În primul rând, a fost modificat articolul 36 din Legea contabilității, cel care se referă la termenul-limită pentru depunerea situațiilor financiare anuale:
- pentru societățile reglementate de Legea 31/1990, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepția subunităților deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European, termenul de depunere este data de 31 mai, inclusiv, a exercițiului financiar următor celui de raportare (anterior, termenul era de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar);
- pentru celelalte persoane juridice, termenul de depunere este data de 30 aprilie, inclusiv, a exercițiului financiar următor celui de raportare (anterior, termenul era de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar).
În al treilea rând, pentru situațiile descrise mai sus, s-au introdus clarificări potrivit cărora dacă datele de 31 mai și 30 aprilie pică în zile nelucrătoare, ultima zi de raportare este prima zi lucrătoare ce urmează după ele.
În al patrulea rând, trebuie precizat că termenele de 150 și 120 de zile au fost păstrate, totuși, pentru entitățile care optează pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic și care trebuie să depună situații financiare anuale. Mai precis, s-au introdus noi paragrafe la articolul 36 al legii:
(1^3) Fac excepție de la prevederile alin. (1^2) entitățile [care trebuie să respecte termenul din 30 aprilie al anului următor], care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic. Acestea depun situațiile financiare anuale în termen de 120 de zile calendaristice de la încheierea exercițiului financiar astfel ales, calculate începând cu data ulterioară celei la care se referă respectivele situații financiare anuale.
(1^4) În cazul în care termenele prevăzute la alin. (1^2) și (1^3) corespund unor zile nelucrătoare, ultima zi de raportare este prima zi lucrătoare următoare acestora.”
În cazul raportărilor contabile anuale, însă, se precizează clar că termenul din data de 31 mai a anului următor „se aplică și în cazul raportărilor contabile anuale depuse de entitățile care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic.”
Context: Așa cum scriam mai sus, inițiatorii măsurilor argumentau că acestea sunt necesare tocmai din cauza problemelor de interpretare apărute în practică de-a lungul anilor. „Având în vedere că depășirea termenului de depunere are diverse implicații (inclusiv fiscale) și că, în practică, au fost situații în care înțelegerea modalității de calculare a termenului a fost diferită, prin prezentul proiect se propune stabilirea unui termen unitar până la care entitățile pot depune situațiile financiare anuale, respectiv raportările contabile anuale. De asemenea, se propune și cuprinderea unor prevederi referitoare la situația în care termenele prevăzute de lege se pot împlini într-o zi nelucrătoare”, scria în nota de fundamentare ce a însoțit OUG 138/2024 în forma sa de proiect.
Comentarii articol (0)