Atribuțiile prestatorilor casnici în raport cu persoanele dependente - cu ce se diferențiază de îngrijitorii informali? Neconcordanțe legislative

Legea nr. 111/2022 a fost modificată prin OUG nr. 38/2024, iar printre modificările aduse se regăsește și o anexă cu activitățile pe care un prestator casnic le poate desfășura în raport cu persoanele dependente. Acestea sunt:

Tot prin OUG 38/2024 s-a modificat parțial și statutul prestatorului casnic, acesta putând fi și ”îngrijitorul informal, definit la art. 6 lit. ș) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 (...), care nu este membru al familiei beneficiarului casnic, astfel cum este definită la art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, cu modificările și completările ulterioare, și care nu are încheiat un contract pentru îngrijire informală cu serviciul public de asistență socială, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice”. 

Totodată, Legea asistenței sociale 292/2011 contravine paragrafului de mai sus, stabilit prin OUG, în măsura în care noțiunea de îngrijitor informal este deja stabilită de legea asistenței sociale. Conform definiției stabilite prin lege, ”îngrijitorul informal este persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice de către persoana care și-a pierdut autonomia funcțională”. Cu alte cuvinte, definițiile celor două concepte nu se suprapun în privința calității de membru al familiei, de aici rezultând neclarități ce pot pune în dificultate prestatorul casnic, căruia legea îi permite să fie ”și îngrijitor informal”. 

Mai mult, legea prestatorului casnic prevede încheierea unui acord de voință, fără a avea formă scrisă, între beneficiar și prestator, inclusiv între beneficiarii dependenți și prestatori, iar conform Legii 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, îngrijitorul informal își va desfășura activitatea ”în baza unui contract încheiat cu serviciul public de asistență socială”.

Un alt aspect neclar cu privire la îngrijitorul informal este cel privind variabila salarială. Conform legii prestatorului casnic, plata aferentă muncii prestate se face în tichete cu valoarea brută de 15 lei. În mod contrar, legea privind asistența socială a persoanelor vârstnice menționează că îngrijitorul informal va primi ”o indemnizație lunară echivalentă cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu stabilit prin legea nr. 153/2017”.

Consiliul Legislativ a emis în primăvara acestui an un aviz referitor la OUG 38/2024 în care semnalează că prestatorul casnic nu poate fi îngrijitor informal, întrucât nu își desfășoară activitatea în baza unui contract semnat cu serviciul public de asistență socială. Așa cum am văzut, cele două noțiuni (cea de prestator casnic și cea de îngrijitor informal) sunt în contradicție din mai multe puncte de vedere fundamentale, precum metoda contractuală, plata, dar și apartenența familială. Totuși, în ciuda avizului emis de consiliul legislativ, nu existat modificări în acest sens. OUG 34/2024 se află în Parlament, unde poate fi respinsă sau modificată prin lege, unde-i pot fi aduse inclusiv amendamente care să reglementeze neclaritățile menționate mai sus.