avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Benke Karoly - magistrat-asistent-sef
1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor masuri privind administratia publica locala, obiectie formulata de un numar de 130 de deputati si senatori apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si ale Partidului Democrat-Liberal.
2. Obiectia de neconstitutionalitate, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 5.813 din 10 decembrie 2014, constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.290A/2014 si a fost semnata de catre urmatorii senatori: Puiu Hasotti, Ben-Oni Ardelean, Paul Ichim, Mario-Ovidiu Oprea, Tudor Barbu, Octavian Motoc, Dorin-Mircea Dobra, Viorel Grigoras, Sebastian Grapa, Valeriu-Victor Boeriu, Marius-Petre Nicoara, Marius Neculoiu, Stefan-Liviu Tomoiaga, Corneliu Dobritoiu, Remus-Daniel Nitu, Dragos Luchian, Varujan Vosganian, Doina-Anca Tudor si Vasilica-Steliana Miron - senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, precum si de Alin-Paunel Tise, Marinica Dinca, Viorel-Riceard Badea, Dan-Mihai Marian, Gavrila Ghilea, Gigi-Christian Chiru, Marius Balu, Nicolae-Vlad Popa, Emil-Marius Pascan, Dumitru Oprea, Daniel-Cristian Florian, Traian-Constantin Igas, Ion Ariton si Valeriu Todirascu - senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.
3. De asemenea, obiectia de neconstitutionalitate a fost semnata si de catre urmatorii deputati: Costel Alexe, Florin-Alexandru Alexe, Gabriel Andronache, Roxana-Florentina Anusca, Stefan-Alexandru Baisanu, Vasile Berci, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea-Vasile Cazan, Florica Chereches, Ioan-Cristian Chirtes, Lucian-Manuel Ciubotaru, Florin Ciurariu, Erland Cocei, Gheorghe Costin, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Grigore Craciunescu, Horia Cristian, Ioan Cupsa, Anton Dobos, Victor-Paul Dobre, Traian Dobrinescu, Mircea Dolha, Nechita-Stelian Dolha, Mihai Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, Dumitru-Verginel Gireada, Alina-Stefania Gorghiu, Maria Grecea, Eleonora-Carmen Harau, Vasile Horga, Daniel Iane, Raluca-Cristina Ispir, Mihai Lupu, Victor-Gheorghe Manea, Viorica Marcu, Razvan Horia Mironescu, Dan-Stefan Motreanu, Romeo Florin Nicoara, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Theodor-Catalin Nicolescu, Gheorghe-Vlad Nistor, Ludovic Orban, Nechita-Adrian Oros, Ionel Palar, Dumitru Pardau, Cristina-Ancuta Pocora, Octavian Marius Popa, Petre Roman, Nini Sapunaru, George Scarlat, Adrian-George Scutaru, Dan-Coriolan Simedru, Costel Soptica, Gigel-Sorinel Stirbu, Ionut Marian Stroe, Raluca Surdu, Iulian-Radu Surugiu, Ioan Tamaian, Hubert Petru Stefan Thuma, Radu-Bogdan Timpau, Elena-Ramona Uioreanu, Lucia-Ana Varga, Vasile Varga, Mihai-Alexandru Voicu, Daniel-Catalin Zamfir si Radu Zlati - deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal, precum si de Maria-Andreea Paul, Tinel Gheorghe, Roberta Alma Anastase, Danut Culetu, Iulian Vladu, Cristian-Constantin Roman, Vasile Gudu, Liviu Laza-Matiuta, Constantin Dascalu, Mircea-Nicu Toader, Ionas-Florin Urcan, Niculina Mocioi, Alexandru Nazare, Costica Canacheu, Ioan Oltean, Mircea Man, Diana Adriana Tusa, Vasile Iliuta, George Ionescu, Cornel-Mircea Samartinean, Sanda-Maria Ardeleanu, Ioan Balan, Raluca Turcan, Dan-Cristian Popescu, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ialomitianu, Mircea Lubanovici, Lucian Militaru, Ion Scheau si Valeria-Diana Schelean - deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.
4. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca ordonanta de urgenta a Guvernului incalca art. 115 alin. (4) din Constitutie intrucat a fost adoptata in conditiile in care nu exista nicio situatie extraordinara si de urgenta a carei reglementare sa nu poata fi amanata. Din expunerea de motive a ordonantei de urgenta rezulta doua motive principale pentru care aceasta a fost adoptata, si anume faptul ca autoritatile administratiei publice locale intampina greutati in constituirea majoritatilor care sa asigure stabilitatea politica in urma reorganizarii unor partide politice, aliante politice sau aliante electorale, respectiv faptul ca este necesara eliminarea blocarii dreptului supleantilor de a fi validati ca urmare a desfiintarii aliantelor politice sau electorale pe listele carora au candidat. Cu privire la aceste argumente, autorii obiectiei de neconstitutionalitate arata ca atat timp cat organele deliberative din cadrul administratiei publice locale se intrunesc si dezbat proiecte, inevitabil se formeaza o majoritate, fie in favoarea, fie impotriva proiectului supus dezbaterii; faptul ca Guvernul ar dori ca hotararile sa aiba o anumita directie nu poate constitui temei pentru adoptarea unei ordonante de urgenta, in caz contrar incalcandu-se art. 121 din Constitutie. De asemenea, se sustine ca supleantii nu au nicio legatura cu alesii locali in functie la data emiterii ordonantei de urgenta analizate, iar introducerea unei noi categorii de alesi, si anume supleantii, in legea pentru alegerea administratiei publice locale este neconstitutionala din moment ce drepturile electorale nu pot fi stabilite prin ordonanta de urgenta. in consecinta, se apreciaza ca nu exista niciun temei constitutional care sa justifice urgenta adoptarii unei astfel de ordonante de urgenta.
