Eglantina Becheru: Sa nu razi de nimeni. Niciodata!

Eglantina este artist vizual si profesor de pictura in cadrul Scolii Alternative de Gandire Aplicata si in cadrul Academiei Fantastice. De asemenea, este initiatoarea proiectului Elegantine.ro, platforma de analiza a pietei de lux autohtone.

"Am absolvit Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, iar, in prezent, studiez teatrul si filmul la Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii", ne-a declarat Eglantina in interviul acordat recent. 

De unde pasiunea pentru arta, cum ai inceput sa pictezi?

Eglantina Becheru: Parintii mei sunt tamplari, dar tatal meu a imbinat arta lemnului cu cea plastica. De mica, am fost inconjurata de lucrarile lui, am crescut intr-un mediu in care m-am putut dezvolta, am furat inconstient tehnica si stilul prietenilor nostri artisti si, iata-ma.

Vezi pictura ca pe o meserie, ca pe o sursa de venit?

Eglantina Becheru: Da, pictura este o meserie. Trebuie sa te zbati foarte mult, sa strangi din dinti si sa renunti la multe lucruri, dar, la un moment dat, pictura ajunge sa fie o sursa de venit. Fie ca vinzi lucrari, fie ca predai, fie ca iti folosesti retina si simtul estetic pentru realizarea anumitor proiecte, toate se intampla sub aripa picturii.

Care sunt cele mai importante satisfactii pe care ti le-a adus pictura?

Eglantina Becheru: Am avut ocazia sa intalnesc oameni ce mi-au schimbat perspectiva, si chiar viata, in putinele clipe petrecute in preajma lor. Mi-am putut face parintii mandri, am putut ajuta copii, am ajuns in locuri pe care le visam, iar cea mai mare satisfactie e sa imortalizez o perioada cu viciile si angoasele ei, pentru generatiile urmatoare.

Te vezi renuntand vreodata la pictura, la arta?

Eglantina Becheru: Da, imi pot imagina asta. Nu inseamna ca as fi fericita, dar trebuie sa fim constienti ca unele lucruri nu tin de noi si ca se poate intampla orice pe lumea asta. 

Te consideri un pictor altfel, un pictor care poate revolutiona arta in Romania?

Eglantina Becheru: Cred ca sunt foarte multi tineri talentati, tehnic vorbind, mult mai buni ca mine. In Franta, am invatat, insa, ca valoarea si autenticitatea sunt date de nebunia si fiorul creativ care nu se supun decat genelor tale.

Din aceasta perspectiva, da, ma cred un pictor diferit, cred ca pot revolutiona arta, asa cum au facut-o un Magritte, un Dali, Picasso etc., pe care noi ii vedem astazi geniali, fara sa ne gandim ca poate altii au fost mai buni ca ei, dar niciodata descoperiti. Intre noi fie vorba, toti ne credem speciali, dar vedea-vom in timp sau vedea-vor altii. 

Cum se vede arta romaneasca in afara granitelor? Mai sunt apreciati pictorii, sculptorii, mai avem cu ce ne mandri?

Eglantina Becheru: Da, arta romaneasca se vede in afara granitelor. Atat. Noi aplaudam, dar nu stim ce, nu vedem. Campul nostru vizual este limitat de lipsa educatiei in acest sens. Avem cu ce ne mandri, primul nume care imi vine in minte este Mircea Cantor.

Cum ar arata lumea fara arta?

Eglantina Becheru: De la Geneza incoace, hieroglife, picturi in pesteri, iar lista poate continua, e facil sa ne dam seama ca arta, in toate formele ei, e strans legata de umanitate.

Cui ii datorezi reusita cea mai de sus pe care ai avut-o?

Eglantina Becheru: Stralucirea e scaldata-n "sange". Parintilor mei le datorez totul, pentru ca, prin simplitatea lor, au mutat muntii din loc pentru mine.

Ce eroi te-au indrumat?

Eglantina Becheru: Un episod important din viata mea este cel al olimpiadei de filosofie, pentru care am fost pregatita de unul dintre cei mai buni profesori la nivel national, Elena Veltan. Pentru mine, este un om-erou care m-a invatat ca la niciun examen (in viata) nu ai parte doar de metafizica, fara filosofie politica, m-a invatat sa destructurez mesaje si semne, sa fiu sceptica si sa gandesc la rece, sa nu alerg dupa victorie, ci dupa a fi cea mai buna. Si ca e mare lucru sa recunosti asta.    

Care e cea mai inspirata lectie ce ti-a fost predata?

Eglantina Becheru: Sa nu razi de nimeni. Niciodata. E mai rau decat sa dai cuiva in cap, pentru ca acel om, asa cum il vezi, poate e de cinci ori mai destept ca tine, poate a trecut prin mai multe probleme decat ti-ai imagina si pentru ca totul se intoarce. 

Cum s-ar contura, in viziunea ta, imaginea omului perfect?

Eglantina Becheru: Precum cubul lui Nichita Stanescu, cu un colt sfaramat.

Care este celalalt drum profesional pe care nu ai mers (inca)?

Eglantina Becheru: Desi am realizat cateva experimente cinematografice, nu am exploatat suficient domeniul regiei de film. Dar toate vin treptat. 

Ce carte a reusit sa te schimbe si in ce sens a avut loc aceasta schimbare?

Eglantina Becheru: "Idiotul" lui Dostoievski m-a impresionat cand eram mica si, de atunci, am stiut ca, intr-un fel sau altul, cu totii suntem bieti idioti in anumite contexte.

Pe ce piloni se sprijina gandurile unui invingator?

Eglantina Becheru: Depinde foarte mult cum definim "invingatorul". Cred ca, la finalul zilei, invingatorii isi spun acelasi lucru: ca nu le pot avea pe toate.

Un lucru pe care ai fi dorit sa-l stii acum 10 de ani.

Eglantina Becheru: Acum zece ani, ma entuziasma tot ce era nou. De altfel, cui nu i se intampla asta in continuare? Dar, acum incerc sa imi spun mereu: "Ce e val, ca valul trece".

La polul opus, ce asteptari ai de la tine peste 10 ani?

Eglantina Becheru: Sa fiu un om corect, sa nu imi fie rusine fata de altii, dar, in primul rand, sa nu-mi fie rusine fata de mine.

Cum ai defini constiinta?

Eglantina Becheru: Pentru mine, constiinta este acel element al tau si numai al tau, care nu te lasa sa te gandesti doar la tine atunci cand iei o decizie.

Ce ar trebui sa invatam de la viata?

Eglantina Becheru: Ca toate se intampla cu un rost.

Care este cel mai mare regret pe care il ai?

Eglantina Becheru: Voi folosi o metafora, ca tare mult imi plac replicile la al doilea neuron. Regret ca odata, mi-a fost ucis copilul, iar din furie, am ucis copiii altor mame.

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".