Impozitul specific: De ce sunt micile afaceri complet dezavantajate de noile prevederi?

Noul sistem de impozitare, care se va aplica din 2017 firmelor româneşti care desfăşoară activităţi în sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică, este reglementat prin intermediul Legii nr. 170/2016, act normativ publicat vineri în Monitorul Oficial şi despre ale cărui prevederi AvocatNet.ro a relatat pe larg în acest articol. 

Înainte de toate, este important să precizăm că documentul a trecut de două ori prin Parlament, în contextul în care şeful statului a cerut în vară reexaminarea legii, tocmai pe motiv că prevederile acesteia ar fi inechitabile, iar micile afaceri ar fi clar dezavantaje de noile reglementări, existând astfel riscul ca acestea să se îndatoreze şi chiar să pună lacătul pe uşă. 

"Operatorii economici ce vor plăti un impozit specific mai mare decât cel determinat conform prevederilor Codului fiscal în vigoare vor fi nevoiţi să găsească resurse financiare pentru a achita impozitul, ceea ce va conduce fie la creşterea gradului de îndatorare şi, implicit la reducerea investiţiilor, fie la adoptarea unor practici de evaziune fiscală sau chiar la închiderea activităţii", explica Klaus Iohannis în cererea de reexaminare formulată în iulie. 

"Asta înseamnă că un restaurant mic, de subzistenţă, va plăti un impozit specific pe metrul pătrat cu 1.460% mai mare decât unul de 1.000 de metri pătraţi", a precizat în momentul primei adoptări a proiectului şi fostul secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Gabriel Biriş, atrăgând astfel atenţia că firmele cu profit mare ar fi favorizate de noul sistem de impozitare, în timp ce micile afaceri ar avea de plătit mult mai mult, raportat la profitul obţinut.

Ulterior, proiectul de lege a trecut din nou pe la Senat şi Camera Deputaţilor, acolo unde i-au fost aduse câteva modificări, în sensul că formula de calcul a noului impozit forfetar a fost schimbată, cu scopul de a asigura un tratament fiscal ceva mai echitabil, acesta fiind şi obiectivul anunţat de iniţiatorii legii, cel puţin la nivel declarativ: "Noua modalitate de impozitare aplicabilă contribuabililor din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică, va conduce la promovarea unei etici în afaceri, prin eliminarea unei concurenţe neloiale, creşterea conformării voluntare şi stimularea investiţiilor", se preciza în expunerea de motive ce a însoţit popunerea legislativă în Parlament.

Astfel, variabilele din formula de calcul a impozitului aplicabil de la anul au fost modificate şi se regăsesc în forma documentului publicat vineri în Monitorul Oficial. Situaţia poate părea ceva mai echitabilă acum, în condiţiile în care, spre exemplu, un restaurant cu o suprafaţă de peste 800 de mp, situat în centrul Bucureştiului sau în centrul unuia dintre marile oraşe ale ţării, va plăti de aproape două ori mai mult decât se stabilise în forma iniţială a proiectului de act normativ. 

Chiar şi aşa însă, suma achitată pe metru pătrat rămâne mult mai mare pentru cei ce deţin o afacere de mici dimensiuni, precum un fast food sau o shaormerie, un mic bar sau o cafenea, în contextul în care nu va avea importanţă cât de rentabilă este afacerea şi ce profit aduce aceasta antreprenorului. 

Aşadar, actul normativ citat nu ţine cont de profitul înregistrat de contribuabil, impozitul specific urmând să fie plătit de orice firmă ce nu se află în lichidare şi care va avea înscrisă, la 31 decembrie 2016, în actele constitutive, ca activitate principală sau secundară, una dintre următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 

• 5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”;
• 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”;
• 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’;
• 5590 - ,,Alte servicii de cazare”;
• 5610 - ,,Restaurante’’;
• 5621 - ,,Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”;
• 5629 - ,,Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”;
• 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Cum se va calcula impozitul forfetar în cazul restaurantelor

Actul normativ apărut vineri în Monitor stabileşte că formula de calcul ce se va aplica firmelor ce au unul dintre următoarele coduri CAEN: 5610 - „Restaurante”, 5621 - „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente” şi 5629 - „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.” arată astfel:

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z, unde:

• k - 1400, valoarea impozitului standard (în lei);
• x - variabilă în funcţie de rangul localităţii - mai concret, impozitul creşte cu cât restaurantul se află într-o localitate mare şi este situat central;
• y - variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii - impozitul pe mp scade cu cât suprafaţa este mai mare (exemple concrete vom avea mai jos);
• z - coeficient de sezonalitate - prin care se face referire la perioada de funcţionalitate a unităţilor în timpul unui an;
• q = 0,9 şi reprezintă un coeficient fix, de ajustare pentru spaţiul tehnic din unitate - locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Totodată, impozitul va varia în funcţie de zona în care se află contribuabilul, fiind prevăzute categorii distincte de zone, cu coeficienţi de zonă diferiţi, după cum urmează:

• Bucureşti şi opt poli ai ţării, respectiv: Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara;
• municipii şi oraşe, altele decât cele de mai sus;
• staţiuni turistice de interes naţional;
• sate, comune şi staţiuni turistice de interes local.

Pentru a înţelege mai bine diferenţele dintre un restaurant mic şi unul de mari dimensiuni, vom lua câteva exemple concrete. Astfel, patronul unui restaurant de 30 de mp din centrul Capitalei va datora anual un impozit calculat astfel: 1.400 x (17 + 2 x 0,9) x 0.45 = 11.844 de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 394 de lei pentru un metru pătrat. 

În același timp, un restaurant mare, de peste 800 mp, va datora statului 70.245 de lei pe an, rezultaţi din calculul: 1.400 x (17 + 105 x 0,9) x 0.45, adică de aproape şapte ori mai mult decât va plăti patronul unui restaurant de mici dimensiuni (exemplul de mai sus).

Însă, cei 70.245 de lei într-un an înseamnă, pentru un restaurant de o mie de mp, aproximativ 70 de lei pentru un metru pătrat, adică de vreo cinci ori şi jumătate mai puţin decât se va plăti pentru restaurantul de 30 de mp, prezentat anterior. 

Totuşi, am putea spune că se putea şi mai rău, în cazul în care prima variantă aprobată de Parlament ar fi fost acceptată de şeful statului şi ar fi intrat în vigoare. Concret, potrivit formei iniţiale a documentului, marii întreprinzători urmau să plătească aproximativ 38 de lei/mp, adică de aproape zece ori mai puţin decât micii antreprenori, ce ar fi datorat cam 374 de lei/mp. Astfel, chiar dacă povara fiscală s-a înjumătăţit, micile afaceri tot vor datora de cinci ori mai mult decât cele mari, pentru fiecare metru pătrat pe care îşi desfăşoară activitatea. 

Nu în ultimul rând, majorări semnificative la plată au intervenit şi în ceea ce priveşte restaurantele cu suprafeţe medii. Spre exemplu, o astfel de unitate din centrul Bucureştiului, în suprafaţă de 350 de mp, va datora 53.235 de lei într-un an. 

Totodată, sume apropiate de cele percepute bucureştenilor vor fi impuse şi celor care deţin localuri într-unul dintre cele opt oraşe mari ale ţării, menţionate anterior. Astfel, cei ce deţin restaurante în centrul unuia dintre aceste muncipii vor avea de achitat 37.170 de lei pe an pentru o unitate de cel puţin 800 de mp. De cealaltă parte, pentru un mic restaurant (maximum 30 de mp) situat în zonă centrală, proprietarul va scoate din buzunar suma de 9.954 de lei.

Mai puţin de plată şi pentru restaurantele din apropierea oraşelor

Restaurantele construite în apropierea marilor oraşe vor fi avantajate, la rândul lor, comparativ cu cele situate în interiorul oraşelor. Pentru a putea exemplifica, precizăm mai întâi că atât în cazul municipiilor, cât şi în cazul marilor oraşe şi a Capitalei, există patru zone pentru a determina rangul localităţii, de la D la A, în care zona D este cea mai ieftină, iar A cea mai costisitoare. Totuşi, încadrarea în cele patru zone se va face în baza normelor metodologice de aplicare a legii, care trebuie să apară în termen de 90 de zile de la publicarea actului normativ, adică cel târziu la 11 ianuarie 2017. 

Concret, propunem un restaurant de 200 de mp dintr-o comună din apropierea Braşovului şi unul cu aceeaşi suprafaţă din zona C oraşului Braşov (unul dintre cei opt poli amintiţi în lege), cu menţiunea că zona C este departe de centrul oraşului. 

Aplicând formula de calcul, rezultă că cel situat în vecinătatea oraşului Braşov va plăti 1.400 x (3 + 29 x 0,9) x 0.10 = 4.074 de lei. 