5. Se sustine ca ordonanta de urgenta este contrara art. 115 alin. (6) din Constitutie intrucat afecteaza regimul unor institutii fundamentale ale statului, facandu-se trimitere, in acest sens, la art. 121 si 122 din Constitutie. Astfel, se apreciaza ca ordonanta de urgenta afecteaza constituirea, organizarea si functionarea consiliilor locale si judetene. Or, o atare reglementare nu poate constitui obiectul unei ordonante de urgenta, ci al unei legi, asadar al unui act al Parlamentului. Este mentionata Decizia Curtii Constitutionale nr. 273 din 24 februarie 2009. In consecinta, se apreciaza ca ordonanta de urgenta influenteaza regimul juridic al partidelor politice si induce instabilitate in cadrul administratiei publice locale, elemente de natura a „afecta” buna functionare a acestor institutii fundamentale.
6. Se apreciaza ca ordonanta de urgenta incalca art. 147 alin. (4) din Constitutie referitor la obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale, intrucat nu respecta jurisprudenta acesteia. In acest sens sunt invocate Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009, Decizia nr. 613 din 12 mai 2011, Decizia nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011, Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 si Decizia nr. 280 din 23 mai 2013. Se concluzioneaza ca incurajarea traseismului politic la nivelul alesilor locali, pentru o perioada limitata de timp, este lipsita si de legitimitate democratica, nefiind necesara intr-o societate democratica.
7. Se mai arata ca ordonanta de urgenta analizata este o reglementare speciala care suspenda normele de drept comun si are o durata limitata in timp, ceea ce inseamna ca are si caracter individual. Astfel, ea inceteaza a mai avea legitimitate, dobandind caracter discriminatoriu si, prin aceasta, incalca art. 16 din Constitutie.
8. In fine, autorii obiectiei de neconstitutionalitate subliniaza faptul ca neconstitutionalitatea ordonantei de urgenta nu poate fi acoperita prin aprobarea acestui act normativ de catre Parlament, iar legea care aproba o astfel de ordonanta de urgenta este ea insasi neconstitutionala. In acest sens este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale, mentionandu-se Decizia nr. 412 din 9 mai 2007, Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012 si Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014.
9. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, obiectia de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere.
10. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 2/5.786 din 15 decembrie 2014, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
11. Se arata ca ordonanta de urgenta criticata nu este contrara art. 115 alin. (4) din Constitutie, intrucat promoveaza solutii pentru eficientizarea activitatii autoritatilor administratiei publice locale, iar urgenta vizeaza necesitatea eliminarii blocajelor privind indeplinirea conditiilor legale necesare validarii deciziilor care sa asigure stabilitatea politica ca urmare a reorganizarii unor partide politice, aliante politice sau electorale si eliminarea blocarii dreptului supleantilor de a fi validati ca urmare a desfiintarii aliantelor politice/electorale pe listele carora au candidat.
12. Se apreciaza ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, avand in vedere faptul ca ordonanta de urgenta criticata instituie o suspendare, pe o perioada de 45 de zile, a efectelor juridice ale art. 9 alin. (2) lit.h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, timp in care consilierii locali si judeteni, precum si candidatii care au fost declarati supleanti pot sa isi exprime in scris si o singura data optiunea cu privire la partidul politic, organizatia minoritatii nationale din care doresc sa faca parte sau sa devina independenti, fara ca alesii locali respectivi sa isi piarda calitatea dobandita in urma alegerilor. O atare solutie legislativa nu contravine art. 16 din Constitutie, fiind o expresie a principiului dreptului la libera asociere, prevazut atat prin Constitutie, cat si prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
13. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/6.748/2014, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
14. Se arata ca, in analiza sa de constitutionalitate, Curtea Constitutionala trebuie sa ia in considerare situatia de fapt - privita atat din punct de vedere politic, cat si juridic - existenta la momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014. Aceasta situatie de fapt se refera la imprejurarea ca unii alesi locali au parasit atat faptic, cat si juridic, „constructia care prin votul cetatenilor le-a permis accesul la functie”, respectiv Uniunea Social Liberala. Prin adoptarea acestei ordonante de urgenta, Guvernul a permis alesilor locali sa revina in interiorul cadrului juridic normal, fara a fi „amenintati” de sanctiunea pierderii mandatului. In acest fel au fost inlaturate efectele negative asupra functionarii autoritatilor publice locale, efecte generate chiar de transformarile produse la nivelul majoritatii politice care a rezultat in urma alegerilor din anul 2012. Astfel, „desfiintarea unei aliante a produs necesitatea de a se reglementa urmatorul fenomen: o parte dintre alesii locali ce au facut parte din alianta care au obtinut un mandat prin asumarea programului politic comun, a unui singur angajament fata de electorat, s-au vazut in situatia total nerezonabila ca, dupa scindare, sa devina oponenti ai obligatiilor asumate electoral, fiind obligati sa incalce mandatul obtinut”. Asadar, se concluzioneaza ca „era absolut necesar a se permite optiunea alesilor de a opta intre exercitarea programului politic asumat la alegeri sau a ramane in partidul in care formal sunt inscrisi (cu abandonarea programului initial asumat), respectiv de a activa ca independenti”.
