Opinie: Firmele se pot autofactura când le lipsesc facturile originale pentru anumite tranzacții efectuate. Cum se poate folosi procedura?

Autofactura este un document pe care îl fabrici tu acasă pentru a înlocui alte documente pe care nu le ai și fără de care nu se pot face înregistrări contabile referitoare la taxa pe valoarea adăugată (TVA). De altfel, TVA-ul se deduce sau se colectează doar în baza unui document fiscal, astfel că, în lipsa lui (din varii motive), facem o „dublură” să țină loc celui lipsă, sau îl fabricăm noi cu totul, pentru că documentul nu are cum să existe. Să vedem câteva cazuri concrete.

Cazuri în care folosim autofactura

Cazul 1: Știi tu când îți urlă contabilul în cască despre cum nu i-ai dus toate facturile de cheltuieli sau de diverse achiziții? În situația în care până pe data de 15 a lunii viitoare tu nu ai facturile de la furnizor, ai obligația să emiți niște autofacturi care să conțină cam toate datele pe care le-ar conține factura lipsă și pe baza lor contabilul să facă înregistrările contabile ca și cum ar avea facturile originale. Dacă, ulterior emiterii autofacturii, factura fiscală se găsește aruncată printr-un colț al casei sau se primește de la furnizor, pe factura fiscală se înscrie numărul autofacturii emise, iar pe autofactura emisă se înscrie numărul facturii fiscale. Complicat, nu? Ei, de-aia e mai bine să faci rost de facturi și să fii sigur că ajung la contabil în timp util.
 
Cazul 2: Știi tu când plătești niște bani cu titlu de avans, trece luna și furnizorul nu-ți emite factura, cu explicația: „Lasă, domnule, că facem doar factură finală, ce să ne mai complicăm, mai scriem atât, mai consumăm hârtie! Lasă, salvăm planeta, nu mai taie ăștia atâția copaci să scriem noi facturi”. Ei bine, dacă factura aia nu este făcută până pe data de 15 a lunii viitoare, tu trebuie să faci o autofactură, iar contabilul va înregistra în baza ei operațiile, atât în jurnalul de cumpărări, cât și în decontul de TVA.
 
Cazul 3: Știi tu când cumperi prea multe produse de protocol pe firmă, iar la un moment dat contabilul te trage de mânecă, iar tu îi spui „nu-i nimic, pune-le pe nedeductibile și gata!”. Păi, nu-i gata deloc, pentru că legal, pentru suma ce depășește plafonul de deductibilitate într-un an, trebuie să colectezi TVA-ul pe care inițial l-ai dedus, iar pentru asta emiți… o autofactură. Valabil și pentru sponsorizările pe care le faci în natură (adică în bunuri, nu în bani). Nu mai bine îți urmărești tu îndeaproape cheltuielile astea plafonate la care deduci și TVA, ca să eviți să te trezești în luna decembrie cu un TVA de plată din aceste operațiuni, pe care nu l-ai anticipat?

Alte informaţii utile despre autofacturare

Știi tu când încasezi bani în contul firmei și nu emiți factură pentru ei în aceeași lună? Sunt convinsă că deja îl auzi pe contabil isterizându-se. Ei bine, ăsta nu-i un caz în care poți emite autofactura, aşa că să nu-ți vină idei. Pentru toți banii încasați, trebuie să emiți facturi fiscale. Pentru banii plătiți pentru care nu ai un document, poți, ba chiar ești obligat, să emiți autofacturi.
 
Autofactura se emite într-un singur exemplar, nu are o formă fixă, dar trebuie să conțină datele obligatorii unei facturi. Ea nu primește număr în continuarea secvenţialităţii celorlalte facturi fiscale. Singurul scop al autofacturii este acela de a fi un document justificativ pentru înregistrările referitoare la TVA, însă fără a produce alte efecte. De exemplu, nu ține loc de factură de intrare pentru marfă, document justificativ al unei cheltuieli etc.
 
Sper că acum ești mai lămurit în aceea ce privește autofacturarea și că o să o eviți pe cât posibil.