Hotararea Curtii (Camera a patra) din 7 iunie 2007. „Recurs – Concurenta – Intelegere – Amenzi – Notiunea de «exercitiu financiar precedent» pentru calculul plafonului amenzii” .
In cauza C-76/06 P,
avand ca obiect un recurs in temeiul articolului 56 din Statutul Curtii de Justitie, introdus in data de 7 februarie 2006,
Britannia Alloys & Chemicals Ltd, stabilita la Gravesend (Regatul Unit), reprezentata de dna S. Mobley si dl M. Commons, solicitors,
recurenta,
cealalta parte din procedura fiind:
Comisia Comunitatilor Europene, reprezentata de dl F. Castillo de la Torre, in calitate de agent, cu domiciliul ales la Luxemburg,
parata in fata primei instante,
CURTEA (Camera a patra),
compusa din dl K. Lenaerts, presedintele Camerei, dl E. Juhász, dna R. Silva de Lapuerta (raportor), dnii G. Arestis si T. von Danwitz, judecatori,
avocat general: dl Y. Bot,
grefier: dl R. Grass,
avand in vedere procedura scrisa,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general la sedinta din 1 martie 2007,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Prin recursul sau, Britannia Alloys & Chemicals Ltd (denumita in continuare „Britannia”) solicita, pe de o parte, anularea hotararii Tribunalului de Prima Instanta al Comunitatilor Europene din 29 noiembrie 2005, Britannia Alloys & Chemicals/Comisie (T-33/02, Rec., p. II-4973, denumita in continuare „hotararea atacata”), prin care acesta a respins actiunea sa formulata impotriva Deciziei 2003/437/CE a Comisiei din 11 decembrie 2001 privind o procedura initiata in temeiul articolului 81 din Tratatul CE si al articolului 53 din Acordul SEE (Cauza COMP/E‑1/37.027-Fosfat de zinc) (JO 2003, L 153, p. 1, denumita in continuare „decizia in litigiu”) si, pe de alta parte, anularea articolului 3 din aceasta decizie, in masura in care o priveste.
Cadrul juridic
Regulamentul nr. 17
2 Articolul 15 din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962, primul regulament de punere in aplicare a articolelor [81] si [82] din tratat (JO 1962, 13, p. 204), prevede:
„(1) Comisia poate, in temeiul unei decizii, sa aplice intreprinderilor si asocierilor de intreprinderi amenzi in cuantum de o suta pana la cinci mii de unitati de cont, atunci cand, cu intentie sau din neglijenta:
[…]
(b) acestea furnizeaza o informatie inexacta ca raspuns la o solicitare facuta in aplicarea articolului 11 alineatul (3) sau (5) […]
[…]
(2) Comisia poate, in temeiul unei decizii, sa aplice intreprinderilor si asocierilor de intreprinderi amenzi de cel putin o mie de unitati de cont si de cel mult un milion de unitati de cont, aceasta din urma suma putand ajunge pana la 10 % din cifra de afaceri realizata in cursul exercitiului financiar precedent de fiecare dintre intreprinderile care au participat la incalcare, atunci cand, cu intentie sau din neglijenta:
(a) acestea incalca prevederile articolului [81] alineatul (1) sau ale articolului [82] din tratat […]
[…]
Pentru a stabili cuantumul amenzii, trebuie luata in considerare, pe langa gravitatea incalcarii, durata acesteia.
Liniile directoare
3 Comunicarea Comisiei intitulata „Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate in temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 si al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO” (JO 1998, C 9, p. 3, denumita in continuare „Liniile directoare”) prevede in introducere:
„Principiile prezentate in […] liniile directoare ar trebui sa asigure transparenta si impartialitatea deciziilor Comisiei, atat pentru intreprinderi, cat si pentru Curtea de Justitie, mentinand totodata marja discretionara acordata Comisiei, in temeiul legislatiei relevante, in stabilirea amenzilor in limita a 10 % din cifra de afaceri totala a intreprinderilor. Cu toate acestea, aceasta marja trebuie sa urmeze o politica coerenta si nediscriminatorie, in concordanta cu obiectivele urmarite in sanctionarea incalcarilor regulilor de concurenta.
Noua metoda de determinare a cuantumului unei amenzi va respecta urmatoarea formula care porneste de la un cuantum de baza care va fi majorat pentru a tine seama de circumstantele agravante sau diminuat pentru a tine seama de circumstantele atenuante.”
Situatia de fapt aflata la originea cauzei
4 La punctele 1-10 din hotararea atacata, Tribunalul a rezumat situatia de fapt aflata la originea cauzei de pe rolul sau, astfel:
„1 Britannia […], societate de drept englez, este o filiala a M. I. M. Holdings Ltd (denumita in continuare «MIM»), o societate de drept australian. In octombrie 1993, Pasminco Europe (ISC Alloys) Ltd si-a vandut activitatile in sectorul zincului catre MIM, care le-a transferat societatii Britannia. Aceasta intreprindere producea si vindea produse pe baza de zinc, inclusiv pe baza de fosfat de zinc. In martie 1997, Trident Alloys Ltd (denumita in continuare «Trident»), o societate autonoma constituita de catre conducerea Britannia, a cumparat activitatile societatii Britannia in sectorul zincului, la pretul de 14 359 072 lire sterline (GBP). Aceasta din urma exista in continuare ca filiala a MIM, dar a incetat sa exercite orice activitate economica si deci nu mai are nicio cifra de afaceri.
