Confruntati cu eventualitatea declansarii unui litigiu ca urmare a nerespectarii obligatiilor pe care si le-au asumat partile unui contract, acestea sunt nevoite sa apeleze la instantele judecatoresti sau la metodele alternative de rezolvare a disputelor, cum ar fi arbitrajul sau medierea. A alege intre aceste proceduri reprezinta o sarcina tot mai grea pentru parti in conditiile in care ambele proceduri prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje esentiale in obtinerea rezolvarii in timpi reali si eficienti a disputelor aparute in relatiile contractuale.
Av. Madalina Tirdei
Societatea Civila de Avocati Voicu si Filipescu
Departamentul Litigii
Doctrina de specialitate a prezentat in cele mai multe cazuri superioritatea procedurii arbitrale in fata procedurii desfasurate in fata instantelor de judecata, retinand in favoarea acesteia avantaje semnificative si mai ales „tentante pentru comerciantul care doreste rezolvarea cauzei sale cu celeritate si profesionalism. In plus, s-au adaugat acestor avantaje si lipsa de formalism excesiv care caracterizeaza procedura de judecata desfasurata in fata instantelor, precum si confidentialitatea de care se bucura procedura arbitrajului fata de publicitatea sedintei de judecata. Tot in categoria avantajelor s-a enumerat deseori si avantajul financiar pe care il ofera arbitrajul, care insa, in practica, s-a dovedit a fi deosebit de relativ, costurile arbitrajului fiind in realitate destul de ridicate. S-a mai retinut si celeritatea judecarii litigiului prin raportarea la existenta a trei grade de jurisdictie ce trebuie parcurse in procedura de drept comun si care pot prelungi durata proceselor pe parcursul mai multor ani. Practica a demonstrat insa ca si in cazul arbitrajului pot exista tergiversari sistematice, inclusiv prin prelungirea procedurii „prearbitrare, anterioare constituirii legale a tribunalului arbitral.
Ne vom referi in continuare la acele avantaje care constituie un factor deosebit de important in luarea deciziei de a alege instanta arbitrala in solutionarea unui eventual litigiu, dar vom analiza si inconvenientele, deloc neglijabile, care trebuie indelung chibzuite in procesul de alegere intre cele doua institutii.
Avantajele arbitrajului
(i) Flexibilitatea arbitrajului
Arbitrajul ofera o procedura de solutionare a diferendului simplificata, cu un pronuntat caracter de apreciere asupra regulilor de procedura de urmat.
Trasatura dominanta a reglementarii arbitrajului consta in libertatea contractuala a partilor, ele fiind libere sa aleaga sau nu aceasta cale. Partile pot alege, prin simplul lor acord de vointa, arbitrii care urmeaza sa solutioneze litigiul dintre ele; o atare posibilitate, de alegere a judecatorilor, este exclusa in cadrul justitiei statale. Exista astfel posibilitatea alegerii, in calitate de arbitri, in litigiile comerciale a unor specialisti in domeniul dedus judecatii, sporind astfel increderea partilor si garantia competentei celor ce-i vor judeca. Arbitrajul ofera astfel o judecata eficienta, prin arbitri cu experienta indelungata si de o competenta recunoscuta in domeniul respectiv. De altfel, neindeplinirea conditiilor de calificare poate constitui o cauza de recuzare a arbitrilor.
De asemenea, potrivit art. 340 din Codul de procedura civila, partile pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, ceea ce poate reprezenta, in dinamica relatiilor de afaceri, ideea de parteneriat de natura sa permita mentinerea si continuarea raporturilor contractuale intre persoanele implicate. Astfel, arbitrajul poate fi considerat el insusi o forma amiabila de rezolvare a litigiului. In plus, partile pot sa convina procedura unei eventuale concilieri prealabile.
Ideea de parteneriat in arbitraj este sustinuta, intre altele, si de posibilitatea ca suportarea cheltuielilor de judecata sa se faca potrivit intelegerii partilor. Numai in absenta unei astfel de intelegeri, se aplica regula prevazuta pentru solutionarea litigiilor de catre instantele de judecata si anume, suportarea cheltuielilor antrenate sa se faca de catre partea care a pierdut litigiul.
De asemenea, arbitrajul prezinta sansa de a nu se supune unui formalism excesiv care deseori sufoca desfasurarea in conditii de eficienta si celeritate a unui litigiu. Astfel, sub rezerva respectarii dispozitiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri, partile pot stabili, prin conventia arbitrala sau printr-un act separat, regulile de procedura pe care tribunalul arbitral sa le urmeze in solutionarea litigiului. In lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral poate sa reglementeze procedura de urmat, conform propriilor regulamente adoptate.