15. Se apreciaza ca pentru asigurarea dreptului la asociere, a libertatii de exprimare si a libertatii de constiinta a alesilor locali aflati in ipoteza mai sus descrisa era necesara adoptarea unei asemenea ordonante de urgenta, iar pierderea mandatului pe motive ce tin de viata interna si disciplina unui partid politic nu are nicio justificare sub aspectul art. 53 din Constitutie.
16. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 115 alin. (6) din Constitutie, se arata ca scopul ordonantei a fost acela de a nu afecta institutiile fundamentale ale statului, iar acestea „sa functioneze conform programului politic asumat si investit de alegatori cu votul lor atunci cand au votat o alianta politica si pentru a nu crea disfunctionalitati la nivelul autoritatilor administratiei publice locale”.
17. In privinta extinderii aplicarii ordonantei de urgenta si la alesii locali ce nu au facut parte din alianta desfiintata, se arata ca „obligatia de tratament egal in fata legii, impusa de art. 16 din Constitutie, obliga la aplicarea unui regim uniform fata de posibilitatea de optiune reglementata pentru toti alesii locali”. Aplicarea unui regim diferentiat privitor la aceeasi categorie de destinatari ai legii ar fi produs discriminari inacceptabile.
18. Cu privire la jurisprudenta Curtii Constitutionale invocate de autorii obiectiei de neconstitutionalitate, se sustine ca aceasta nu este apta, prin sine insasi, sa arate constitutionalitatea absoluta si definitiva a unui text de lege, astfel incat folosirea argumentului per a contrario este lipsit de forta juridica.
19. In final, se arata ca, „pentru Comisia de la Venetia, sustinatoare a mandatului liber si independent, opinia alesului este suverana in raport cu opiniile membrilor partidului pe care-l reprezinta” si ca „derogarea prevazuta de ordonanta de urgenta este temporara si menita sa rezolve o situatie de fapt care duce la incalcarea interdictiei traseismului politic”.
20. Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
21. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.
22. Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor masuri privind administratia publica locala. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 2 septembrie 2014, cuprinzand un articol unic, cu urmatoarea redactare: „(1) Pentru anul 2014, prin derogare de la prevederile art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, primarii si presedintii consiliilor judetene, consilierii locali si consilierii judeteni, precum si candidatii care au fost declarati supleanti isi pot exprima in scris si o singura data optiunea cu privire la partidul politic, organizatia minoritatii nationale din care doresc sa faca parte sau sa devina independenti, fara ca alesii locali respectivi sa isi piarda calitatea dobandita in urma alegerilor.
(2) Optiunea prevazuta la alin. (1) se depune de catre primari, respectiv de catre presedintii consiliilor judetene la autoritatea deliberativa a unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru care a candidat, prin intermediul secretarului unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale respective. Optiunea cu privire la partidul politic sau organizatia minoritatii nationale va fi insotita de acceptarea acestuia de catre partidul politic sau organizatia minoritatii nationale pentru care a optat.
(3) Optiunea prevazuta la alin. (1) se depune de catre consilierii locali, consilierii judeteni si de candidatii care au fost inscrisi pe liste si care au fost declarati supleanti la autoritatea deliberativa pentru care a candidat, prin intermediul secretarului unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale respective. Optiunea cu privire la partidul politic sau organizatia minoritatii nationale va fi insotita de acceptarea acestuia de catre partidul politic sau organizatia minoritatii nationale pentru care a optat.
(4) Secretarii unitatilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, in termen de 10 zile de la expirarea termenului prevazut la alin. (1), au obligatia comunicarii situatiei centralizatoare a alesilor locali la institutia prefectului.