2 Desi formulele lor chimice pot varia usor, ortofosfatii de zinc reprezinta un produs chimic omogen, desemnat prin denumirea generica «fosfat de zinc». Fosfatul de zinc obtinut din oxidul de zinc si din acidul fosforic este utilizat frecvent drept pigment mineral anticoroziune in industria vopselelor. Este comercializat pe piata fie ca fosfat de zinc standard, fie ca fosfat de zinc modificat sau «activat».
3 In 2001, cea mai mare parte din piata mondiala a fosfatului de zinc era detinuta de catre urmatorii cinci producatori europeni: Dr. Hans Heubach GmbH & Co. KG (denumita in continuare «Heubach»), James M. Brown Ltd (denumita in continuare «James Brown»), Société nouvelle des couleurs zinciques SA (denumita in continuare «SNCZ»), Trident (denumita anterior Britannia) si Union Pigments AS (denumita anterior Waardals AS) (denumita in continuare «Union Pigments»).
4 La 13 si 14 mai 1998, Comisia a efectuat, simultan si fara preaviz, verificari in incintele Heubach, [ale] SNCZ si ale Trident, in temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 […].
5 La 11 decembrie 2001, Comisia a adoptat decizia [in litigiu]. Decizia luata in considerare in vederea pronuntarii prezentei hotarari este cea care a fost notificata intreprinderilor vizate si care a fost anexata la cerere […].
6 Comisia indica in decizia [in litigiu] ca, intre 24 martie 1994 si 13 mai 1998, a existat o intelegere care a reunit Britannia (Trident incepand din 15 martie 1997), Heubach, James Brown, SNCZ si Union Pigments. Intelegerea s-ar fi limitat la fosfatul de zinc standard. In primul rand, membrii intelegerii ar fi realizat un acord de impartire a pietei, cu cote de vanzare pentru producatori. In al doilea rand, acestia ar fi stabilit la fiecare reuniune preturi «minime» sau «recomandate» si in general le-ar fi respectat. In al treilea rand, ar fi existat intr-o anumita masura o repartizare a clientilor.
Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica
#PAGEBREAK#
7 Dispozitivul deciziei [in litigiu] prevede urmatoarele:
«Articolul 1
Prin participarea la un acord continuu si/sau la o practica concertata in sectorul fosfatului de zinc, Britannia […], Heubach […], James […] Brown, [SNCZ], Trident […] si [Union Pigments] au incalcat dispozitiile articolului 81 alineatul (1) din tratat si ale articolului 53 alineatul (1) din Acordul SEE.
Durata incalcarii a fost urmatoarea:
[…]
(b) in ce priveste Britannia […]: din 24 martie 1994 pana la 15 martie 1997.
[…]
Articolul 3
Pentru incalcarea prevazuta la articolul 1, se aplica urmatoarele amenzi:
(a) Britannia […]: 3,37 milioane euro;
(b) […] Heubach […]: 3,78 milioane euro;
(c) James […] Brown […]: 940 000 euro;
(d) [SNCZ]: 1,53 milioane euro;
(e) Trident […]: 1,98 milioane euro;
(f) [Union Pigments]: 350 000 euro.
[…]»
8 In vederea calculului cuantumului amenzilor, Comisia a pus in aplicare metodologia prezentata in Liniile directoare […] si in Comunicarea din 18 iulie 1996 privind neaplicarea de amenzi sau reducerea cuantumului acestora in cazurile privind intelegeri (JO 1996, C 207, p. 4, denumita in continuare «comunicarea referitoare la politica de clementa»).
9 In primul rand, Comisia a considerat ca pentru recurenta cuantumul de baza adecvat se ridica la 3,75 milioane euro ([punctul] 313 [din motivele] deciziei [in litigiu]). In continuare, aceasta a reamintit limita pe care, conform articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, nu o putea depasi amenda care urma sa fie aplicata fiecarei intreprinderi vizate. In vederea stabilirii plafonului de 10 % din cifra de afaceri realizata in cursul exercitiului financiar precedent prevazut de catre aceasta dispozitie, in ce priveste recurenta, Comisia a «luat in considerare cifra sa de afaceri globala pentru exercitiul financiar incheiat la 30 iunie 1996, care reprezinta cifra disponibila cea mai recenta care reflecta un an complet de activitate normala» ([punctul] 345 […]). Aceasta cifra de afaceri fiind de 55,7 milioane euro ([punctul] 50), limita superioara a amenzii a fost stabilita la aproximativ 5,5 milioane euro. Intrucat anterior aplicarii comunicarii referitoare la politica de clementa cuantumul amenzii era inferior acestui plafon, Comisia nu l-a redus in acest temei.
10 In sfarsit, Comisia a acordat recurentei o reducere de 10 % in temeiul comunicarii referitoare la politica de clementa ([punctul] 366). Cuantumul final al amenzii aplicate recurentei s-a ridicat astfel la 3,37 milioane euro ([point] 370).”
