nu este doar o secventa din viata mea sunt cativa ani pe care am incercat sa-i povestesc. Cineva mi-a propus sa folosesc un pseudonim si sunt sigura ca asta voi face cat despre personaje, putin probabil sa se recunoasca deoarece sunt modificati anii, numele, locurile. Chiar daca intamplarile sunt reale nu am de gand sa fac public acest lucru. Pentru mine a fost o lectie si vreau ca si restul lumni sa inteleaga ca gresind e omenesc. Barbatul din fragment nu poate fi pedepsit si nici macar nu ma gandea la el deoarece acum el este tot ce am si daca da domnul sa o public mi-as face placere sa o cititi.
"Mi-am privit incheieturile manilor, eram vanata, apoi m-am asezat in fata oglinzi iar acolo am descoperit un dezastru. Pe gat aveam urme rosi si pe solduri iar in genunchi aveam vanati. Zguduita de amintiri m-am speriat. Da ,asta mi se intamplase.Totul in jurul meu se innegri, nu se putea asa ceva. Pun mana pe telefon:
-Crina?
-Ce-i cu tine? ma intreaba o voce ingrijorata.
-Stiai , nu?? am intreabat-o.
-Banuiam, stiam cine e el, ezita ea
-Si de ce nu mi-ai spus ? de ce m-ai lasat sa trec prin asa ceva?strigam eu printre lacrimile amare ce-mi inundau fata. Durerea era insuportabila."
acesta este un fragment......sper sa intelegeti de ce vreau sa-l public... altfel nu pot pedepsi lumea din jurul meu....
va mutlumesc din suflet..... in curand manuscrisul va fi in forma finala si in maxim o luna mi-as dori sa-l prezint unei edituri....cat despre subiect... nu ma pune pe mine intr-o lumina proasta ci pe cei care mi-ai facut rau....
Buna, numele meu este Ioana si as vrea sa va cer parerea in legatura cu ce inseamna sa scrii o carte..... de cand ma stiu scriu.... insa nu am considerat ca sunt suficeint de "mare" pentru a aduce la lumina tot ce scriu pana cand o prietena buna mi-a luat manuscrisul si l-a citit.... un roman de dragoste, scris de o adolescenta ..... de mine.... i-a placut foarte mult si desi nu am vorbit cu nimeni despre asta.... ma intreb daca as putea sa public asa ceva?....