(5) In termenul prevazut la alin. (1) candidatii inscrisi in liste si care nu au fost alesi sunt declarati supleanti in listele respective. In caz de vacanta a mandatelor de consilieri locali/judeteni alesi pe liste de candidati, supleantii vor ocupa locurile devenite vacante, in ordinea in care sunt inscrisi in liste, cu conditia confirmarii in forma scrisa emise de catre conducerea judeteana a partidului caruia ii apartine.”
23. Curtea constata ca art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, - textele de la care deroga prevederile ordonantei de urgenta analizate - au fost introduse prin art. I pct. 3 si 6 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, iar art. 15 a fost modificat prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009. Aceste texte legale au urmatorul cuprins:
- Art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004: „Calitatea de consilier local sau de consilier judetean inceteaza de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului, in urmatoarele cazuri: [...]
h^1) pierderea calitatii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritatilor nationale pe a carei lista a fost ales”;
- Art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004: „Calitatea de primar si, respectiv, de presedinte al consiliului judetean inceteaza, de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului in urmatoarele cazuri: [...]
g^1) pierderea, prin demisie, a calitatii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritatii nationale pe a carei lista a fost ales”.
24. Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea criticilor de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea in fata legii, art. 115 alin. (4) si (6) referitoare la conditiile adoptarii ordonantelor de urgenta si la domeniile in care acestea nu pot fi adoptate, precum si ale art. 147 alin. (4) privind obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale. Curtea retine referitor la raportarea criticii de neconstitutionalitate la art. 16 din Constitutie ca, intrucat autorii obiectiei de neconstitutionalitate au in vedere incalcarea competentei Parlamentului de legiferare printr-un act care contracareaza o lege, asadar, a unui act al Parlamentului, in realitate, in sustinerea obiectiei este invocat art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”.
(1) Admisibilitatea obiectiei de neconstitutionalitate
25. Curtea observa ca, potrivit art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, sunt titulari ai dreptului de sesizare atat un numar de cel putin 25 de senatori, cat si un numar de cel putin 50 de deputati. In aceste conditii, se ridica problema de a se stabili daca au fost formulate doua obiectii de neconstitutionalitate. Curtea retine ca, formal, ar fi trebuit ca obiectia sa fie formulata distinct de senatori sau de deputati si, ulterior, avand in vedere identitatea existenta intre obiectul controlului de constitutionalitate si motivarea prezentei obiectii de neconstitutionalitate, solutia procedurala aleasa de Curte, pentru buna administrare a justitiei constitutionale, ar fi fost aceea de conexare a celor doua dosare. Totusi, tinand cont de identitatea existenta intre obiectul controlului de constitutionalitate si motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, primeaza criteriul material, si nu cel formal, ceea ce inseamna ca urmeaza a se retine existenta unei singure obiectii de neconstitutionalitate formulate de catre doi titulari ai dreptului de sesizare, ea urmand a fi judecata ca atare de catre Curtea Constitutionala.
26. Asadar, Curtea constata ca obiectia de neconstitutionalitate formulata indeplineste conditiile prevazute de art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie atat sub aspectul obiectului sau, fiind vorba de o lege adoptata si nepromulgata inca, cat si sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, aceasta fiind semnata de un numar de 33 de senatori apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Democrat-Liberal din Senat si de 97 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si Partidului Democrat-Liberal din Camera Deputatilor
(2) Analiza pe fond a obiectiei de neconstitutionalitate
(2.1.) Aspecte generale
27. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, in conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constitutie, inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009).
28. Curtea este competenta sa analizeze in cadrul controlului a priori de constitutionalitate ce priveste legea de aprobare insasi indeplinirea de catre ordonanta de urgenta aprobata a conditiilor prevazute de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie (in acest sens, cu titlu exemplificativ, se retin Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014).
29. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca viciul de neconstitutionalitate al unei ordonante simple sau ordonante de urgenta emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de catre Parlament a ordonantei respective. Legea care aproba o ordonanta de urgenta neconstitutionala este ea insasi neconstitutionala (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014).
30. Este de observat ca, potrivit dispozitiilor art. 115 din Constitutie, „Guvernul are o competenta normativa derivata fie dintr-o lege de abilitare, fie din insasi Constitutie, cu un caracter special si limitat, specific unei competente de atribuire. Exercitarea acestei competente se include tot in sfera puterii executive si consta in posibilitatea de a emite doua categorii de acte normative: ordonante simple si ordonante de urgenta” (a se vedea Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).
(2.2.) Analiza constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 in raport cu art. 61 alin. (1) din Constitutie
31. Cu privire la sustinerile autorilor obiectiei de neconstitutionalitate prin care se invedereaza faptul ca Guvernul, prin emiterea ordonantei de urgenta, a nesocotit, contrar Constitutiei, prevederi cuprinse intr-o lege adoptata de Parlament, Curtea observa ca, prin exercitarea competentei delegate de legiferare prevazute de art. 115 din Constitutie, activitatea legislativa a Guvernului se refera eo ipso la domeniul reglementat prin legi ordinare sau organice, dupa caz. Asadar, aceasta vizeaza, in mod implicit, legile adoptate de Parlament, fara ca o atare operatiune legislativa sa echivaleze ab initio cu contracararea vointei Parlamentului, respectiv a unei masuri de politica legislativa in sensul retinut, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009.
