România se află la începutul tranziției de la un model economic liniar la unul circular, având o rată de circularitate foarte mică, raportat la media europeană. Pe scurt, definiția celor două tipuri de filozofii economice ar fi următoarea: economia liniară este caracterizată de o disociere între creșterea economică și impactul asupra mediului, bazându-se pe un flux unidirecțional de resurse, de la extracție la eliminarea sub formă de deșeuri. Spre deosebire de aceasta, economia circulară, prin principiile sale de reducere a masei de deșeuri rezultate la finalul unui ciclu economic, de reutilizare și reciclare, urmărește să decupleze creșterea economică de presiunea asupra resurselor naturale.
Conform studiului realizat de Consiliul Concurenței, economia românească se confruntă cu o serie de provocări în gestionarea eficientă a resurselor și a deșeurilor, cantitatea de deșeuri generate per capita în România fiind semnificativ mai mare decât media europeană (ajungând la aproximativ 7.338 de kilograme pe cap de locuitor, față de media UE de aproximativ 5.000 de kilograme).
Conform studiului, unul dintre sectoarele prioritare în tranziția către economia circulară este cel al construcțiilor, dat fiind impactul său semnificativ asupra mediului. Strategia națională și PNRR (Planul Național de Redesare și Reziliență) includ măsuri specifice pentru stimularea circularității în acest sector, cum ar fi promovarea materialelor reciclate și prevenirea depozitării ilegale a deșeurilor din construcții și demolări (DCD).
Cu toate acestea, se arată în documentul citat, există o serie de bariere legislative care frânează reciclarea DCD-urilor în România. Lipsa unor norme tehnice clare privind reutilizarea materialelor reciclate, restricțiile privind rețeta asfaltului recuperat, lipsa unei metodologii pentru încetarea statutului de deșeu și valoarea redusă a taxei de depozitare sunt doar câteva dintre obstacolele identificate.
Studiul arata că legislația actuală impune rețete restrictive care împiedică reutilizarea unor materiale de construcții, un exemplu în acest sens fiind Normativul AND 605/2016, care limitează ponderea asfaltului recuperat ce poate fi utilizat în mixturile asfaltice, chiar dacă standardele europene permit un procent mai mare.
O altă problemă menționată în analiză este interzicerea utilizării agregatelor granulare (balast/piatră spartă/pietriș) recuperate în structura drumului, chiar dacă acestea ar putea fi reutilizate la straturile de terasamente.
În consecință, Consiliul Concurenței propune o serie de modificări legislative pentru a facilita reciclarea DCD-urilor, inclusiv actualizarea normelor tehnice, clarificarea responsabilităților și creșterea valorii taxei de depozitare, pentru a descuraja companiile să aleagă această variantă în locul reciclării.
Pe lângă problemele menționate din sectorul construcțiilor, România se confruntă și cu o serie de probleme în gestionarea deșeurilor municipale. Cauzele menționate în documentul citat sunt infrastructura deficitară, conștientizarea scăzută a populației, consumul excesiv și ineficiența colectării selective.
În ceea ce privește soluțiile pentru problemele de gestionare a deșeurilor municipale Consiliul sugerează o gamă largă de abordări menite să îmbunătățească situația actuală. Investițiile în infrastructură, precum extinderea instalațiilor de reciclare și crearea de "insule ecologice" digitalizate, creșterea conștientizării publice prin campanii informative și implementarea unor politici precum responsabilitatea extinsă a producătorului și sistemul de garanție-returnare, care ar putea stimula reciclarea și reduce cantitatea de deșeuri.
De asemenea, o colaborare strânsă între autorități, operatori de salubritate și populație, precum și o guvernanță clar definită sunt menționate ca fiind determinante pentru succesul pe termen lung al unor astfel de eforturi.
Comentarii articol (0)