Procedura in fata Tribunalului si hotararea atacata
5 Prin cererea depusa la grefa Tribunalului la 21 februarie 2002, Britannia a introdus o actiune avand ca obiect anularea partiala a deciziei in litigiu si, in subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate prin aceasta decizie.
6 Prin hotararea atacata, Tribunalul a respins actiunea.
Concluziile partilor in recurs
7 Prin recursul sau, Britannia solicita Curtii:
– anularea hotararii atacate, in masura in care i-a respins actiunea;
– anularea articolului 3 din decizia in litigiu mentionata, in masura in care o priveste;
– in subsidiar, modificarea acestui articol 3, in masura in care o priveste, astfel incat sa anuleze sau sa reduca substantial cuantumul amenzii care i-a fost aplicata;
– de asemenea in subsidiar, retrimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta sa se pronunte in conformitate cu chestiunile de drept solutionate prin hotararea Curtii;
– in orice imprejurare, obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli, precum si ale societatii Britannia, aferente atat procedurii in prima instanta, cat si recursului.
8 Comisia solicita Curtii:
– respingerea partiala a recursului ca inadmisibil sau, in subsidiar, respingerea acestuia ca neintemeiat;
– obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la recurs
9 In sprijinul concluziilor sale, Britannia invoca in esenta trei motive, intemeiate pe o incalcare a articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pe o incalcare a principiului egalitatii de tratament si, respectiv, pe o incalcare a principiului sigurantei juridice.
Cu privire la primul motiv, intemeiat pe o incalcare a articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17
Argumentele partilor
10 In primul sau motiv, Britannia sustine ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept, in masura in care a hotarat ca, pentru stabilirea cuantumului amenzii, Comisia aplicase corect plafonul de 10 % din cifra de afaceri, la cifra de afaceri realizata de aceasta societate in cursul exercitiului financiar incheiat la 30 iunie 1996, mai degraba decat la cifra de afaceri din exercitiul financiar anterior adoptarii deciziei in litigiu.
11 Britannia sustine ca, intrucat aceasta nu realizase nicio cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar imediat anterior adoptarii deciziei in litigiu, Comisia ii putea aplica doar o amenda intre 1 000 si 1 000 000 euro. In consecinta, Tribunalul ar fi savarsit o eroare de drept, hotarand ca nu era obligata Comisia sa se refere la cifra de afaceri realizata in cursul exercitiului financiar care s-a incheiat la 30 iunie 2001.
12 Britannia subliniaza ca adjectivul „precedent”, mentionat la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17, se refera la exercitiul financiar complet de 12 luni cel mai recent in raport cu data adoptarii deciziei prin care se aplica amenda.
13 Aceasta sustine ca obiectivul plafonului privind cifra de afaceri, prevazut de dispozitia mentionata din Regulamentul nr. 17, impune ca acest plafon sa se aplice unui exercitiu financiar care reflecta importanta economica a societatii vizate la data deciziei Comisiei. Or, Tribunalul ar fi considerat ca, in cazul in care o intreprindere nu a realizat activitati economice in cursul exercitiului financiar anterior acestei decizii, cifra de afaceri din aceasta perioada nu ofera nicio indicatie cu privire la importanta acestei intreprinderi si, in consecinta, nu ar putea servi drept baza pentru stabilirea amenzii.
14 Britannia subliniaza ca datele care figureaza in conturile sale auditate aferente exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei in litigiu reflecta situatia sa financiara la data la care i-a fost aplicata amenda, si anume o cifra de afaceri egala cu zero. In consecinta, pentru stabilirea cuantumului acesteia, Comisia nu ar putea sa retina un exercitiu in cursul caruia aceasta societate a avut o activitate economica mai importanta.
15 Comisia sustine ca, in conformitate cu obiectivul urmarit de articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, premisa rationamentului Tribunalului o constituie aprecierea potrivit careia plafonul privind cifra de afaceri este aplicabil doar daca intreprinderea a realizat o astfel de cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior deciziei care finalizeaza procedura administrativa.
#PAGEBREAK#
16 In opinia Comisiei, Tribunalul a hotarat in mod intemeiat ca plafonul mentionat nu era aplicabil, avand in vedere ca nu exista o cifra de afaceri pentru acest din urma exercitiu financiar si ca, in masura in care plafonul de 10 % are ca scop reflectarea capacitatii financiare a intreprinderii vizate, acesta se aplica atunci cand exista o cifra de afaceri cu care poate fi relationat.
17 Comisia precizeaza ca existenta unei cifre de afaceri este conditia prealabila a aplicarii plafonului de 10 %. In absenta unei astfel de cifre in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei finale, ar fi necesar sa se identifice alti indicatori pentru a evalua cuantumul amenzii care urmeaza sa fie aplicata.
18 Comisia adauga ca aprecierile Tribunalului privind chestiunea de a sti daca o cifra de afaceri egala cu zero reprezinta o indicatie valabila a situatiei economice a societatii Britannia se refera la un element de fapt care nu ar putea fi reanalizat in cadrul unui recurs.
