Cauza Ungureanu impotriva Romaniei

La data de 9 noiembrie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat o hotarare de condamnare in cauza Ungureanu impotriva Romaniei, constatand incalcarea articolului 1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza protectia proprietatii.

La data de 3 iunie 2002, Andrei Ungureanu si Cornelia Mariana Ungureanu au introdus cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, invocand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a articolului 1 din primul Protocol aditional la Conventie, ca urmare a faptului ca, desi in urma unei actiuni in instanta introdusa impotriva statului, acesta a fost obligat la restituirea imobilului catre reclamanti, actiunea ulterioara in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare introdusa impotriva cumparatorilor imobilului (fostii chiriasi) a fost respinsa, aplicandu-se de catre instante principiul bunei-credinte.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca articolul 1 din primul Protocol aditional la Conventie a fost incalcat, dat fiind ca reclamantii au fost privati de bunul lor, obtinut prin intermediul unei hotarari judecatoresti definitive, fara ca aceasta privare sa fie insotita de o despagubire adecvata.

Curtea a reluat, in aceasta hotarare, rationamentul sau din cauzele Strain, Paduraru si Brumarescu impotriva Romaniei, si a obligat statul roman, cu titlu principal, la restituirea in natura a bunului imobil.

In ceea ce priveste articolul 6 din Conventie sub aspectul lipsei impartialitatii judecatorilor, CEDO a respins capatul de cerere al reclamatilor intemeiat pe acest articol, statuand ca nu exista elemente subiective sau obiective de natura a pune la indoiala impartialitatea magistratilor.