Opinie: De la depozite neconforme la parcuri fotovoltaice

Să ne amintim că la data de 15 februarie 2022, în cauza C-109/22, Comisia a solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene să constate că, prin faptul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții în cauza C-301/17, România nu şi-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) din TFUE, motiv pentru care Comisia solicită Curții:

• să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (2) din TFUE la plata unor penalități pe zi de întârziere pentru încălcarea obligației de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii în cauza C-301/17, Comisia/România, în cuantum de 29 781,3 euro pe zi de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză şi până la adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii în cauza C301/17, Comisia/România;
• să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (2) din TFUE, la plata unei sume forfetare, bazate pe un cuantum zilnic de 3 311,5 euro, înmulțit cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare pronunțării hotărârii în cauza C-301/17, până la data luării tuturor măsurilor necesare de către România pentru a se conforma acestei hotărâri, sau, în lipsa luării acestor măsuri, până la data pronunțării hotărârii de către Curte în prezenta cauză, sub rezerva depășirii sumei forfetare minime de 1 643 000 euro;
• să oblige România la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, România s-a angajat de principiu în procesul de tranziție la energia din surse regenerabile, menite să înlocuiască progresiv energia produsă din combustibilii fosili.

În cadrul Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 se menționează că ”sectorul energetic poate contribui în mod semnificativ la decarbonarea economiei românești. În acest sens, politicile și măsurile propuse la acest moment în acest sector sunt: · Aplicarea condițiilor mai restrictive de desfășurare a activităților de către companiile din sectorul energetic; Activitățile curente și proiectele companiilor din sectorul energetic trebuie să respecte legislația de mediu și să aplice cele mai bune practici internaționale de protecție a mediului. · Reducerea în continuare a emisiilor de poluanți în aer, apă și sol, stabilite prin legislația aplicabilă sectorului energetic; · Co-finanțarea proiectelor care vizează tehnologii și procese de decarbonare, finanțate prin noile mecanisme de sprijin EU-ETS (de exemplu, prin Fondul de Inovare). · Elaborarea de reglementări prin care să se depășească barierele în realizarea investițiilor private.”

În privința încurajării investițiilor private, Statul Român propune măsuri timide și ineficiente în practică, pentru simplificarea autorizării înființării de noi capacități de producție. Printre altele, amintim aici și restricționarea dincolo de orice limite rezonabile a transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole din extravilan, indiferent de clasa de calitate, prin Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și private a statului cu destinație agricolă și înființare a Agenției Domeniilor Statului.

Această reticență în eliminarea furcilor caudine impuse dezvoltării noilor capacități energetice poate fi justificată doar până la un punct prin necesitatea de a conserva rezerva limitată de teren agricol.

Întrebarea care se ridică este dacă sunt suprafețe compatibile pentru instalarea de panouri fotovoltaice, fără a afecta necesarul de teren arabil? Răspunsul este cunoscut – terenuri neproductive, dar inspirația creatorilor de tehnologii de mediu este nelimitată, incluzând, mai nou, centralele așa-zis agrovoltaice care constribuie la combaterea secetei, lacurile artificiale și fostele amplasamente ale gropilor de gunoi.

Dar revenind la problema procedurii de infringement, autoritatile ar putea lua in calcul transformarea depozitelor de deșeuri neconforme în noi capacități de energie regenerabilă prin definirea unor proiecte integrate. Este évident că terenul pe care se află depozite de deșeuri trebuie să treacă printr-o perioadă îndelungată de refacere a solului, iar cea mai bună utilizare în această perioadă, o poate reprezenta înființarea de centrale fotovoltaice.

Însă, autoritățile publice nu au reușit să definească proiecte energetice integrate, iar procedurile de achiziție publică lansate până în prezent se limitează la contracte de proiectare și execuție de lucrări de închidere a depozitelor neconforme. Utilizarea ulterioară a terenului rămâne o necunoscută, sau, mai grav, soluțiile găsite uneori – de înființarea de parcuri de agrement sau altele asemenea -, contravin flagrant normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.

Implicarea investitorilor privați pe calea contractelor de concesiune, în dezvoltarea și operarea unor centrale fotovoltaice pe amplasamentele depozitelor neconforme poate fi soluția optimă de valorificare a acestor terenuri. Terenurile au beneficiul că sunt situate în intravilan, sunt eliminate restricțiile impuse din punct de vedere urbanistic și mai ales, cele legate de scoaterea terenului din circuitul agricol.

Urmând principiul potrivit căruia, acolo unde există voință există și soluții, autoritățile publice nu ar trebui să aștepte proceduri de infringement pentru a optimiza utilizarea responsabilă și sustenabilă a resurselor.