Aprecierea Curtii
19 In primul sau motiv, recurenta sustine ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept in ceea ce priveste interpretarea notiunii de „exercitiu financiar precedent” prevazuta la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17.
20 Astfel, dezbaterea partilor in fata Curtii se refera la chestiunea de a sti care este modul in care trebuie sa procedeze Comisia pentru stabilirea notiunii de „exercitiu financiar precedent” in cazurile in care au intervenit schimbari substantiale cu privire la situatia economica a intreprinderii vizate intre perioada in care a fost savarsita incalcarea si data adoptarii deciziei Comisiei prin care s-a aplicat amenda.
21 Cu privire la notiunea respectiva, trebuie subliniat ca, potrivit unei jurisprudente constante, pentru interpretarea unei dispozitii de drept comunitar, trebuie sa se tina cont nu doar de termenii acesteia, ci, in egala masura, de contextul sau si de obiectivele urmarite de reglementarea din care face parte aceasta dispozitie (a se vedea hotararile din 7 iunie 2005, VEMW si altii, C-17/03, Rec., p. I‑4983, punctul 41, si din 1 martie 2007, Jan De Nul, C-391/05, inca nepublicata in Repertoriu, punctul 20).
22 In aceasta privinta, trebuie reamintit ca articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 are drept obiect sa acorde Comisiei competenta de a aplica amenzi pentru a‑i permite sa-si indeplineasca misiunea de supraveghere care ii este atribuita de catre dreptul comunitar (a se vedea hotararea din 7 iunie 1983, Musique Diffusion française si altii/Comisie, 100/80-103/80, Rec., p. 1825, punctul 105). Aceasta misiune cuprinde in special sarcinile de a reprima comportamente ilicite, precum si a de a preveni repetarea acestora (a se vedea hotararea din 15 iulie 1970, ACF Chemiefarma/Comisie, 41/69, Rec., p. 661, punctul 173).
23 Trebuie adaugat ca, in conformitate cu articolul 15 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 17, Comisia trebuie sa ia in considerare gravitatea si durata incalcarii respective.
24 Avand in vedere aceste elemente, Curtea a precizat ca plafonul privind cifra de afaceri prevazut de articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 are drept scop sa evite ca amenzile aplicate de catre Comisie sa fie disproportionate in raport cu importanta intreprinderii vizate (hotararea Musique Diffusion française si altii/Comisie, citata anterior, punctul 119).
25 Din consideratiile de mai sus rezulta ca, pentru stabilirea notiunii de „exercitiu financiar precedent”, Comisia trebuie sa aprecieze, in fiecare caz si tinand cont de context, precum si de obiectivele urmarite de regimul de sanctiuni instituit de Regulamentul nr. 17, impactul asupra intreprinderii vizate, tinand cont in special de o cifra de afaceri care reflecta situatia economica reala a acesteia in perioada in care a fost savarsita incalcarea.
26 Luand in considerare un asemenea cadru juridic, la punctele 38 si 48 din hotararea atacata, Tribunalul a apreciat ca pentru calculul plafonului amenzii se presupune nu doar cunoasterea de catre Comisie a cifrei de afaceri pentru ultimul exercitiu financiar anterior adoptarii deciziei sale, dar si ca aceste date corespund unui exercitiu complet de activitate economica normala intr-o perioada de douasprezece luni.
27 In plus, la punctele 39 si 49 din hotararea atacata, Tribunalul a amintit un anumit numar de situatii specifice in vederea evidentierii faptului ca, in scopul aplicarii articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, Comisia trebuie sa fie in masura sa utilizeze cifra de afaceri realizata in cursul unui exercitiu complet de activitati normale.
28 Intr-adevar, daca ar fi retinute, argumentele recurentei ar conduce la o interpretare a articolului 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 potrivit careia, in cazul in care nu a fost realizata nicio cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei Comisiei, aceasta din urma ar fi obligata sa aplice doar prima parte din paragraful mentionat, avand in vedere ca plafonul mentionat in a doua parte din acelasi paragraf nu ar putea fi relationat cu o cifra de afaceri.
29 Or, o asemenea interpretare incalca nu numai sfera de aplicare a competentelor care revin Comisiei in temeiul articolului 15 alineatul (2) mentionat, dar, in egala masura, faptul ca, in anumite situatii, cifra de afaceri a exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei Comisiei nu ofera nicio indicatie utila asupra situatiei economice reale a intreprinderii vizate si asupra nivelului adecvat al amenzii care urmeaza sa fie aplicate acesteia din urma.
30 In consecinta, in cazul in care, precum in aceasta cauza, intreprinderea vizata nu a realizat nicio cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei Comisiei, aceasta din urma este autorizata sa se refere la un alt exercitiu financiar pentru a fi in masura sa evalueze corect resursele financiare ale acestei intreprinderi si sa se asigure ca amenda are suficient caracter disuasiv.
#PAGEBREAK#
31 Trebuie adaugat, astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctul 74 din concluziile sale si astfel cum a hotarat in mod intemeiat Tribunalul la punctul 40 din hotararea atacata, ca stabilirea plafonului amenzii nu reprezinta o simpla chestiune de alegere intre cele doua posibilitati prevazute la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17, si anume intre o amenda maxima de un milion de euro si un plafon stabilit prin referire la cifra de afaceri a intreprinderii vizate.
