Fiscul poate stabili din oficiu impozitele, taxele și contribuțiile pe care le ai de plată

Procedura privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă a fost aprobată prin Ordinul ANAF nr. 962/2016, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 233 din 30 martie 2016 și care a intrat în vigoare în momentul publicării.

Potrivit acestui act normativ, care a abrogat Ordinul ANAF nr. 3392/2011 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, care reglementa până acum această procedură, noua procedură nu se aplică:

a) contribuabililor/plătitorilor declarați inactivi pentru că:

• nu și-au îndeplinit, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
• s-au sustras controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
• organul fiscal central a constatat că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
• inactivitatea temporară a fost înscrisă la registrul comerțului;
• durata de funcționare a societății a expirat;
• societatea nu mai are organe statutare;
• durata deținerii spațiului cu destinație de sediu social a expirat.

b) contribuabililor/plătitorilor care beneficiază de alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, aprobate de organul fiscal central;

c) obligațiilor fiscale stabilite ca urmare a acțiunii de inspecție fiscală sau care fac obiectul unei inspecții fiscale;

d) persoanelor fizice, pentru impozitul pe venit.

Procedura privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă se aplică pentru obligațiile fiscale cuprinse în vectorul fiscal.

„Stabilirea obligației de plată se efectuează pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție cuprins(ă) în vectorul fiscal atașat fiecărui contribuabil/plătitor și pentru fiecare perioadă fiscală pentru care nu au fost depuse declarații, conform legii, prin estimare, după regulile proprii impozitului, taxei sau contribuției supuse impunerii din oficiu”, se precizează în actul normativ.

Potrivit prevederilor, această procedură este efectuată de către compartimentul cu atribuții în gestiunea declarațiilor fiscale din cadrul organului fiscal competent în administrarea contribuabilului/plătitorului.

Stabilirea din oficiu se face în cadrul perioadei de prescripție

Procedura care a intrat astăzi în vigoare stabilește că stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor se face în cadrul perioadei de prescripție și nu privește perioadele pentru care obligațiile fiscale au făcut obiectul unei inspecții fiscale. Cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor se stabilește sub rezerva verificării ulterioare.

„Compartimentul de specialitate este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea situației fiscale a contribuabilului/plătitorului”, se menționează în actul normativ.

În noua procedură de stabilire prin impunere din oficiu a obligațiilor de plată este menționat faptul că Fiscul este obligat să îi notifice, printr-o înștiințare, pe acei contribuabili care au depășit termenul legal de depunere a declarațiilor fiscale. Aceste înștiințări trebuie comunicate în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declarațiilor fiscale.

Notă: Începând din acest an, pentru obligațiile fiscale nedeclarate, care fac obiectul unei inspecții fiscale, nu se emit înștiințări privind nedepunerea în termen.

Dacă nici în 20 de zile, calculate de la data la care aceste înștiințări au fost comunicate, contribuabilii/plătitorii nu își îndeplinesc obligațiile declarative, Fiscul le va stabili din oficiu impozitele, taxele și contribuțiile cuprinse în vectorul fiscal, fie printr-o procedură automată, fie pe baza unei analize documentare.

Ce presupune procedura automată

După expirarea termenului de 20 de zile menționat anterior, Fiscul va verifica dacă pentru fiecare contribuabil/plătitor care nu și-a depus declarațiile fiscale și pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție care urmează să fie supus/supusă impunerii din oficiu, există cel puțin 4 declarații fiscale în perioada supusă analizei.

Concret, perioada supusă analizei este o perioadă anterioară de 24 de luni de la luna pentru care se efectuează impunerea din oficiu, pentru obligațiile fiscale cu termen de declarare lunar, respectiv 36 de luni, pentru obligațiile fiscale cu termen de declarare trimestrial sau semestrial.

Atenție! Această procedură automată nu se aplică  în cazul impozitului pe profit datorat de organizațiile nonprofit și de societățile care obțin venituri majoritar din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultură și viticultură. ANAF a stabilit o procedură distinctă pentur aceste categorii de obligații.

În situația în care Fiscul va identifica cele 4 declarații fiscale în perioada supusă analizei, atunci va fi aplicată procedura de impunere în sistem automat. Mai precis, suma stabilită din oficiu se calculează ca medie aritmetică a sumelor de plată (pozitive) reprezentând impozite, taxe sau contribuții declarate de contribuabil/plătitor în perioada supusă analizei.

Sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează, pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză, cu indicele anual al prețurilor de consum. Însă, dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele prețurilor de consum.

Impunerea din oficiu pe baza unei analize documentare

În situația în care, în perioada supusă analizei, compartimentul de specialitate din cadrul Fiscului nu identifică cele 4 declarații fiscale amintite anterior sau atunci când obligația fiscală calculată prin metoda descrisă anterior (procedura automată) este egală cu zero, procedura de impunere din oficiu se realizează pe baza unei analize documentare.

Tot pe baza acestei analize documentare va fi stabilit din oficiu și impozitul pe profit datorat de organizațiile nonprofit și societățile care obțin venituri majoritar din cultura cerealelor și a plantelor tehnice, pomicultură și viticultură.

Analiza documentară se efectuează pe baza documentelor și a informațiilor relevante pentru impunere, existente la data începerii analizei, și anume:

• documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, referitoare la perioade de raportare privind anul în curs sau anii anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale: declarații de impunere, declarații informative, fișe fiscale, decizii de impunere emise de inspecția fiscală;
• situații financiar-contabile;
• informații de la terți, obținute în baza protocoalelor de schimb de informații încheiate de către ANAF;
• alte informații care au relevanță.

