Ghid ANAF: Ce trebuie să știe despre stabilirea rezidenței fiscale cei ce stau în afara țării mai mult timp

După cum apare în ghidul ANAF pentru acest an, el se adresează persoanelor fizice rezidente sau nerezidente, care părăsesc ori sosesc în România, și în cazul cărora este necesară stabilirea sau modificarea rezidenței fiscale, respectiv impozitarea veniturilor obținute.

În primul rând, la stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice sunt luate în calcul inclusiv convențiile de evitare a dublei impuneri pe care România le are încheiate cu alte state, nu doar legislația fiscală.

Potrivit ghidului, în cazul în care o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește astfel:

• rezidența este în statul în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință este considerată permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană;
• rezidența este în statul în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate, în cazul în care aceasta are o locuință în ambele state. Mai exact, rezidența se stabilește în țara în care persoana fizică locuiește mai mult, muncește, își are familia și majoritatea posesiunilor, dar se iau în calcul și chestiuni precum în ce țară are conturi bancare sau carduri de credit/debit;
• rezidența este în statul în care se locuiește frecvent, dacă persoana fizică nu deține o locuință permanentă nicăieri sau dacă nu se poate stabili în ce stat își are centrul intereselor vitale;
• rezidența este în statul a cărui naționalitate sau cetățenie o are persoana, dacă aceasta locuiește de obicei în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre cele două state;
• rezidența se stabilește pe cale amiabilă dacă persoana fizică are naționalitatea ambelor state sau a niciunuia dintre ele. Ghidul ANAF stabilește că situația se lămurește în baza procedurii amiabile din convenția de evitare a dublei impuneri.

Sosirea persoanei fizice nerezidente în România și stabilirea rezidenței. Principlele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței, potrivit Codului fiscal, sunt:

• domiciliul în România;
• locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;
• centrul intereselor vitale este în România;
• persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Apoi, mai există și alte elemente luate în considerare la stabilirea rezidenței în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele de mai sus:

• un autovehicul înregistrat în România sau în statul străin;
• un permis auto emis de autoritățile din România sau din statul străin;
• un pașaport emis de autoritățile din România sau din statul străin;
• dacă persoana fizică este asigurată în sistemul asigurărilor de pensii și/sau sănătate din România sau din statul străin în perioada în care stă în România sau în statul străin.

Stabilirea rezidenței de către organul fiscal la sosirea persoanei fizice în România se face printr-un chestionar ce trebuie completat și trimis Fiscului. Astfel, persoanele fizice care sosesc în România și au o ședere în statul român o perioadă sau mai multe care depășesc în total 183 de zile în 12 luni consecutive trebuie să completeze chestionarul de stabilire a rezidenței în 30 de zile de la împlinirea perioadei de 183 de zile. Chestionarul se poate depune personal, prin poștă sau online.

Stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice care părăsesc România. Cele mai importante elemente luate în calcul la stabilirea rezidenței unei persoane care pleacă din România sunt, potrivit ghidului ANAF:

• domiciliul în România;
• locuința permanentă din România, care poate fi în proprietatea persoanei fizice, poate fi închiriată sau poate fi disponibilă oricând;
• centrul intereselor vitale este în România;
• persoana pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Elemente suplimentare ce pot fi luate în calcul, alături de cele amintite deja, sunt:

• autovehicule înregistrate în România sau în statul străin;
• permis auto emis de autoritățile din România sau din statul străin;
• pașaport emis de autoritățile din România sau din statul străin;
• persoana fizică este asigurată în sistemul asigurărilor de pensii și/sau sănătate din România sau din statul străin în perioada în care stă în România sau în statul străin.

La plecarea din România pe o perioadă mai mare de 183 de zile, persoanele fizice trebuie să completeze un alt formular. Acesta se găsește aici și trebuie transmis Fiscului cu 30 de zile înainte de plecarea din România. Apoi, în 15 zile de la depunere, Fiscul informează persoana dacă va avea în continuare obligații fiscale în România sau dacă va fi scoasă din evidențele fiscale.

Nedepunerea la timp a celor două chestionare (stabilirea rezidenței la sosirea/ la plecarea în/ din România) se poate sancționa cu amendă de la 50 la 100 de lei.