32 In consecinta, Tribunalul nu a savarsit nicio eroare de drept hotarand ca, in aplicarea articolului 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17, Comisia se putea referi la ultimul exercitiu financiar complet anterior adoptarii deciziei in litigiu, si anume la exercitiul incheiat la 30 iunie 1996.
33 In consecinta, primul motiv invocat de catre Britannia in sustinerea recursului sau trebuie sa fie respins.
Cu privire la al doilea motiv, intemeiat pe incalcarea principiului egalitatii de tratament
34 Acest motiv include doua aspecte.
Cu privire la primul aspect al celui de-al doilea motiv
– Argumentele partilor
35 In primul aspect al celui de-al doilea motiv al sau, Britannia sustine ca, prin respingerea actiunii, Tribunalul a incalcat principiul egalitatii de tratament, in timp ce, in decizia in litigiu, plafonul de 10 % este aplicat ultimului exercitiu financiar in cursul caruia Comisia a considerat aceasta societate ca avand o „activitate economica normala” si ca, in cazul altor intreprinderi care au participat la intelegere, a fost luat in considerare exercitiul financiar anterior adoptarii acestei decizii.
36 Britannia sustine ca aplicarea plafonului privind cifra de afaceri la un exercitiu financiar diferit de cel anterior deciziei in litigiu nu ia in considerare situatia sa financiara la data adoptarii acestei decizii. Or, in vederea garantarii respectarii principiului egalitatii de tratament, Comisia ar fi trebuit sa aplice, pentru toate intreprinderile vizate, plafonul prevazut la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 la exercitiul financiar anterior adoptarii deciziei mentionate.
37 Britannia apreciaza ca, in mod contrar aprecierilor Tribunalului, cifra sa de afaceri egala cu zero in cursul exercitiului financiar mentionat reflecta exact situatia sa economica pentru perioada in cursul careia a fost savarsita incalcarea.
38 Comisia subliniaza ca Tribunalul a considerat ca recurenta se afla intr-o situatie diferita de cea a celorlalte doua intreprinderi care au participat la intelegere, avand in vedere ca plafonul de 10 % prevazut la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 era aplicabil acestor intreprinderi. Intr-adevar, aceste din urma intreprinderi ar fi realizat o cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei in litigiu, aspect care reprezenta un indiciu sigur cu privire la situatia lor economica.
39 Comisia subliniaza ca recurenta nu pretinde ca era in aceeasi situatie precum intreprinderile mentionate, ci doar ca cifra sa de afaceri egala cu zero in cursul exercitiului financiar mentionat reflecta in mod precis situatia sa economica la momentul respectiv. Or, asemenea argumente ar repune in discutie o constatare de fapt a Tribunalului.
– Aprecierea Curtii
40 Potrivit unei jurisprudente constante, rezulta ca principiul egalitatii de tratament este incalcat doar atunci cand situatii comparabile sunt tratate in mod diferit sau cand situatii diferite sunt tratate in mod identic, cu exceptia cazului cand un asemenea tratament este justificat in mod obiectiv (a se vedea hotararea din 10 ianuarie 2006, IATA si ELFAA, C-344/04, Rec., p. I-403, punctul 95).
41 In ceea ce priveste prezenta cauza, trebuie reamintit ca, la momentul adoptarii de catre Comisie a deciziei in litigiu, cele doua intreprinderi vizate de argumentele societatii Britannia exercitau inca o activitate economica pe piata care a facut obiectul intelegerii. In consecinta, cifra lor de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii acesteia permitea Comisiei evaluarea resurselor financiare ale acestor intreprinderi si evaluarea situatiei lor economice.
42 Pe de alta parte, o asemenea apreciere nu era posibila in ce priveste societatea Britannia. Intr-adevar, este cert ca la data adoptarii deciziei in litigiu aceasta din urma se afla intr-o situatie complet diferita de cea a celorlalte doua intreprinderi care participasera la intelegere.
43 In aceste conditii, Tribunalul a hotarat in mod intemeiat, la punctele 61-63 din hotararea atacata, ca, in mod corect, recurentei i s-a aplicat de catre Comisie un tratament diferit fata de cel rezervat intreprinderilor mentionate, avand in vedere ca acestea din urma erau mereu active si ca cifra lor de afaceri realizata in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei in litigiu era un indice sigur al situatiei lor economice.
44 Trebuie adaugat ca, in cadrul calculului amenzilor aplicate in temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, un tratament diferentiat intre intreprinderile vizate este inerent in cadrul exercitarii competentelor care revin Comisiei in temeiul acestei dispozitii. Intr-adevar, in cadrul competentei sale de apreciere, Comisia are obligatia sa individualizeze sanctiunea in functie de comportamentele si de caracteristicile proprii intreprinderilor vizate in vederea garantarii, in fiecare caz in speta, a deplinei eficacitati a regulilor comunitare de concurenta (a se vedea, in acest sens, hotararea din 29 iunie 2006, SGL Carbon/Comisie, C-308/04 P, Rec., p I-5977, punctul 46 si jurisprudenta citata).