32. Curtea constata ca, in cauza de fata, activitatea legislativa delegata a Guvernului interfereaza cu cea originara a Parlamentului, fara a se putea retine existenta unei optiuni guvernamentale care sa anihileze rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii. Faptul ca o anumita solutie legislativa promovata pe calea unei ordonante de urgenta care are incidenta asupra domeniului de aplicare a unei legi este contestabila din punct de vedere constitutional nu inseamna ca ea insasi reprezinta un act fatis de eludare a vointei Parlamentului exprimate prin lege. O atare concluzie s-ar putea desprinde nu numai din circumstantele cauzei, ci si din dinamica evolutiei actelor normative; or, in cauza de fata, reglementarea unei „derogari” la lege nu denota existenta unei tensiuni normative intre cele doua institutii fundamentale ale statului, ci reprezinta mai degraba o viziune proprie, originala a Guvernului asupra necesitatii reglementarii unei situatii pur politice aparute in cursul anului 2014. Asadar, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 nu incalca art. 61 alin. (1) din Constitutie.
(2.3.) Analiza constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 in raport cu art. 115 alin. (4) din Constitutie
33. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constitutie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonante de urgenta in urmatoarele conditii, intrunite in mod cumulativ: existenta unei situatii extraordinare; reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata si urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei. Situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun si au un caracter obiectiv, in sensul ca existenta lor nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). De asemenea, in acceptiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, „inexistenta sau neexplicarea urgentei reglementarii situatiilor extraordinare [...] constituie in mod evident o bariera constitutionala in calea adoptarii de catre Guvern a unei ordonante de urgenta [...]. A decide altfel inseamna a goli de continut dispozitiile art. 115 din Constitutie privind delegarea legislativa si a lasa libertate Guvernului sa adopte in regim de urgenta acte normative cu putere de lege, oricand si - tinand seama de imprejurarea ca prin ordonanta de urgenta se poate reglementa si in materii care fac obiectul legilor organice - in orice domeniu” (a se vedea si Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
34. Curtea constata ca intreaga expunere de motive a ordonantei de urgenta analizate se axeaza asupra existentei unor „rupturi politice” aparute pe parcursul mandatului autoritatilor locale si necesitatea remedierii efectelor negative ale acestora. Cu alte cuvinte, se pune problema necesitatii emiterii unei ordonante de urgenta care sa creeze cadrul necesar coagularii unor majoritati politice in cadrul autoritatilor administratiei publice locale, altele decat cele rezultate din alegeri. Or, un astfel de motiv, indiferent cum este exprimat, nu se poate constitui intr-o situatie extraordinara care sa necesite adoptarea unei ordonante de urgenta. Constituirea sau ruperea aliantelor politice intra in exercitiul democratic firesc, iar ele nu pot justifica in sine masuri care, in mod direct si brutal, schimba configuratia politica a autoritatilor administratiei publice locale si altereaza vointa corpului electoral. Faptul ca majoritatile initial constituite prin aliante politice sunt supuse schimbarii nu reprezinta o situatie extraordinara in sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, necesitatea crearii unui avantaj politic pentru a se adopta anumite decizii la nivelul autoritatilor administratiei publice locale, indiferent de partidul politic care beneficiaza de acesta, nu reprezinta o situatie extraordinara in sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie.
35. Curtea mai constata ca atat timp cat organele deliberative din cadrul administratiei publice locale, si anume consiliul local, consiliul judetean, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, functioneaza in sensul art. 38 si urmatoarele din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se formeaza, in mod implicit, o majoritate si o minoritate politica in cadrul acestor organe. Faptul ca o alianta politica ce s-a prezentat in alegeri cu liste comune inceteaza sa mai existe nu inseamna ca alesii locali care au candidat pe listele acesteia sau supleantii isi pierd apartenenta politica, ei ramanand membri ai partidelor politice componente ale aliantei; din contra, art. 31 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014, precizeaza, in mod expres, ca, „In cazul in care alianta politica se va prezenta in alegeri cu liste comune, candidatii trebuie sa faca parte dintr-un partid politic membru al aliantei”. De aceea transpare cu evidenta faptul ca scopul real al ordonantei de urgenta este acela de a orienta alesii locali intr-o anumita directie politica si de a permite constituirea, in acest mod, a unei noi majoritati politice, aspecte care, desigur, nu se pot constitui intr-o situatie extraordinara in sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie.
36. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata incalcarea art. 115 alin. (4) din Constitutie.
(2.4.) Analiza constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 in raport cu art. 115 alin. (6) din Constitutie
37. Dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie, la care este raportata critica de neconstitutionalitate, prevad ca „Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”. Asadar, conditiile impuse constituie veritabile limitari ale competentei atribuite a Guvernului, ordonanta de urgenta neputand fi emisa in domeniile mentionate la art. 115 alin. (6) din Constitutie din moment ce Guvernul nu are legitimare constitutionala in acest sens.