(ii) Confidentialitatea arbitrajului
Arbitrajul confera confidentialitate, desfasurarea procedurii arbitrale realizandu-se in cerc inchis, ce permite pastrarea secretului comercial si evitarea publicitatii judiciare, aspect deloc neglijabil mai ales in raporturile comerciale. Natura „privata a arbitrajului explica faptul ca arbitrajul nu este guvernat de principiul publicitatii. Astfel, numai partile - personal sau prin reprezentantii lor - participa la dezbaterea litigiului. Nici hotararea tribunalului arbitral nu se pronunta in sedinta publica, ea fiind adusa numai la cunostinta partilor implicate.
De altfel, legea instituie raspunderea arbitrilor pentru incalcarea acestei obligatii. In acest fel, reputatia partilor, indeosebi a comerciantilor, poate ramane neafectata, indiferent de solutia finala pronuntata in arbitraj.
(iii) Sentinta arbitrala este definitiva si obligatorie pentru parti
Sentinta arbitrala este obligatorie si definitiva, putand fi desfiintata numai pe calea actiunii in anulare, dar nu pentru motive care vizeaza fondul litigiului, ci doar pentru anumite exceptii procedurale prevazute de Codul de procedura civila. Sentinta poate fi investita cu formula executorie astfel incat, ulterior, sa i se aplice procedura executarii silite.
Dezavantajele arbitrajului Exista si dezavantaje, deloc neglijabile, ce trebuie avute in vedere de partea care doreste sa apeleze la instanta arbitrala pentru solutionarea litigiului sau.
Partile renunta la garantiile de independenta si nepartinire pe care le ofera justitia statala, la competenta judecatorilor care sunt responsabili cu impartirea dreptatii. In acest context, este de retinut aspectul potrivit caruia administrarea probei cu martori precum si ascultarea expertilor se face fara prestare de juramant. De asemenea, tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor in cazul in care acestia nu se supun indicatiilor instantei arbitrale. Deosebit de important este si faptul ca, desi se pot incuviinta masuri asiguratorii si masuri vremelnice de catre tribunalul arbitral, in caz de impotrivire, executarea acestor masuri poate fi dispusa numai de catre instanta judecatoreasca.
Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, posibilitatea de a se reveni la instanta judecatoreasca si la procedura urmata de aceasta in solutionarea diferendului. De asemenea, cauzele care pot conduce la desfiintarea hotarårii nu sunt atåt de cuprinzatoare ca si motivele prevazute pentru exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
La aceste inconveniente ale arbitrajului se mai pot adauga insa si altele. Costurile arbitrajului sunt destul de ridicate, intrucat, spre deosebire de justitia desfasurata in fata instantelor judecatoresti, partile trebuie sa suporte, intre altele, onorariile arbitrilor si cheltuielile acestora facute cu arbitrajul. Tribunalul arbitral poate obliga partile la avansarea altor cheltuieli de arbitrare. In plus, organizarea arbitrajului, printr-o institutie de arbitraj, este si ea costisitoare.
Semnificativ este si factorul subiectiv care poate sa afecteze justa solutionare a cauzei. In acest context riscul partialitatii arbitrului fata de partea care l-a ales nu este de neglijat.
De asemenea, in ipoteza unui arbitraj multipartit (ce are ca obiect litigii care intereseaza mai mult de doua parti) dificultatile si dezavantajele arbitrajului sunt considerabile. Spre deosebire de instanta de judecata care chiar si din oficiu poate sa dispuna conexarea acelor dosare aflate pe rol si intre care exista stranse legaturi, instanta arbitrala nu poate proceda astfel, rezultand astfel dispersia procedurilor in fata diferitelor organe de jurisdictie si pronuntarea unor hotarari contradictorii. In diversele ipostaze ale arbitrajului multipartit, probleme deosebit de complexe si in continua actualitate privesc numirea arbitrilor, consolidarea caracterului consensual al arbitrajului, stabilirea normelor de procedura. Dificultatile apar tocmai datorita caracterului contractual al arbitrajului. Lipsa consensului partilor poate conduce la organizarea unor arbitraje paralele, cu toate consecintele negative ce pot decurge din aceasta, inclusiv pronuntarea unor hotarari arbitrale contradictorii.
Concluzii
Se afirma, in general, ca arbitrajul prezinta, comparativ cu justitia statala, o serie de avantaje: o judecata mai rapida, mai putin formala, mai supla, uneori mai ieftina. Desi nu toate aceste avantaje se si dovedesc a fi transpuse in practica, nu se poate contesta insa ca arbitrajul este apt sa ofere o judecata mai apropiata de cerintele si spiritul relatiilor de afaceri. Aceasta ii confera propria sa fizionomie, facand din jurisdictia arbitrala altceva decat jurisdictia statala. Insa arbitrajul nu reprezinta un concurent al justitiei statale, dupa cum nici nu urmareste sa stirbeasca domeniul acesteia. Relatiile dintre jurisdictia statala si cea arbitrala nu sunt raporturi de concurenta, ci de complinire, de intregire a cailor de solutionare a litigiilor, deci de extindere a facultatilor pe care legea le ofera persoanelor fizice sau juridice pentru solutionarea eventualelor litigii cu maxima eficienta, flexibilitate si profesionalism.
Comentarii articol (0)