45 In consecinta, primul aspect al celui de-al doilea motiv nu poate fi admis.
#PAGEBREAK#
Cu privire la al doilea aspect al celui de-al doilea motiv
– Argumentele partilor
46 In al doilea aspect al celui de-al doilea motiv al sau, Britannia sustine ca Tribunalul a incalcat principiul egalitatii de tratament prin respingerea actiunii, desi decizia in litigiu, in masura in care stabileste exercitiul financiar caruia ii este aplicabil plafonul de 10 %, nu este conforma practicii administrative anterioare in cauze comparabile.
47 Britannia sustine ca, in opinia Tribunalului, Comisia era indreptatita sa se indeparteze de la practica sa anterioara in materie, avand in vedere ca situatia acestei intreprinderi nu era comparabila cu cea a altor cauze in care au fost aplicate amenzi intreprinderilor vizate.
48 In sustinerea acestui al doilea aspect al motivului, Britannia se refera la trei tipuri de situatii.
49 In primul rand, aceasta apreciaza ca situatia sa era comparabila cu unele cauze in care o intreprindere implicata intr-o intelegere isi transferase activitatile unei alte entitati comerciale, continuand totusi sa existe.
50 In al doilea rand, Britannia considera ca a fost tratata in mod discriminatoriu in raport cu alte intreprinderi care au inregistrat o scadere a cifrei lor de afaceri.
51 In al treilea rand, Britannia sustine ca nu a fost tratata in acelasi mod precum o intreprindere care a facut obiectul Deciziei 1999/271/CE a Comisiei din 9 decembrie 1998 referitoare la o procedura de aplicare a articolului [81] din Tratatul CE (IV/34.446-Transbordoare grecesti) (JO 1999, L 109, p. 24).
52 Cu privire la acest din urma punct, Britannia subliniaza ca intreprinderea mentionata se retrasese de pe piata anterior adoptarii deciziei Comisiei. In masura in care cifra de afaceri a acestei intreprinderi pentru exercitiul financiar precedent nu era disponibila, Comisia ar fi invocat prima parte a articolului 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 pentru a-i aplica o amenda de un milion de euro. In consecinta, Britannia n-ar trebui sa se afle intr-o situatie mai putin avantajoasa decat cea a acestei intreprinderi.
53 Comisia considera ca intrebarea de a sti daca situatia recurentei era comparabila sau nu cu cea a altor intreprinderi care au facut obiectul unor decizii anterioare reprezinta o chestiune de fapt care a fost solutionata de catre Tribunal in hotararea atacata si care, in consecinta, nu ar putea fi reanalizata de catre Curte in cadrul recursului.
54 Cu privire la primul argument intemeiat pe un transfer de activitati, Comisia subliniaza ca Tribunalul a hotarat ca recurenta nu se afla intr-o situatie comparabila cu cea a altor intreprinderi vizate prin decizii anterioare, deoarece, spre deosebire de aceste intreprinderi, Britannia nu realizase nicio cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei in litigiu.
55 Cu privire la cel de-al doilea argument, potrivit caruia Britannia nu ar fi fost tratata in acelasi mod precum alte intreprinderi care au inregistrat o scadere a cifrei lor de afaceri, Comisia subliniaza ca acesta nu a fost niciodata invocat de catre recurenta in cursul procedurii in fata Tribunalului.
56 In sfarsit, cu privire la al treilea argument, intemeiat pe Decizia 1999/271, Comisia aminteste ca acesta a fost respins de catre Tribunal. Intr-adevar, practica decizionala anterioara a Comisiei nu ar putea fi folosita drept cadru juridic pentru stabilirea amenzilor in materie de concurenta, avand in vedere ca acesta ar fi definit doar de articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17. In consecinta, o interpretare a acestei dispozitii intr-o cauza anterioara in beneficiul unei intreprinderi specifice nu ar putea constitui un element juridic de natura sa stabileasca o obligatie de a acorda acelasi tratament unei alte intreprinderi intr-o cauza ulterioara.
– Aprecierea Curtii
57 Trebuie amintit, astfel cum s-a precizat la punctul 44 din prezenta hotarare, ca, pentru calculul amenzilor aplicate intreprinderilor care au participat la o intelegere, aplicarea unui tratament diferit acestor intreprinderi este inerenta competentei de apreciere de care dispune Comisia in materie.
58 Cu privire la primele doua argumente invocate de catre Britannia, potrivit carora Comisia s-ar fi indepartat de o practica administrativa anterioara, trebuie subliniat ca, la punctul 61 din hotararea atacata, Tribunalul a hotarat ca recurenta nu se afla intr-o situatie comparabila cu cea a intreprinderilor vizate prin deciziile anterioare ale Comisiei, deoarece aceasta nu realizase nicio cifra de afaceri in cursul exercitiului financiar anterior adoptarii deciziei atacate.
59 In aceste conditii, la punctul 61 mentionat, Tribunalul a concluzionat in mod intemeiat ca aplicarea de catre Comisie a unui tratament diferit societatii Britania fata de cel rezervat intreprinderilor mentionate era corecta.
