Comisia Europeană a inițiat patru proceduri de infringement împotriva României în luna octombrie

CE a emis mai multe avertismente către România în luna octombrie a acestui an, din cauza nerespectării legislației Uniunii Europene în diverse domenii. România a fost acuzată de netranspunerea corectă a directivelor privind habitatele, introducerea restricțiilor la prețurile și exportul de energie electrică și gaze și nerespectarea obligațiilor de raportare privind poluarea fonică.

Comisia Europeană a trimis scrisori de punere în întârziere pentru toate aceste deficiențe, acordând României două luni pentru a răspunde și a lua măsurile necesare. Dacă România nu remediază problemele identificate, Comisia Europeană poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru a răspunde solicitărilor Comisiei Europene și pentru a evita posibilele acțiuni legale pe care ignorarea acestora le va atrage, România trebuie să ia măsuri concrete în domeniile menționate.

În primul rând, legislația națională trebuie modificată pentru a asigura o protecție mai eficientă a habitatelor și speciilor din siturile Natura 2000. Aceasta implică menționarea explicită a necesității de a lua în considerare necesitățile ecologice ale habitatelor și speciilor la elaborarea planurilor de gestionare. De asemenea, România trebuie să extindă aplicabilitatea directivei privind habitatele și la cauzele de deteriorare sau perturbare care provin din afara siturilor protejate. În acest sens, adoptarea unor proiectelor de lege deja elaborate de țara noastră, dar neadoptate, este esențială pentru a evita procedura de infringement la acest capitol.

În al doilea rând, Comisia Europeană a solicitat României să elimine restricțiile impuse pe piața energiei electrice și a gazelor naturale. Aceste restricții, care includ contribuții obligatorii la fondul pentru tranziția energetică pentru anumiți producători de energie electrică și obligativitatea pentru producătorii de gaze de a vinde o parte din producție la prețuri fixe, contravin principiilor pieței libere și legislației europene. Eliminarea acestor măsuri și asigurarea unui mediu concurențial transparent pe piața energiei sunt esențiale.

Pe lângă aceste aspecte, România trebuie să respecte obligațiile de raportare privind zgomotul, transmițând Comisiei Europene toate informațiile relevante privind hărțile acustice strategice, inclusiv datele despre expunerea populației la zgomot, aceasta fiind cea de-a patra neconformare a țării noastre la legislația europeană.

Nerespectarea acestor cerințe ar putea duce la inițierea unor proceduri de infringement împotriva României, cu posibile sancțiuni financiare. Toate aceste acțiuni trebuie finalizate în termen de două luni pentru a evita declanșarea procedurilor amintite.

Etapele unei proceduri de infringement

În primă fază a procedurii de infringement, Comisia Europeană identifică posibile încălcări ale legislației UE pe baza propriilor investigații sau în urma plângerilor depuse de cetățeni, întreprinderi sau alți actori interesați.

Dacă țara UE în cauză nu comunică măsuri care să transpună integral dispozițiile directivelor sau nu remediază presupusa încălcare a legislației UE, Comisia poate iniția o procedură formală de infringement. Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare etapă încheindu-se cu o decizie formală:

Mai întâi, Comisia trimite țării în cauză o scrisoare de notificare formală solicitând informații suplimentare, iar țara trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un termen specific, de obicei două luni, situație în care România se află în momentul de față, la cele patru capitole descrise mai sus.

Dacă Comisia concluzionează că țara nu își îndeplinește obligațiile în temeiul legislației UE, poate trimite un aviz motivat: o solicitare formală de a se conforma legislației UE. Acesta explică de ce Comisia consideră că țara încalcă legislația UE. De asemenea, solicită țării să informeze Comisia cu privire la măsurile luate, într-un termen stabilit.

Dacă țara încă nu se conformează, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a UE. Totuși, majoritatea cazurilor sunt soluționate înainte de a fi sesizate Curții.

Însă, dacă o țară UE nu comunică măsuri care să pună în aplicare dispozițiile unei directive la timp, Comisia poate solicita Curții să impună sancțiuni.

Dacă, la rândul ei, Curtea constată că o țară a încălcat legislația UE, autoritățile naționale trebuie să ia măsuri pentru a se conforma deciziei acesteia.

Dar, dacă, în ciuda deciziei Curții, țara încă nu remediază situația, Comisia poate sesiza din nou țara în fața Curții. Atunci când sesizează o țară UE în fața Curții pentru a doua oară, Comisia propune Curții să impună sancțiuni financiare, care pot fi fie o sumă forfetară, fie o plată zilnică.

Aceste sancțiuni se calculează ținând cont de:

• importanța normelor încălcate și impactul încălcării asupra intereselor generale și particulare perioada în care nu s-a aplicat legislația UE;
• capacitatea țării de a plăti, asigurând un efect de descurajare al amenzilor.

În cele din urmă, Comisia propune un anumit cuantum pe baza acestor factori, dar Curtea decide cu privire la cuantumul final care urmează să fie plătit de către țara respectivă.