Cum îmi susțin copilul să facă față stresului examenelor

Articol scris de psiholog Corina Dobre

Iată câteva sugestii:

1. Relația cu părinții este foarte importantă. Rămâneți-le aproape. Au nevoie să se sprijine pe dvs., chiar dacă pare că țin situația sub control. Creați-vă momente zilnice în care să povestiți vrute și nevrute, despre prieteni și colegi, cărți și filme, dar nu ignorați informațiile cu privire la cum și cât de ușor sau greu merg pregătirile pentru examen. Nu vă sfiiți să îi ajutați. Țineți însă cont de temperamentul adolescentului dvs., dar și de vulnerabilitățile lui. Dacă îl simțiți copleșit și temător, verificați împreună care este de fapt realitatea, care sunt punctele lui tari și unde anume mai trebuie să intervină. Ajutați-l să spargă în subiecte mai mici temele care încă i se par neclare. Dacă, dimpotrivă, adolescentul dvs. este supraimplicat în studiu și oricât de mult învață, nu i se pare suficient, învățați-l cum să ia pauze, să se bucure de momente de respiro, momente în care mintea să i se relaxeze.

2. Ajustați-vă așteptările – succesul unui examen este dat de cât de mulțumit sunt de ceea ce am obținut, raportat la ce mi-am propus. Evaluați cât mai realist puterile copilului, și dvs. părintele, dar învățați-l și pe adolescent să o facă. Presiunea este bună cu o limită. Un examen, pe lângă un volum mare de muncă pentru pregătire, presupune și un dram de șansă, și uneori din păcate rezultatul poate fi influențat de lipsa ei. De aceea, este de folos ca adolescentul să știe că oricare ar fi rezultatul, puteți face împreună un plan care să îl aducă la liman. După cum am mai spus, relația cu părinții este importantă. Când știu că părinții le sunt alături necondiționat, copiii își pot vedea liniștiți de treaba lor, în cazul acesta de pregătirile pentru examen.

3. Ajutați-l să își construiască un program echilibrat și consistent de mese și somn. Somnul bun este esențial. Reduceți timpul alocat ecranelor, mai ales cu două ore înaintea orei de culcare. Nu ignorați sportul, iar dacă nu este prea sportiv, ajutați-l să experimenteze activități în aer liber – plimbări sau diverse sporturi funny: badminton sau aruncări cu discul frisbee, de exemplu. Fiți creativi, bucuria miscării stimulează creierul, îl ajută să învețe mai bine, să doarmă mai bine, să fie pregătit.

4. Ajutați-l să se cunoască, să recunoască când se simte tensionat, neliniștit sau obosit. Îndemnați-l să folosească exerciții de relaxare, de meditație, sau să se detensioneze folosind tehnica respirației abdominale. Copiii și adolescenții pot învăța cum să se întoarcă spre ei, să fie în controlul propriilor emoții prin exerciții zilnice de câteva minute de meditație. Aceste ședințe scurte se desfășoară în trei etape. Primul pas este să își concentreze atenția pe ceva anume – propria respirație, un sunet, o senzație. – Inspir, simt că inspir./Expir, simt că expir. Următorul pas este să observe când mintea lor s-a desprins de ancora pe care și-au ales-o și fără să judece sau să se critice, cu înțelegere, să o aducă înapoi – Inspir, simt că inspir./Expir, simt că expir.

5. Încercați să aflați cu curiozitate care sunt gândurile care îl frământă, cum îi distorsionează stresul interpretările: “niciodată nu o să reușesc să învăț toată materia”, “toți colegii mei știu mai bine decât mine”, “oricât de mult învăț, nu îmi rămâne nimic în cap”. Încurajați-l să observe că stresul este cel care îl împiedică să vadă mai clar lucrurile și arătați-i cum să vadă realitatea și din alte perspective: “mai ții minte ieri, erai mulțumit/ă de cum ai făcut testele pentru recapitulare”, “mai știi, și când ai învățat săptămâna trecută argumentarea pentru genul liric ai fost descurajată, iar acum ești multumită de cât de bine o știi”, “ce crezi, ce a funcționat atunci?”,“ai putea să iei o pauză sau să treci la un alt subiect și apoi să vezi cum merg lucrurile”.

6. Controlați-vă propria anxietate. Dacă dvs. sunteți copleșit de panică, ce mesaj îi transmiteți fiului sau fiicei dvs.? Examenul este al copilului dvs, și câteodată este mai greu de privit de pe margine decât din ring. Dar munca, succesul sau eșecul tot ale lui sunt, și în funcție de cum învață să le ducă își va construi propria viață. Gestionarea neliniștii dvs. vă aparține în totalitate, și este o idee extrem de neinspirată să vă așteptați ca adolescentul dvs. să vă liniștească: “lasă, mama, eu mă descurc, nu îți face griji”. Rolurile ar fi inversate, adolescentul dvs. v-ar avea în grijă și nu este chiar cel mai potrivit moment pentru această inversare. Dacă vă simțiți copleșit/ă țineți cont de ce am scris mai sus: ajustați-va așteptările, nu neglijați sportul si rutinele plăcute pentru dvs. Și nu uitați, viața nici nu începe, nici nu se termină cu un singur examen.

Concluzionând, vă îndemn să le fiți alături adolescenților, cu calm, înțelepciune și grijă pentru nevoile lor emoționale, sportul și un somn bun sunt ajutoare importante.
Mult succes și minte limpede!

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.