Încetarea de drept a contractului individual de muncă nu depinde de voința părților

• Încetarea de drept a contractului individual de muncă la pensionare este un efect automat al legii, iar angajatorul trebuie să constate acest lucru printr-o decizie.
• Angajatorul primește notificare de la casa de pensii și are obligația de a emite decizia de constatare a încetării contractului în maximum 5 zile lucrătoare de la apariția situației.
• Pensionarea nu îngrădește dreptul la muncă, orice persoană putându-se reangaja indiferent de vârstă, fiind discriminatorie respingerea pe criteriul vârstei sau calității de pensionar.
• Legea 360/2023 permite tuturor salariaților să opteze între pensionare și continuarea activității până la 70 de ani, cu acordul anual al angajatorului, extinzând o prevedere legală anterioară.

Codul muncii prevede mai multe ipoteze juridice cu privire la încetarea de drept a contractului în cazul pensionării și astfel apar, uneori, fie confuzii, fie chiar conflicte.

Prima ipoteză pe care Codul o precizează este cea în care persoana respectivă îndeplinește, cumulativ, condițiile de vârstă standard și cu privire la stagiul minim de cotizare pentru pensionare.

Practic, fiind o încetare de drept, angajatorul ar trebui să constate printr-o decizie că a încetat de drept contractul individual de muncă, însă în acest moment art. 93 alin (1) din Legea 360/2023 (Legea pensiilor) stabilește că angajatorul va primi și o notificare din partea casei teritoriale de pensii privind emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, anticipată sau de invaliditate.

Sunt prevenite astfel situațiile în care angajatorul ar emite o decizie privind constatarea încetării de drept a contractului, deși salariatul respectiv nu îndeplinea cumulativ condițiile de pensionare.

De asemenea, contractul de muncă încetează de drept și la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare sau la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II, momentul comunicării fiind cel la care se raportează angajatorul pentru a constata, printr-o decizie, situați juridică ce determină încetarea de drept.

Angajatorul are la dispoziție cel mult 5 zile lucrătoare din momentul apariției situației care determină încetarea de drept, iar at. 56 alin (2) din Cod impune emiterea unei decizii de constatare, aceasta urmând a fi comunicată salariatului în cauză.

Fiind în discuție o încetare de drept, pentru a înțelege mecanismul care stă la baza acestei situații putem să ne raportăm la celelalte situații care determină încetarea contractului, chiar dacă părțile nu-și doresc acest lucru.

În cazul îndeplinirii condițiilor de vârstă și privind stagiul minim de cotizare avem chiar momentul nașterii unui drept pentru salariatul respectiv, dreptul de a se retrage din activitate și de a beneficia de pensia pentru a cotizat, chiar dacă la prima vedere pare o situație care nu-i este favorabilă.

De fapt, de cele mai multe ori lucrătorii consideră că prin această încetare de drept a contractului li se îngrădește dreptul la muncă, ipoteză susținută indirect chiar de legiuitor prin introducerea unor situații excepționale și prin incoerență legislativă, în special în privința lucrătorilor plătiți din fonduri publice.

Faptul că pensia nu asigură o existență demnă, combinat cu modificările incoerente ale legislației, nu indică îngrădirea dreptului la muncă, ci mai degrabă problemele sistemului public de pensii.

Chiar și în aceste condiții nu putem transforma regula generală în excepție, iar orice persoană se poate angaja, dacă îndeplinește condițiile specifice, indiferent de vârstă, fiind chiar discriminare refuzul angajării unei persoane pe criteriul de vârstă sau ținând cont de calitatea sa de pensionar.

Într-adevăr, dacă ne raportăm exclusiv la sectorul public, atunci putem observa comportamentul neconform al angajatorului care fie nu va scoate la concurs posturile vacantate în urma pensionării, fie va elimina acele posturi din organigramă pentru a crea aparența unei reforme, însă tot despre excepții discutăm și în aceste situații.

Mai mult, continuând practica prin care excepțiile devin reguli, Legea 360/2023 extinde ceea ce Codul muncii prevede exclusiv pentru salariate, respectiv dreptul de a-și continua activitatea în baza aceluiași raport juridic de muncă o anumită perioadă peste momentul prevăzut cu caracter general pentru pensionare și încetarea de drept a contractului.

Codul muncii prevede acest drept exclusiv pentru salariatele care, potrivit Legii pensiilor, s-ar putea pensiona înainte de împlinirea vârstei standard de 65 de ani, condiția fiind anunțarea angajatorului cu cel puțin 30 de zile anterior împlinirii vârstei standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

În acest mod salariata optează fie pentru pensie, fie pentru a-și desfășura activitatea până la împlinirea vârstei de 65, similar cu situația în care se află bărbații, dar renunță implicit la dreptul de a încasa pensia.

Legea pensiilor extinde în prezent această ipoteză juridică pentru toți salariații prin art. 46 alin (2), precizând că aceștia „pot opta între acordarea pensiei pentru limită de vârstă și continuarea activității, cu acordul anual al angajatorului, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.”.

Observăm că în acest caz legiuitorul prevede suplimentar și un acord anual al angajatorului, ceea ce poate conduce la situații în care angajatorul ar putea să refuze să-și exprime acordul și astfel ajungem indirect tot la direcționarea normei juridice, indirect ce-i drept, către sectorul public, pentru că vorbim despre o situație care nu-i este favorabilă lucrătorului, el renunțând la dreptul de a încasa pensia în această perioadă.

Ajungem la această concluzie pentru că, fiind necesar și acordul angajatorului, avem condițiile generale prevăzute pentru încheierea contractului de muncă, adică lucrătorul s-ar putea pensiona și ulterior reangaja, beneficiind astfel de ambele drepturi, pensie și salariul pentru munca prestată, însă ocuparea posturilor în sectorul public se face prin examen sau concurs, nefiind suficient exclusiv acordul de voință al angajatorului de a încadra candidatul selectat.

Cu alte cuvinte, legiuitorul nu numai că a creat o ipoteză juridică favorabilă, deopotrivă angajatorilor instituții/autorități publice și sistemului public de pensii, reducând astfel bugetul necesar pentru plata pensiilor, ci și o situație în care mulți lucrători din sistemul privat sunt determinați să renunțe la dreptul constituțional de a beneficia de pensie după îndeplinirea cumulativă a condițiilor.

În concluzie, încetarea de drept a contractului de muncă este un mecanism legal care operează automat în anumite condiții, fără a fi necesar acordul angajatorului sau al angajatului. Acest mecanism asigură respectarea dispozițiilor legale și previne eventualele abuzuri sau confuzii în aplicarea lor.

Mai mult, lucrătorii trebuie să se informeze temeinic înainte de a lua o decizie cu privire la renunțarea dreptului la pensie în momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare, pentru că nu le poate fi îngrădit nici dreptul la pensie, nici cel la muncă și pot beneficia simultan de ambele, în măsura în care doresc să lucreze și după pensionare, atât în sectorul public (dacă ocupă ulterior postul prin examen sau concurs), cât și în cel privat (dacă angajatorul lansează o ofertă pentru ocuparea locului rămas vacant și se formează acordul părților).