38. Curtea retine ca primarul, consiliul local si consiliul judetean, fiind reglementate prin art. 121-122 din Constitutie, sunt institutii fundamentale ale statului in sensul art. 115 alin. (6) din Constitutie (a se vedea, cu privire la sintagma institutii fundamentale ale statului si la calificarea ca atare a autoritatilor administratiei publice locale, Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014), insa actul normativ analizat nu priveste regimul constitutional al acestora. In acest sens, Curtea retine ca regimul constitutional al institutiilor fundamentale ale statului vizeaza „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorica, functionarea, competentele, resursele materiale si financiare, numarul si statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adopta etc.” (a se vedea Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010, Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014). Or, ordonanta de urgenta nu reglementeaza regimul acestor institutii, ci dispune masuri cu privire la posibilitatea ca primarii si presedintii consiliilor judetene, consilierii locali si consilierii judeteni, precum si candidatii care au fost declarati supleanti sa isi exprime in scris si o singura data optiunea cu privire la partidul politic, organizatia minoritatii nationale din care doresc sa faca parte sau sa devina independenti, fara ca alesii locali respectivi sa isi piarda calitatea dobandita in urma alegerilor, iar configuratia politica a acestor institutii nu poate fi privita ca un element component al regimului constitutional al acestora. Asadar, Curtea nu poate retine incalcarea art. 115 alin. (6) din Constitutie.
(2.5.) Analiza constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 in raport cu art. 147 alin. (4) din Constitutie
39. Curtea constata ca art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 au mai format obiectul controlului de constitutionalitate. Cu privire la art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004, Curtea a statuat, in mod constant in jurisprudenta sa, ca acest text de lege este constitutional, pronuntand peste 20 de decizii in acest sens in perioada 2007-2014. Curtea a retinut ca acesta are ca finalitate „prevenirea migratiei politice a alesilor locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilitati in cadrul administratiei publice locale, care sa exprime configuratia politica, asa cum aceasta a rezultat din vointa electoratului” (Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007). De asemenea, Curtea a statuat ca „introducerea cazului de incetare a mandatului de consilier local ca urmare a pierderii calitatii de membru al partidului pe a carui lista a fost ales este o consecinta a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora partidele politice contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. [...] electoratul acorda votul sau unei persoane, pentru a indeplini o functie publica la nivelul administratiei locale, in considerarea programului politic al partidului din randurile caruia face parte la momentul alegerii si pe care aceasta persoana urmeaza sa il promoveze pe perioada mandatului sau de consilier local sau judetean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele caruia a fost ales, inseamna ca nu mai intruneste conditiile de reprezentativitate si legitimitate necesare indeplinirii programului politic pentru care alegatorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifica mentinerea acestuia in functia publica” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008). In mod firesc, Curtea a concluzionat ca „pastrarea calitatii de consilier local sau judetean in ipoteza in care acesta nu mai apartine partidului pe lista caruia a fost initial ales ar echivala cu convertirea respectivului mandat intr-un mandat de independent sau apartinand, eventual, altui partid politic in care consilierul s-a inscris ulterior. Or, in conditiile actualului sistem electoral ce prevede scrutinul de lista pentru alegerea consilierilor locali si judeteni, aceasta ipoteza nu poate fi acceptata, deoarece mandatul in exercitiu, astfel continuat, nu mai corespunde vointei initiale a electoratului, care a acordat votul sau unui candidat in considerarea partidului pe care, la acel moment, acesta il reprezenta” (Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013).
40. Cu privire la art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, Curtea a stabilit ca acesta are drept ratiune faptul ca, in urma demisiei din partidul politic care i-a sustinut candidatura, „primarul pierde, consecutiv, si girul alegatorilor, obtinut initial in virtutea candidaturii sale pe o lista sustinuta in campania electorala de un anumit partid politic si votata in final de acestia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmarind diminuarea migratiei politice si a oportunismului politic, fenomene a caror existenta a fost demonstrata de realitatile ultimilor ani. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenentei politice a primarului risca sa afecteze insesi interesele comunitatii, pe de o parte, prin perturbatiile si instabilitatea pe care le poate genera in cadrul aparatului administrativ prin intermediul caruia isi exercita prerogativele de putere cu care a fost investit prin lege si care pot afecta eficacitatea actiunilor intreprinse in indeplinirea competentelor sale, iar, pe de alta parte, prin lipsa de certitudine in ce priveste realizarea obiectivelor promovate in timpul campaniei electorale, in considerarea carora alegatorii i-au acordat votul” (Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013).
