Buna seara !
Si scuze de deranj fata de oricine are bunavointa de a raspunde sau a da o lamurire vis-a-vis de aceasta intrebare, sau mai exact problema.
In acest caz este vorba de un apartament de 3 camere. In apartament au locuit bunicii mei, decedati amandoi. Bunicii au avut 3 copii, mama mea plus alti doi frati, din care unul a decedat in urma cu cateva zile. Prin urmare au mai ramas doi copii, mama mea plus fratele ei geaman (care la randul lui este casatorit si are doi copii, dar banuiesc ca acest fapt este mai putin relevant). Ceea ce este important este ca unchiul meu, decedat, s-a mutat in apartamentul despre care vorbim, in anul 1992, pentru a avea grija de bunicii mei, bunica bolnava de Alzheimer si bunicul foarte in varsta (diferenta de 18 ani intre bunicul si bunica). Unchiul, decedat, a fost casatorit pana in anul 1989 sau 1990, desi anul exact nu cred mai conteaza, iar in urma casatoriei a rezultat o fata. Apartamentul in care au locuit a ramas in urma divortului, sotiei si fetitei, unchiul meu ne-avand absolut nici o pretentie. De asemenea, a platit pensie alimentara fetei ce a rezultat casatoriei. Dupa divort unchiul meu a locuit cu o perosana de sex feminin in apartamentul acesteia. Vazand situatia in care se aflau bunicii mei a decis ca este mult mai bine sa se mute atat el cat si concubina (nu s-au casatorit niciodata, desi au stat impreuna aproape 20 de ani) cu buncii pentru a-i ajuta. Au stat in apartamentul care intra in discutie din 1992 pana in prezent (de-alungul timpului au decedat si buncii mei, bunica 1994, iar bunicul 2000). In urma decesului bunicii a fost facuta succesiunea si masa succesorala s-a impartit celor 3 frati. In anul 2006 unchiul meu a fost diagnosticat cu neoplasm la colon (cancer) si din pacate nu s-a gandit ca se poate ajunge in acesta situatie nici macar in ultima perioada, si din pacate nici cei care s-au gandit nu i-au putut spune din respect. Ideea este ca asa cum este moral si omenesc a fost instiintata de decesul unchiului si fosta sotie a acestuia care se pare ca a afirmat in numele ficei ei (care teoretic cat si practic este in masura de a ridica ceva pretentii) ca au pretentii la mostenire din partea unchiului meu, respectiv fostului sot. In mod cert este normal ca legea sa fie de partea fetei daca ridica asemenea pretentii desi nu s-a straduit niciodata sa isi mai vada tatal, desi tatal i-a platit pensie alimentara si atata timp cat a avut o situatie materiala buna si banii i-au permis (pana sa iasa la pensie pe caz de boala - in timpul cat a stat la buncii mei si-a rupt unul din picioare si a ramas cu handicap) si-a cautat fata si s-au vazut ori de cate ori i-a permis mama acesteia (din pacate prea rar). Dar inca o data aceste fapte morale sau imorale nu au nici o legatura cu ceea ce spune legea, care din punctul meu de vedere da castig de cauza fetei daca ridica pretentii. Intrebarea mea vine in acest punct si anume: cat la suta din treimea pe care o detinea unchiului meu (fiind 3 frati) are dreptul fata, si spun cat la suta gandindu-ma (desi nu sunt absolut sigur, si aici am nevoie de confirmarea dumneavostra) ca avand in vedere "legea concubinajului" (daca se numeste asa) ar avea si "concubina" unchiului meu un procent din treimea unchiului meu. Si daca ceea ce am gandit eu este in consens cu ceea ce spuneti si dumneavoastra as vrea sa stiu daca pentru a demonstra concubinajul este indeajuns marturia unor martori. Spun acest lucru deoarece nu am dori ca, concubina (pe care o pot numi de fapt matusa mea, desi nu a fost casatorita cu unchiul meu) care a avut grija atat de buncii mei cat si de unchiul meu cat a fost bolnav sa piarda ceva din drepturile care i se cuvin prin lege (asta in cazul in care legea prevede ceva in acest sens). In plus familia, respectiv urmasii, adica mama mea si fratele ei, cat si concubina care a locuit a colo atatia ani, nu doresc ca acel apartament sa fie vandut. Si aici vine a doua intrebare si anume, daca pana la urma fata unchiului meu nu renunta la pretentia la ceea ce i s-ar cuveni din partea unchiului meu, daca exista vreo posibilitate de a nu fi obligati de lege sa vindem apartamentul in cauza (cu toate ca familia ar detine cel putin 2/3 din apartament) pentru a o despagubi, si daca deasemnea s-ar putea sa ii fie platita fetei suma convenita de comun acord sau de legiuitor lunar, sau in alta forma, dar nu toti banii odata (eventual sa intre si ea in masa succesorala pana la plata integrala a datoriei).
Imi cer scuze ca am facut o poveste atat de lunga, dar am vrut sa ma fac inteles cat mai bine si imi doresc sa fi reuit acest lucru, pentru a obtine din partea dumneavoastra un raspuns cat mai concis.
Va multumim din suflet pentru timpul acordat si pentru bunavointa de a ne raspunde,
Badulescu Silviu.