UPDATE: Din 10 mai, distrugerea relației unui copil cu celălalt părinte va fi considerată violență psihologică și va avea o serie de urmări juridice

Mai exact, prin Legea 123/2024, aplicabilă din 10 mai, se modifică Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, astfel încât un fenomen întâlnit foarte des în țara noastră, înstrăinarea părintească, să se reducă ca amploare.

După cum este definită în noua lege, înstrăinarea părintească reprezintă o formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți ori membri ai familiei extinse sau substitutive, în mod intenționat, urmărit sau asumat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate (nejustificate sau disproporționate) față de oricare dintre părinți.

Reținerea pe care o manifestă un copil reprezintă, potrivit inițiatorilor, înfrânarea sentimentelor naturale de afecțiune pe care copilul le simte față de părintele înstrăinat, dar și înfrânarea dorințelor sale de a petrece timp alături de acesta, de a comunica cu el și altele, în timp ce ostilitatea nu este altceva decât manifestarea unor sentimente de dispreț și/ sau dușmănie față de părintele înstrăinat.

Înstrăinarea părintească va putea fi constatată, la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de o instanță de judecată, ce va lua în considerare, așa cum stabilește legea, cu prioritate, interesul superior al copilului.

Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească va avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește.

Potrivit legii, înstrăinarea părintească va crea prezumția relativă că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează, precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului, ca urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul.

În plus, în astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat.

Atunci când locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care și:

• stabilirea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească (găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit și întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul);
• consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

Apoi, în loc de actualele amenzi, se vor putea aplica penalităţi pe ziua de întârziere impuse persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea dispoziţiilor privitoare la stabilirea locuinţei copilului sau a programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului. Sancțiunile vor putea reprezenta între 10% și 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata lor, dar nu mai puţin de 300 de lei.

În cazul în care instanța constată existența unei situații de instrăinare părintească, stabilirea penalitații va fi obligatorie, iar limitele ei se vor dubla.