41. Din cele de mai sus rezulta ca sanctiunea pierderii mandatului, indiferent de modalitatea in care se pierde calitatea de membru de partid (demisie sau excludere), vizeaza numai consilierii locali si judeteni, acestia fiind alesi in cadrul unui scrutin de lista. Asadar, votul exprimat de catre corpul electoral a privit partidul politic, mai exact lista prezentata de acesta, nu si candidatii individuali, ceea ce a si determinat configuratia politica a consiliului local/judetean reflectata prin numarul de mandate obtinute de partidele politice. Astfel, solutia legislativa cuprinsa in art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 este o exigenta ce rezulta direct din prevederile art. 8 alin. (2) din Constitutie, o solutie legislativa contrara - care sa nu conditioneze incetarea mandatului de consilier local sau judetean de pierderea calitatii de membru de partid sau al organizatiei minoritatii nationale pe a carei lista acesta a fost ales - putand fi acceptata doar in conditiile modificarii tipului de scrutin in cadrul caruia sunt alesi consilierii locali sau judeteni. In lipsa reglementarii unui alt tip de scrutin, Curtea nu poate decat sa constate, in cauza de fata, incalcarea art. 147 alin. (4) din Constitutie.
42. In schimb, situatia este distincta in privinta primarilor si presedintilor de consilii judetene, cu privire la care scrutinul este unul uninominal, in sensul ca motivarea Curtii a avut in vedere constitutionalitatea unui mod de pierdere a mandatului (demisia din partidul politic), fara a trage concluzia ca legiuitorul nu ar putea elimina sau modifica aceasta modalitate de pierdere a mandatului. Astfel, daca la consilierii locali sau judeteni incetarea mandatului ca urmare a pierderii calitatii de membru al partidului politic pe listele caruia a fost ales este o cerinta implicita si directa a art. 8 alin. (2) din Constitutie, nu aceeasi concluzie se poate trage in privinta primarilor sau presedintilor de consilii judetene cu privire la care legiuitorul a optat pentru pierderea mandatului in caz de demisie din partidul politic, o atare optiune nederivand (datorita scrutinului uninominal prin care acestia sunt alesi), in mod implicit sau direct, din art. 8 alin. (2) din Constitutie.
43. Prin urmare, desi art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 este o reflectare a art. 8 alin. (2) din Constitutie, textul constitutional nu impune in mod obligatoriu o atare solutie legislativa, lasand legiuitorului posibilitatea de a conditiona sau nu pastrarea mandatului celor alesi prin scrutin uninominal de pierderea calitatii de membru al partidului politic prin demisie.
44. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca ordonanta de urgenta incalca art. 147 alin. (4) din Constitutie numai in raport cu situatia consilierilor locali si judeteni.
(2.6.) Analiza constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 in raport cu art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie
45. Avand in vedere faptul ca a fost constatata neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate in raport cu textele constitutionale ale art. 115 alin. (4) si art. 147 alin. (4), cu circumstantierile retinute la paragraful 44, Curtea este competenta sa efectueze controlul de constitutionalitate si prin raportare la alte texte constitutionale (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013). In acest sens, Curtea urmeaza a retine si incalcarea art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie in componenta referitoare la statul de drept si la obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.
46. In privinta art. 1 alin. (5) din Constitutie, Curtea constata ca procedeul legislativ la care s-a recurs, denumit, in alin. (1) al articolului unic din legea analizata, ca „derogare” de la prevederile Legii nr. 393/2004, nu poate fi calificat ca fiind o reglementare derogatorie, intrucat, potrivit art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, „Reglementarea este derogatorie daca solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, aceasta din urma pastrandu-si caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri”. Asadar, o reglementare derogatorie presupune existenta normativa simultana in fondul activ al legislatiei a doua acte normative primare, respectiv cea cadru si cea derogatorie, acesta din urma cuprinzand norme diferite fata de reglementarea-cadru si aplicandu-se cazurilor anume evidentiate in continutul sau normativ. Or, timp de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014, dispozitiile-cadru in materie, respectiv art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, nu au produs efecte juridice, fiind de iure si de facto inaplicabile. De asemenea, ordonanta de urgenta nu este nici norma speciala in raport cu cea generala in materie, nereglementand o ipoteza normativa specifica si distinctiva care, pe de o parte, sa o califice ca atare, iar, pe de alta parte, sa califice Legea nr. 393/2004 ca fiind una generala. Solutia legislativa analizata nu poate fi caracterizata nici ca fiind o suspendare in sensul art. 66 din Legea nr. 24/2000, republicata, a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, intrucat textul criticat, astfel cum s-a aratat mai sus, elimina in mod temporar din fondul activ al legislatiei dispozitiile amintite si reglementeaza ea insasi o ipoteza normativa proprie. In fine, ordonanta de urgenta criticata nu poate fi considerata nici norma cu aplicare limitata in timp in sensul art. 68 din Legea nr. 24/2000, republicata, intrucat aceasta nu reglementeaza aplicarea legii in timp, ci un termen de decadere in care destinatarii normei isi pot exprima in scris si o singura data optiunea cu privire la partidul politic, organizatia minoritatii nationale din care doresc sa faca parte sau sa devina independenti, fara ca alesii locali respectivi sa isi piarda calitatea dobandita in urma alegerilor.
