CJCE: Hotararea in cauza T- 351/03 privind ilegalitatea interzicerii unei fuziuni de catre Comisia Europeana

Prejudiciul suferit de Schneider din cauza nelegalitatii interzicerii fuziunii sale cu Legrand trebuie compensat partial

Nerespectarea grava si manifesta de catre Comisie a dreptului la aparare avut de Schneider constituie o incalcare suficient de serioasa a dreptului comunitar pentru a conferi un astfel de drept

Schneider Electric si Legrand sunt doua mari grupuri industriale franceze prezente, primul, in sectoarele distributiei electrice, controlului industrial si automaticii si, al doilea, in domeniul instalatiilor electrice de joasa tensiune.

Dupa ce au convenit cu privire la preluarea de catre Schneider a controlului grupului Legrand printr-o oferta publica de schimb de actiuni (OPS), la 16 februarie 2001 cele doua intreprinderi au notificat in mod formal Comisiei proiectul lor de fuziune in scopul de a obtine o decizie prin care sa se constate compatibilitatea operatiunii lor cu piata comuna.

Ulterior achizitionarii de catre Schneider a 98 % din capitalul grupului Legrand in urma OPS finalizate in august 2001, Comisia, printr-o decizie din 10 octombrie 2001, a declarat fuziunea incompatibila cu piata comuna pentru motivul ca avea ca efect, in special, impiedicarea semnificativa a unei concurente efective pe pietele sectoriale franceze vizate.

Intrucat Schneider a realizat o concentrare economica ce a fost declarata a posteriori incompatibila cu piata comuna, Comisia a adoptat la 30 ianuarie 2002 o a doua decizie prin care ordona grupului Schneider sa se separe de Legrand.

Schneider a introdus o actiune in anulare impotriva fiecareia dintre aceste doua decizii. In eventualitatea respingerii acestor doua actiuni, Schneider a pregatit separarea de Legrand si, la 26 iulie 2002, a incheiat cu consortiul Wenkel/KKR un contract de cesiune care trebuia executat cel mai tarziu la 10 decembrie 2002.

Prin hotararile din 22 octombrie 2002, Tribunalul de Prima Instanta a anulat decizia de incompatibilitate si, in consecinta, decizia de separare, care este o masura de aplicare a primei decizii.

Tribunalul a considerat ca dreptul la aparare aparținand grupului Schneider nu a fost respectat de catre Comisie in decizia de incompatibilitate, din moment ce abia in aceasta a invocat pentru prima data, impotriva fuziunii, o obiectie intemeiata pe consolidarea, pe pietele sectoriale franceze, a pozitiei dominante avute de Schneider in sectorul componentelor pentru tablouri electrice cu pozitia preponderanta a grupului Legrand pe segmentele de instalatii electrice situate in aval.

Procedura de control al fuziunii, reluata de Comisie la scurt timp dupa hotararile in anulare, a fost finalizata de institutie la 13 decembrie 2002, dupa ce dubiile persistente ale acesteia privind aptitudinea masurilor corective ale grupului Schneider de a face fuziunea compatibila cu piata comuna au condus Schneider la a renunta la operatiune si la a executa la 10 decembrie 2002 contractul de cesiune a grupului Legrand incheiat cu Wendel/KKR.

Ulterior, Schneider a sesizat Tribunalul cu o actiune in despagubiri prin care urmarea sa obtina repararea prejudiciului pe care pretinde ca l-a suferit din cauza nelegalitatii deciziei de incompatibilitate constatata de Tribunal la 22 octombrie 2002.

Cu titlu preliminar, Tribunalul reaminteste ca angajarea raspunderii extracontractuale a Comunitații este subordonata existentei unui comportament ilicit al institutiilor sale, evaluat conform criteriului nerespectarii vadite si grave a limitelor care se impun puterii lor de apreciere.

O astfel de definitie a pragului de angajare a raspunderii extracontractuale a Comunitatii este de natura sa protejeze marja de manevra si de libertate de apreciere de care trebuie sa beneficieze, in interesul general, autoritatea comunitara de reglementare in materia concurentei, atat in deciziile sale privind oportunitatea, cat si in aprecierea si aplicarea dispozitiilor pertinente din dreptul comunitar, asigurandu-se in acelasi timp ca tertii nu suporta consecintele neindepliniri unor obligatii flagrante si impardonabile.

Cu privire la nelegalitatea care afecteaza decizia de incompatibilitate

Incalcarea dreptului avut de Schneider de a fi audiat, inainte de adoptarea deciziei privind incompatibilitatea, cu privire la obiectia referitoare la consolidarea reciproca a pozitiilor avute de Schneider si, respectiv, de Legrand a privat Schneider, la acea vreme, de orice posibilitate de a sti ca nu avea nicio sansa sa obtina o declaratie de compatibilitate a fuziunii fara sa prezinte masuri corective capabile sa reduca sau sa suprime aceasta situatie de consolidare.

Aceasta incalcare a dreptului la aparare nu-si poate gasi nici justificarea, nici explicatia in constrangerile particulare la care sunt supuse in mod obiectiv serviciile din cadrul Comisiei.

Tribunalul concluzioneaza ca aceasta ilegalitate, ale carei existenta si consistenta nu sunt contestate de Comisie, atrage dupa sine o obligatie de reparare a consecintelor sale prejudiciabile.

In schimb, Tribunalul inlatura celelalte vicii ale procedurii de control al fuziunii invocate de Schneider.

Cu privire la prejudiciul care poate fi despagubit

Tribunalul constata ca nelegalitatea care afecteaza decizia de incompatibilitate confera grupului Schneider dreptul de a fi despagubit pentru cele doua prejudicii financiare pe care le-a suferit. Primul corespunde cheltuielilor efectuate de intreprindere pentru a participa la preluarea de catre Comisie a controlului operatiunii de concentrare in urma anularilor pronuntate de Tribunal la 22 octombrie 2002. Al doilea corespunde reducerii pretului de cesionare pe care Schneider a trebuit sa o consimta consortiului Wendel/KKR pentru a obtine o reportare a efectului acestei cesiuni.

Acest din urma prejudiciu va fi despagubit in proportie de doua treimi, Tribunalul considerand ca grupul Schneider a contribuit el insusi la realizarea propriului prejudiciu asumandu-si un risc real de declarare a incompatibilitatii ulterior concentrarii si al eventualitatii unei revanzari fortate a activelor grupului Legrand.

Partile vor trebui sa comunice Tribunalului cuantumul primului prejudiciu intr-un termen de trei luni de la pronuntarea prezentei hotarari. Cel de-al doilea prejudiciu va fi evaluat printr-o expertiza.

Impotriva hotararii Tribunalului se poate formula recurs, numai pentru motive de drept, in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, in termen de doua luni de la comunicarea acesteia. 


_________________________
Nota AvocatNet: 

- Textul integral al Hotararii Tribunalului de Prima Instanta in cauza T- 351/03 il puteti consulta aici.