#PAGEBREAK#
60 Cu privire la argumentele recurentei intemeiate pe Decizia 1999/271, trebuie constatat in egala masura ca, desi situatia intreprinderii vizate de aceasta decizie este apropiata de cea a societatii Britannia, rezulta dintr-o jurisprudenta constanta a Curtii, care a fost amintita la punctele 201 si 205 din hotararea din 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisie (C-167/04 P, Rec., p. I-8935), ca o practica decizionala a Comisei nu ar putea servi drept cadru juridic cu privire la amenzile in materie de concurenta si ca deciziile referitoare la alte cauze nu prezinta decat un caracter indicativ in ce priveste existenta unei eventuale discriminari, avand in vedere ca este putin verosimil ca imprejurarile proprii acestora, precum pietele, produsele, intreprinderile si perioadele avute in vedere, sa fie identice.
61 Trebuie adaugat ca intreprinderile implicate intr-o procedura administrativa care poate avea drept consecinta aplicarea unei amenzi pentru incalcarea regulilor de concurenta nu ar putea dobandi o incredere legitima cu privire la nedepasirea de catre Comisie a nivelului amenzilor practicat anterior, nici cu privire la o metoda de calcul al acestora din urma. Curtea a precizat in special in aceasta privinta ca intreprinderile mentionate trebuie sa tina cont de posibilitatea ca, in orice moment, Comisia sa decida majorarea nivelului cuantumului amenzilor in raport cu cel aplicat in trecut (a se vedea hotararea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri si altii/Comisie, C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-C-208/02 P si C-213/02 P, Rec., p. I-5425, punctele 228 si 229).
62 Avand in vedere ansamblul elementelor de mai sus, Tribunalul nu a savarsit o eroare de drept hotarand ca, la stabilirea exercitiului financiar caruia ii este aplicabil plafonul de 10 %, Comisia nu a incalcat principiul egalitatii de tratament.
63 In consecinta, al doilea aspect al motivului nu poate fi admis.
64 Prin urmare, al doilea motiv invocat de Britannia in sustinerea recursului trebuie sa fie respins in ansamblul sau.
Cu privire la al treilea motiv, intemeiat pe incalcarea principiului sigurantei juridice
65 Al treilea motiv invocat de Britannia in sustinerea recursului sau prezinta de asemenea doua aspecte.
Cu privire la primul aspect al celui de-al treilea motiv
– Argumentele partilor
66 In primul aspect al celui de-al treilea motiv al sau, Britannia sustine ca, prin respingerea actiunii, Tribunalul a incalcat principiul sigurantei juridice, in timp ce in decizia in litigiu, Comisia a luat in considerare un exercitiu financiar, altul decat cel anterior adoptarii acestei decizii, pentru a stabili plafonul privind cifra de afaceri prevazut la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17.
67 Mai precis, Britannia sustine ca Tribunalul a savarsit o eroare de drept hotarand ca indepartarea Comisiei de la formularea articolului 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 si retinerea unui exercitiu financiar, altul decat cel anterior adoptarii deciziei in litigiu, nu ar fi constituit o incalcare a principiului sigurantei juridice.
68 Britannia sustine ca nu era previzibila intentia Comisiei de a se referi la un an diferit fata de exercitiul financiar mentionat. Cu privire la acest punct, abordarea Tribunalului ar produce o incertitudine juridica importanta, avand in vedere ca ar fi imposibil pentru intreprinderile vizate de o investigatie a Comisiei sa stabileasca anul de referinta pertinent pentru stabilirea plafonului amenzii.
69 Britannia adauga ca singurul mod de a garanta o practica administrativa coerenta si previzibila consta in aplicarea plafonului prevazut la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 la exercitiul financiar anterior adoptarii deciziei Comisiei in toate imprejurarile, chiar daca o asemenea interpretare are drept consecinta aplicarea plafonului prevazut de aceasta dispozitie la o cifra de afaceri egala cu zero.
70 Comisia apreciaza ca propria interpretare a articolului 15 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 17 era previzibila, avand in vedere ca plafonul stabilit de aceasta dispozitie se aplica cifrei de afaceri realizate in cursul exercitiului financiar anterior deciziei prin care s-a finalizat procedura administrativa si ca recurenta nu realizase nicio cifra de afaceri in cursul acestui exercitiu.
71 Comisia sustine ca notiunea de previzibilitate a amenzilor inseamna ca intreprinderile trebuie sa fie in masura sa evalueze consecintele actelor lor inainte de a le executa. In cauza, atunci cand recurenta a decis sa savarseasca incalcarea, cifra sa de afaceri nu era foarte diferita de cea utilizata pentru calcularea plafonului de 10 %, si anume 55,7 milioane euro pentru exercitiul care se incheia la sfarsitul lunii iunie a anului 1996.
72 Comisia concluzioneaza ca, in cursul perioadei in care a fost savarsita incalcarea care i se imputa, Britannia putea sa presupuna ca, in cazul in care era descoperita si sanctionata imediat, ar trebui sa plateasca o amenda de aproximativ 5,5 milioane euro.
