Suntem amortiti. Incremeniti in asteptarea salvarii venite din alta parte. Ne mobilizam tot mai putini, din ce in ce mai rar. Nici macar pentru noi si drepturile noastre nu luptam. Ne intereseaza doar sa supravietuim.
Articolul continuă mai jos
Am constatat cu amaraciune acest lucru de curand, cand, dupa un zbor care a intarziat aproape sase ore, la ghiseul de reclamatii al companiei aeriene, nimeni, in afara de mine, nu mai cerea explicatii pentru situatia petrecuta.
Povestea
M-am intors din Italia intr-un avion plin, aproape in totalitate, de pasageri romani. Cei mai multi erau muncitori in aceasta tara si veneau in concediu in Romania.
Zborul, programat pentru ora 10.35, a decolat undeva in jurul orei 16.00, iar, in tot timpul in care am asteptat, nu am primit nicio explicatie din partea companiei aeriene cu privire la motivele intarzierii.
Oamenii s-au inflamat, au tipat, unii chiar au huiduit si au fluierat. Cei care stapaneau limba italiana (si nu erau putini) au cerut imperativ si nepoliticos, pe tonuri ridicate, informatii de la functionarii italieni din aeroport.
“Compania care opereaza zborul e romaneasca, ei trebuie sa va dea explicatii”, era, in mare, singura replica pe care o ofereau italienii.
Dupa ore intregi de asteptare tensionata, s-a produs si minunea: zborul nostru a decolat si am ajuns la destinatie.
Si… stupoare!
La aterizare, cei mai multi s-au inghesuit sa se imbarce in autobuzele care urmau sa ne transporte de la avion. S-au dat coate, au existat impinsaturi, s-a injurat printre dinti, doar-doar se va prinde un loc mai in fata. Ca anesteziati, toti aveau un singur scop: sa iasa cat mai repede din aeroport si sa castige cateva minute in plus. Parca uitasera toti de asteptare, de intarziere, de nervi si huiduieli. Furia oamenilor nu mai era indreptata catre compania de zbor, ci catre persoana de langa, care ar fi putut ajunge mai repede decat ei la iesire.
Dupa alte zeci de minute de asteptare incordata, am reusit toti sa ne facem formalitatile, sa ne luam bagajele si sa scapam de cosmar.
Fara sa mai stau pe ganduri, m-am indreptat catre ghiseul companiei aeriene, gandindu-ma ca voi fi nevoita sa stau din nou la coada pentru a scrie o reclamatie. Numai ca… supriza a fost imensa. La ghiseu nu era NIMENI. Nici macar o singura persoana care sa solicite macar explicatii pentru intarzierea de aproape sase ore a avionului.
Mi-am scris reclamatia in liniste si am asteptat sa-mi primesc numarul de inregistrare. Totul a durat vreo 10 minute.
Ce mai conta la orele pe care le pierdusem?
Efortul era mic, zic eu, si ar fi putut fi facut si de ceilalti (ca sa nu spun, ca trebuia facut). Caci, tocmai lipsa noastra de reactie la nedreptati le perpetueaza.
Pot sa inteleg ca bucuria revederii celor dragi anesteziaza enervarea, ca o domoleste. Nu pot sa inteleg, insa, cum aceiasi oameni care pe aeroportul italian aproape s-ar fi luat la bataie cu functionarii, odata ajunsi in Romania, au fost loviti brusc de serenitate. Nu inteleg cum poti accepta ca un serviciu sa iti fie livrat in alte conditii decat cele pentru care ai platit (o suma de bani deloc neglijabila). Mai ales cand ai drepturi. Aici, insa, ating punctul nevralgic. Inainte de a-ti cere drepturile, trebuie sa stii care sunt acestea.
Intrebarea-capcana: stim macar ca avem drepturi ca pasageri aerieni?
Nu comentez nimic si prefer sa fac un lucru mai util. Voi enumera cateva dintre drepturile pe care le au pasagerii care circula cu avionul. Puteti citi mai in detaliu despre ele pe pagina de internet a Centrului European al Consumatorilor Romania (ECC Romania).
Asadar, in cazul descris de mine, cel in care avionul intarzie, pasagerii au dreptul la asistenta din partea companiei aeriene si chiar la compensatii sau rambursari, daca intarzierea este mai mare de cinci ore.
Conform ECC Romania, in cazul intarzierii mai mare de 2 ore, pasagerii au dreptul de a li se oferi gratuit mese si bauturi racoritoare (direct proportionale cu timpul de asteptare) si doua apeluri telefonice, mesaje prin telex, telefon sau fax. Daca ora de plecare anticipata este la cel putin o zi dupa ora de plecare anuntata initial, pasagerii au dreptul de a li se oferi gratuit cazare hoteliera si transportul dintre aeroport si locul cazarii.
In ceea ce priveste compensatiile, ECC Romania precizeaza ca, potrivit Curtii Europene de Justitie, pasagerii zborurilor intarziate pot invoca dreptul la compensatie atunci cand suporta, ca urmare a intarzierii unui zbor, o pierdere de timp egala sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci cand ajung la destinatia lor finala cu trei ore sau mai mult dupa ora de sosire prevazuta initial de operatorul de transport aerian.
Compensatia este in valoare de: 250 euro pentru toate zborurile de 1500 km sau mai putin; 400 euro pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1500 km si pentru toate zborurile cuprinse intre 1500 si 3500 km; 600 euro pentru toate celelalte zboruri. Compensatia se plateste in numerar, prin transfer bancar electronic, ordin de plata bancar sau cec bancar. Daca pasagerul isi exprima acordul in scris, compensatia se poate oferi in bonuri de calatorie si/sau alte servicii.
In loc de PS
Propozitia din titlu nu imi apartine. Este versul unei poezii de Ana Blandiana, scrisa in 1983, pe care chiar va invit sa o cititi. E uimitor cum, dupa 28 de ani, din care mai bine de 20 de ani s-au scurs intr-un regim democratic (asa schiop si sleampat cum a fost), observatiile poetei sunt inca valabile.
Eu cred(Ana Blandiana)
Eu cred ca suntem un popor vegetal.
De unde linistea
In care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lasa pe toboganul somnului
Pana aproape de moarte
Cu siguranta
Ca vom mai fi in stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal –
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltandu-se?
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (39)