În acelaşi timp, proprietarul unui restaurant încadrat în zona C a aceluiaşi municipiu va achita suma de 24.633 de lei, rezultată din calculul: 1400 x (13 + 29 x 0,9) x 0.45.

Cât vor plăti patronii de baruri şi cafenele

După cum spuneam, înainte de fi promulgată şi publicată în Monitorul Oficial, legii prezentate i-au fost aduse modificări în ceea ce priveşte calculul impozitului darorat de cei ce deţin restaurante sau alte activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente, dar nu şi sistemului de impozitare aplicabil proprietarilor de unităţi ce au înscrisă ca activitate principală sau secundară activitatea cu codul CAEN 5630 - ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Prin urmare, impozitul specific anual datorat de patronii barurilor, cluburilor ori cafenelelor se va calcula pe baza formulei k*(x+y*q)*z, unde "k" are însă valoarea de 900 (impozitul standard, faţă de 1400, cazul restaurantelor).

Astfel, un bar sau o discotecă situată în centrul Bucureştiului, în care servirea băuturilor este predominantă, iar suprafaţa localului depăşeşte o mie de mp, va datora un impozit anual în cuantum de aproximativ 39.000 de lei. Valoarea se micşorează cu cât suprafaţa utilă a unităţii scade, până la valoarea de aproximativ 7.000 de lei, în cazul unui local nu mai mare de 30 de mp, situat în centrul Capitalei.

De asemenea, cel ce deţine un club de o sută de mp în centrul oraşului Timişoara (zona A), spre exemplu, va datora anual 9.315 lei, rezultaţi din calculul: 900 x (14 + 10 x 0,9) x 0.45. În acelaşi timp, pentru un club de peste o mie de mp, situat în centrul Timişoarei, Craiovei sau Constanţei, patronul va plăti 38.475 de lei, iar dacă deţine şi un bar de 30 de mp în centrul unui asemenea oraş va plăti pentru acesta suma de 6.399 de lei.

În ceea ce îl priveşte pe patronul unui club de o sută de mp dintr-o comună din România, acesta va determina impozitul specific astfel: 900 x (0.4 +10 x 0.9) x 0.15 = 1.269 de lei/an.

Cât şi cum vor plăti patronii de hoteluri

Impozitul specific anual calculat pentru firmele care au unul dintre următoarele coduri CAEN:  5510 - ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”, 5520 - ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”, 5530 - ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’ şi 5590 - ,,Alte servicii de cazare” se va calcula înmulţind un coeficient standard, "k", cu numărul de locuri de cazare. 

Pentru a înţelege mai bine, vom lua exemplul unui hotel de trei stele, cu 40 de locuri de cazare, dintr-o comună din judeţul Prahova şi al altui hotel, tot de trei stele şi având 40 de locuri de cazare, situat în oraşul Ploieşti. 

În prima situaţie, impozitul anual va fi determinat în urma calculului: 67 x 40 = 2.680 de lei pe an, în timp ce pentru cel de-al doilea caz se vor datora 308 x 40, adică 12.320 de lei. 

Un aspect foarte important de care trebuie ţinut cont, şi care se regăseşte în cuprinsul actului normativ publicat în Monitor, este cel conform căruia contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul unui hotel, hotel apartament, motel, pensiuni turistice, pensiuni turistice rurale, pensiuni turistice urbane, pensiuni agroturistice, apartamente de închiriat, hotel tineret, bungalow-uri, vile, reprezentând structuri de primire turistică amenajate în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pun la dispoziţia turiştilor spaţii de cazare şi spaţii de alimentaţie publică de tip restaurant, bar, toate aceste servicii specifice fiind activităţi ale aceleiaşi societăţi care desfăşoară activitatea de cazare, nefăcând obiectul închirierii sau asocierii către/cu alte societăţi, determină impozitul specific aplicând formula de mai sus, aplicabilă hotelurilor. 

Totuşi, actul normativ stabileşte că acei contribuabili care au mai multe unități determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unităţi, calculat conform formulei stabilite în anexa corespunzătoare codului CAEN.

Nu în ultimul rând, noile prevederi stabilesc un impozit fix, de 1.500 de lei pe an, pentru vânzătorii ambulanți la tonete de înghețată sau la cărucioare mobile pentru vânzare mâncare, dar şi pentru cei care prepară hrana la standuri în pieţe.

Notă: Regulile privind declararea și plata impozitului specific sunt disponibile în acest articol, în timp ce anexele care determină calculul impozitului specific pentru fiecare unitate în parte pot fi consultate aici.