– Aprecierea Curtii
73 Trebuie constatat ca, prin argumentele sale, in esenta, Britannia reformuleaza ansamblul argumentelor prezentate deja in sustinerea primului motiv invocat in sprijinul acestui recurs, intemeiat pe o incalcare a articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17.
74 Prin urmare, in masura in care rezulta din punctul 32 din prezenta hotarare ca acest prim motiv nu este intemeiat, argumentele prezentate de catre recurenta in sustinerea primului aspect al celui de-al treilea motiv al sau nu sunt nici ele intemeiate.
75 In consecinta, primul aspect al celui de-al treilea motiv nu poate fi admis.
#PAGEBREAK#
Cu privire la al doilea aspect al celui de-al treilea motiv
– Argumentele partilor
76 In al doilea aspect al celui de-al treilea motiv al sau, Britannia sustine ca, prin respingerea actiunii, Tribunalul a savarsit o eroare de drept, in timp ce decizia in litigiu incalca drepturi fundamentale. Intr-adevar, in domeniul sanctiunilor de natura penala, siguranta juridica ar fi un drept fundamental prevazut de articolul 7 alineatul (1) din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma, la 4 noiembrie 1950, precum si de articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamata la Nisa, la 7 decembrie 2000 (JO C 364, p. 1).
77 Comisia sustine ca acest aspect al celui de-al treilea motiv este nou, din moment ce nu a fost prezentat in fata Tribunalului.
78 Comisia adauga ca, intrucat cifra de afaceri a societatii Britannia in perioada in care a fost savarsita incalcarea, si anume intre anii 1994 si 1997, era de aproximativ 55 milioane euro, aceasta intreprindere se putea astepta la o amenda maxima de 5,5 milioane euro, daca intelegerea era descoperita. Intrucat Britannia nu era in masura sa cunoasca cifra sa de afaceri pentru exercitiul financiar anterior adoptarii deciziei in litigiu, aceasta nu ar putea pretinde ca se astepta la o amenda avand un cuantum exact.
– Aprecierea Curtii
79 Trebuie reamintit ca principiul sigurantei juridice impune ca regulile de drept comunitar sa fie clare si precise, astfel incat persoanele interesate sa se poata orienta in situatii si cu privire la raporturi juridice care sunt guvernate de ordinea juridica comunitara (a se vedea hotararea din 15 februarie 1996, Duff si altii, C‑63/93, Rec., p. I-569, punctul 20).
80 In ce priveste regulile comunitare de concurenta, la punctul 70 din hotararea atacata, Tribunalul a amintit ca dispozitiile care guverneaza punerea in aplicare a acestor reguli, in special Regulamentul nr. 17 si Liniile directoare, permit intreprinderilor sa prevada cu certitudine consecintele financiare susceptibile sa decurga din incalcarea regulilor mentionate.
81 In consecinta, la punctul 73 din hotararea atacata, Tribunalul a hotarat in mod intemeiat ca principiul sigurantei juridice nu putea sa ofere recurentei garantia ca incetarea activitatilor sale comerciale in sectorul zincului ar avea drept consecinta faptul ca aceasta ar putea evita aplicarea unei amenzi pentru incalcarea savarsita. Intr-adevar, Britannia era perfect in masura sa prevada ca i s-ar aplica o amenda, in masura in care incalcarea regulilor de concurenta pe care o savarsise era clara, si ca aceasta amenda ar fi stabilita nu doar in functie de gravitatea si durata incalcarii, ci si, in egala masura, in functie de imprejurarile proprii intreprinderii mentionate.
82 Britannia nu invoca nici un argument, nici vreun alt element de natura sa stabileasca ca aprecierea Tribunalului de la punctul 73 din hotararea atacata contine o eroare de drept.
83 In plus, cu privire la competenta de apreciere de care dispune Comisia in materie, o intreprindere care a participat la o intelegere nu ar putea sti cu certitudine cuantumul amenzii susceptibile de a-i fi aplicata de catre Comisie, in cadrul aplicarii dispozitiilor Regulamentului nr. 17.
84 In aceste conditii, faptul ca Britannia nu era in masura sa cunoasca anticipat anul de referinta pertinent pentru stabilirea plafonului amenzii, nu constituie prin el insusi o incalcare a principiului sigurantei juridice.
85 Prin urmare, al doilea aspect al celui de-al treilea motiv nu poate fi admis.
86 In consecinta, al treilea motiv invocat de catre Britannia in sustinerea recursului sau trebuie sa fie respins.
87 Din consideratiile anterioare rezulta ca recursul trebuie sa fie respins in ansamblul sau.
Cu privire la cheltuielile de judecata
88 Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, aplicabil procedurii de recurs in temeiul articolului 118 din acelasi regulament, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat in concluzie obligarea societatii Britannia la plata cheltuielilor de judecata, iar aceasta a cazut in pretentii, este necesara obligarea acesteia din urma la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declara si hotaraste:
1) Respinge recursul.
2) Obliga Britannia Alloys & Chemicals Ltd la plata cheltuielilor de judecata.
Semnaturi
avocatnet.ro explicăm legislația
dona77 
iuli-ana
Comentarii articol (0)