor personaje din Noul Testament. Cu toate acestea, cel mai faimos purtător a fost Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. În secolul al IV-lea î.Hr. el a construit un imens imperiu din Grecia, Egipt, Persia și părți din India. Datorită faimei sale și a povestirilor medievale ulterioare care l-au implicat, utilizarea numelui său s-a răspândit în toată Europa.

Sfântul Alexandru. Sfântul Alexandru a trăit la începuturile secolului al IV-lea, pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, fiind ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viață modestă, fără știința cărților. Datorită virtuților sale apostolice, a fost considerat îndeajuns de demn încât să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, ca preot al episcopului, iar, în anul 314 ca episcop ajutător.

Este prăznuit de Biserica Ortodoxă în data de 30 august.

Variante în alte limbi ale numelui Alexandru: Aleksandër, Skënder – Albania, Iskandar – țările vorbitoare de limbă arabă, Aleksandr – Armenia, Aliaksandr – Belarus, Aleksandar, Skender – Bosnia și Herțegovina, Aleksandar, Sasho – Bulgaria, Aleksandar, Sandi, Saša (Croația), Alexandr, Aleš (Cehia), Aleksanteri, Ale, Samppa, Santeri, Santtu – Finlanda, Alexandre, Alex, Sacha – Franța, Aleksandre, Sandro – Georgia, Alexandros, Alekos, Alex – Grecia, Alastar – Irlanda, Alessandro, Ale, Alex, Sandro – Italia, Eskandar – Iran, Aleksander, Aleks, Olek – Polonia, Alexandre, Xande, Xandinho – Portugalia, Alex, Sandu, Alecu, Alexe – România, Aleksandr, Aleks, Sanya, Sasha, Shura – Rusia, Alasdair –Scoția, Alejandro, Ale – Spania, Aleksandr, Oleksander, Aleks, Oles, Sasha – Ucraina, Sender – Israel.

Variante ale numelui Alexandra: Alexandrea, Alexandria, Alexandrina (țările vorbitoare de limba engleză), Alexandrie (Franța), Alexandrina (Portugalia), Alejandra (Spania), Alessandra (Italia), Aleksandra (Rusia), Aleksandra, Oleksandra (Ucraina), Aliaksandra (Belarus), Aleksandra, Aleksandrina, Asya, Sashka (Bulgaria), Aleksandra, Sanda, Sandra, Saša, Saška (Croația).

Diminutive/forme de alint: Alex, Alexa, Alexina, Ali, Allie, Ally, Lexa, Lexi, Lexie, Lexine, Lexy, Sandie, Sandy, Zandra, Alyx, Drina (țările vorbitoare de limba engleză), Alexa (Germania), Alex, Xandra (Olanda), Alexandrine (Franța), Sassa (Suedia), Aleka (Grecia), Sanda (România), Alexa, Szandra (Ungaria), Ale (Spania), Alessa, Alessia, Sandra (Italia), Aleks, Aleksandrina, Alya, Asya, Sanya, Sasha, Shura (Rusia), Aleks, Lesya, Olesya, Sasha (Ucraina).

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.