Potrivit actului normativ care tocmai a intrat în vigoare, „analiza documentară se efectuează având în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru stabilirea din oficiu a obligației de plată, identificându-se acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Compartimentul de specialitate decide asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege”.

Cum poți scăpa de impunerea din oficiu

Înainte de emiterea deciziilor de impunere din oficiu (stabilite fie prin procedura automată, fie pe baza analizei documentare), funcționarii de la Fisc trebuie să mai verifice încă o dată dacă acei contribuabili cărora urmează să le fie impuse de oficiu obligații fiscale nu și-au îndeplinit între timp obligațiile declarative pentru care au fost impuși din oficiu sau dacă nu cumva pentru acești contribuabili nu a intervenit una dintre situațiile scutite de procedura de impunere din oficiu (inactivitate fiscală, inspecție fiscală). Dacă a intervenit oricare dintre aceste situații, procedura de impunere din oficiu se întrerupe.

Dacă nu a intervenit niciuna dintre situațiile care ar putea întrerupe procedura de impunere din oficiu, Fiscul stabilește obligația de plată printr-o „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele și contribuțiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă” (formular 160).

Acest formular se întocmește în două exemplare, din care unul se transmite contribuabilului/plătitorului, iar celalălt se păstrează la dosarul fiscal al acestuia.

Potrivit Procedurii publicate astăzi, în cazul în care, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul/plătitorul depune declarația fiscală privind obligațiile care au format obiectul acestei decizii, sub sancțiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlinește după împlinirea termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale, decizia de impunere din oficiu se anulează la data depunerii declarației fiscale, fiind aplicabile prevederile art. 50 din Codul de procedură fiscală.

În cazul în care declarația fiscală se depune în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, după împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 110 din Codul de procedură fiscală, de la data depunerii declarației începe să curgă un nou termen de prescripție.

Decizia de impunere din oficiu se anulează și din inițiativa organului fiscal, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Constatările organului fiscal se menționează în Referatul privind impunerea din oficiu. Formularul 161 „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, care se emite de organul fiscal și se comunică contribuabilului/plătitorului.

În cazul obligațiilor fiscale stabilite prin decizii de impunere din oficiu, pentru perioade care fac obiectul unei inspecții fiscale, organele de inspecție fiscală stabilesc diferențe de obligații fiscale (în plus sau în minus) având în vedere și sumele stabilite din oficiu de organul fiscal, se mai stipulează în actul normativ.

Cum stabilește Fiscul, din oficiu, TVA de plată

Pentru a stabili din oficiu taxa pe valoarea adăugată datorată de contribuabili, Fiscul folosește informațiile privind taxa pe valoarea adăugată colectată din formularul (300) „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, din decizia de corectare a erorilor materiale din decont, precum și informațiile din formularul (394) „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național” cuprinse în baza de date, pe o perioadă de 12 luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.

În cazul în care, în cadrul perioadei de analiză de 12 luni, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de taxă pe valoarea adăugată sau despre aceasta nu se regăsesc informații în nicio declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, analiza se va extinde la o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.

După identificarea deconturilor depuse de persoanele impozabile, se extrag sumele reprezentând TVA colectată și se calculează media acestora (suma taxei pe valoarea adăugată colectată din fiecare decont/numărul perioadelor fiscale pentru care au fost depuse deconturi).

Totodată, din baza de date care cuprinde informațiile din formularele (394) „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național” se selectează TVA totală din Lista achizițiilor de bunuri și servicii efectuate pe teritoriul național pentru care contribuabilul supus prezentei proceduri figurează ca furnizor/prestator și se calculează media acestora (suma taxei pe valoarea adăugată colectată din fiecare declarație/numărul deconturilor pe care ar fi trebuit să le depună în perioada respectivă, conform perioadei fiscale înscrise în vectorul fiscal).

Atenție! Începând cu declarațiile aferente lunii ianuarie 2016, din baza de date care cuprinde informațiile din formularele (394) „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA” se selectează TVA totală aferentă achizițiilor (A) și achizițiilor cu TVA la încasare (AÎ) din Lista operațiunilor taxabile efectuate pe teritoriul național (aferentă secțiunea 1, lit. C) pentru care contribuabilul/plătitorul supus prezentei proceduri figurează ca furnizor/prestator și se calculează media acestora (suma taxei pe valoarea adăugată colectată din fiecare declarație/numărul deconturilor pe care ar fi trebuit să le depună în perioada respectivă, conform perioadei fiscale înscrise în vectorul fiscal).

Suma medie a TVA colectate obținută din deconturile de TVA se compară cu suma medie a TVA colectate obținută din declarațiile informative, iar taxa datorată pentru perioada fiscală analizată, stabilită din oficiu, se consideră suma medie cea mai mare obținută în urma comparării.

În situația în care, în perioada de 24 de luni supusă analizei, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de taxă pe valoarea adăugată sau despre aceasta nu se regăsesc informații în nicio declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, analiza se extinde asupra informațiilor existente în baza de date care cuprinde declarațiile recapitulative (formularul 390 VIES) privind operațiunile intracomunitare desfășurate pe o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare.

În acest caz, după identificarea declarațiilor recapitulative depuse de persoana impozabilă se calculează media valorii achizițiilor intracomunitare de bunuri și de servicii efectuate de respectivul contribuabil/plătitor, declarate în perioada analizată.

Taxa datorată, stabilită din oficiu, se consideră a fi media valorii achizițiilor intracomunitare, înmulțită cu cota standard a taxei pe valoarea adăugată, în vigoare la data la care se efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada fiscală înscrisă în vectorul fiscal.

La fel ca în cazul celorlalte obligații de plată stabilite din oficiu, sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză cu indicele anual al prețurilor de consum.

Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele prețurilor de consum.