47. Curtea mai retine ca nu se poate face o paralela, avand in vedere contextul normativ diferit, intre reglementarea de fata si cea cuprinsa in art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006, potrivit careia „In termen de 45 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, alesii locali care intra sub incidenta art. 9 alin. (2) lit. h^1), alin. (2^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali sunt obligati, sub sanctiunea incetarii mandatului, sa isi declare apartenenta politica, prin declaratie scrisa, pe propria raspundere, depusa la secretarul unitatii administrativ-teritoriale”. Aceasta reglementare a fost una tranzitorie, fiind adoptata ca urmare a introducerii, prin aceeasi lege a sanctiunilor prevazute, in prezent, de art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004. Astfel, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 249/2006, mandatul consilierilor locali, judeteni, al primarilor si presedintilor de consilii judetene nu inceta in situatia pierderii, respectiv pierderii prin demisie, a calitatii de membru al partidului politic sau al organizatiei minoritatii nationale pe a carei lista a fost ales, dupa caz, drept pentru care legiuitorul a prevazut o norma tranzitorie pentru a se regla tensiunile aparute prin introducerea acestei noi reglementari (a se vedea si paragraful 23 al prezentei decizii). Asadar, nu exista identitate de situatie si continut normativ intre cele doua reglementari in vederea acreditarii tezei potrivit careia ar fi existat deja un precedent in materie. Obiter dictum, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, „erorile de apreciere in redactarea actelor normative nu trebuie sa se perpetueze in sensul de a deveni ele insele un precedent in activitatea de legiferare; din contra, aceste erori trebuie corectate pentru ca actele normative sa contribuie la realizarea unei securitati sporite a raporturilor juridice” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014).
48. Mai mult, Curtea retine ca aceasta prevedere - art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006 - a fost constatata ca fiind neconstitutionala - pentru alte motive, respectiv incalcarea art. 78 din Constitutie - prin Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007.
49. Asadar, Curtea nu poate califica ordonanta de urgenta criticata ca fiind o norma tranzitorie, speciala, derogatorie, de suspendare sau cu aplicare limitata in timp, ceea ce duce la concluzia ca Guvernul a optat pentru un procedeu legislativ sui generis, neprevazut in Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care sa nu permita aplicarea prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit.g^1) din Legea nr. 393/2004 in privinta alesilor locali care si-au exprimat optiunea cu privire la partidul politic, organizatia minoritatii nationale din care doresc sa faca parte sau sa devina independenti. In consecinta, Guvernul, adoptand o atare ordonanta de urgenta, a incalcat normele de tehnica legislativa si, implicit, dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.
50. De asemenea, Curtea retine ca o atare modalitate de reglementare, contrara tehnicii legislative si care a dus la paralizarea efectelor art. 9 alin. (2) lit. h^1) si art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, incalca art. 1 alin. (3) din Constitutie referitor la statul de drept
(3) Efectele deciziei Curtii Constitutionale
51. Avand in vedere neconstitutionalitatea extrinseca astfel retinuta, aceasta afecteaza actul normativ in ansamblul sau (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014). De asemenea, Curtea retine ca viciul de neconstitutionalitate extrinseca nu poate fi acoperit prin adoptarea unei legi de aprobare. De aceea, Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 este neconstitutionala in ansamblul sau.
52. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, constatarea neconstitutionalitatii unei legi de aprobare a unei ordonante a Guvernului include si ordonanta la care se refera, aceasta incetand sa mai produca efecte juridice, in conditiile prevazute de dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie (a se vedea, in acest sens, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 7 iulie 2009, Decizia nr. 1.640 din 10 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014). In privinta efectelor concrete ale prezentei decizii, Curtea constata ca Parlamentul va trebui sa respinga prin lege ordonanta de urgenta neconstitutionala, cu mentionarea expresa a art. 147 alin. (2) din Constitutie (a se vedea in acest sens si Decizia nr. 98 din 5 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 mai 2001), si sa reglementeze, in acord cu art. 115 alin. (8) din Constitutie, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 (respectiv intre data de 2 septembrie 2014 si data publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I), pentru a le pune de acord cu decizia Curtii Constitutionale. In acest context, Curtea reaminteste faptul ca deciziile sale nu pot fi lipsite de efecte juridice si trebuie aplicate, potrivit principiului constitutional al comportamentului loial (a se vedea, cu privire la intelesul notiunii, Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012), de catre Parlament in sensul restabilirii starii de constitutionalitate.
53. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca prevederile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2014 pentru reglementarea unor masuri privind administratia publica locala sunt neconstitutionale.
2. Parlamentul, in baza art. 115 alin. (8) si art. 147 alin. (2) din Constitutie, urmeaza sa reglementeze, prin legea de respingere, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernu lui nr. 55/2014 pentru a le pune de acord cu decizia Curtii Constitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 17 decembrie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef, Benke Karoly
albu67
Comentarii articol (1)