A lămuri conţinutul şi sensul unei norme de drept, în vederea aplicării ei, este un proces obiectiv de folosire a logicii, a rationamentelor inductive si deductive. Primeaza forta argumentului si nu argumentul fortei, sub diferitele ei forme de manifestare (ex.mesaje temperamentale, indulcite uneori de reeditari inspirate)..
Se confunda asociatia de locatari cu cea de proprietari. Se pune semnul egal intre dreptul de a locui in virtutea mentiunii pe actul sau de identitate (cartea de imobil !?), si dreptul de proprietate cu toate prerogativele ce decurg din acest dreptul subiectiv de stapanirea bunului. Si a asemana o discutie pur juridica cu o banala “bibiliceala”, mi se pare destul de elocvent.
Se cere norma prohibitiva (“Unde scrie ca un locatar nu are dreptul sa fie ales presedinte?”), insinuand ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (“Ubi lex non distinguit,...”), ceea ce dupa parerea mea nu are aplicabilitate in speta, pe de o parte pentru ca legea face distinctie clara si se referea numai la proprietar, iar pe de alta parte aduc argumentul “per a contrario”, ori de cate ori un text prevede un lucru, este presupus ca neaga contrariul (“Qui dicit uno, negat de altero”).
“Stricto sensu” cred ca din moment ce sotul nu are calitatea de proprietar, el implict nu este membru al asociatiei de proprietari si nu are ce cauta pe functia de presedinte. Avand doar drept de sedere si nu de proprietate, alaturi de alte persoane din condominiu aflate in aceeasi situatie (copii, gineri/nurori, chiriasi etc), este un simplu locatar care poate doar sa participe la adunarile generale, cand proprietarul decide acest lucru. Prevederile statului asociatiei si hotararile adunarii generale pot completa legea dar nu pot contraveni dispozitiilor acesteia.
E clar ca leguitorul a urmarit sa-i tina pe proprietari, si numai pe acestia, cointeresati si dependenti unul de celalat . In eventualitatea ca un proprietar a cauzat pagube insemnate legea intervine. Ca prima masura asiguratorie, asociatia poate institui privilegiu asupra cartii funciare a apartamentului acestuia. Seamana cu preemptiunea specifica transferurilor de proprietate. De la un cenzor se poate mai recupera si garantia. Dar in cazul unui presedinte care nu are proprietate, mai putem aplica masurile asiguratorii stipulate in lege? Nu, si legea nu ne mai apara pentru ca am iesit din cadrul ei. “Ignorantia legis non excusat” E posibil ca un presedinte nepropriatar sa fie mult mai competent si bine intentionat ca unul care este proprietar. Dar daca se intampla invers. “A fortiori” consider ca legea trebuie intrepretata in sensul aplicatii ei si nu invers (“
Actus interpretandus est potius....”)
Mi se pare firesc ca cineva sa incerce o dezamagire cand constata ca norma de drept uneori nu reflecta realitatea imediata sau asteptarile sale. Costuri de intretinere mari, neintelegeri intre membrii asociatiilor, dificultatea constituirii de comitete, comisii de cenzori, incompetenta sau reaua vointa a unor persoane alese, sunt probleme foarte serioase care ne afecteaza viata cotidiana. Este umilitor ca ajungem batjocoriti de grupuri meschine care dirijeaza activitatea asociatiei in scopul obtinerii de foloase proprii (vezi “ynocentta”), dar alta era problema ridicata de mine. Tema acestei incompatibilitati pica cum nu se poate mai prost pe acest fundal. Discutiile noastre devin sterile daca nu sunt “pe lege”, si tind catre probleme “off topic”, cu exces de subiectivism. Aduce mai mult a socializare si mai putin a dezbatere juridica. Pe mine ma intereseaza in primul rand intelegerea legii (sa teoretizez cu spunea cineva) si pe urma aplicarea in strictul ei inteles. Pentru ca nu a fost inteleasa si respectata s-a ajuns la haosul acesta din asociatii (vezi “Chesu Petre”).
Sperand ca nu exasperez pe nimeni, anunt intentia de a va supune dezbaterii in curand o alta posibila incompatibilitate in acest domeniu. Va multumesc pentru rabdare.
"Scaparile" notariale s-au imputinat pe masura ce aceasta activitate s-a indepartat de perioada notariatelor de stat. Inteleg ca apartamentul d-lui adriantot a fost achizitionat in timpul casatoriei cu actuala sotie, dar s-a omis mentionarea acesteia in contractul de vanzare cumparare. In aceasta situatie ambii soti sunt in coproprietate, chiar daca contractul nu evidentiaza acest lucru. Coproprietatea este subinteleasa si notarii tin acum cont de ea la incheiarea fiecarui alt act. Dar stuatia aceasta difera de speta mea in care proprietar exclusiv este sotia, deoarece aceasta a dobandit bunul inainte de incheierea casatoriei, iar sotul care nu detine aceasta calitate, a fost ales presedinte al asociatiei de proprietari. Vin acum cu o completare la care doream sa ajung in final. Daca in urma unei eventuale actiuni in justitie se constata incompatibilitatea si se dispune inlocuirea din functia de presedinte a sotului neproprietar, poate instanta sa dispuna nulitatea actelor incheiate de acesta cu tertii? Rog argumente juridice. Multumesc
Chesu Petre are dreptate dupa parerea mea. Cred ca ne pierdem in notiuni al caror sens ne scapa. Legea spune ca o conditie "sine qua non" pentru a dobandi calitatea de presedinte este ca persoana sa fie din randul proprietarilor, deci cei care detin un titlu de proprietate, excluzandu-i "sine die" pe ceilalti care nu intrunesc aceasta conditie. Acesta e sensul prohibitiv. Membrii de familie care nu figureaza pe actul de proprietate devin proprietari fie “mortem causa” dupa decesul proprietarilor in functie de vocatia succesorala (ex.sotul cu rezerva ce i se cuvine etc), sau prin acte “inter vivos” (vanzari-cumparari etc). Pana atunci ei sunt doar locatari cu sau fara mutatie.Domiciliu legal (cu mentiune in actul de identitate) nu are implicatii asupra dreptului de proprietate. Invers da.. Locatarii (membri de familie neproprietari, chiriasii, sau alti detentori precari, etc) aveau toate drepturile de a fi alesi in legistatia veche, care guverna numai asociatiile de locatari, dar in conditiile noului sistem social, odata cu intarirea proprietatii private, s-au legiferat asociatiile de proprietari, unde numai proprietarii au privilegiu de a fi alesi in functia de presedinte.. Locatarilor li se acorda, prin art. 24 din Legea 230/2007, doar drept de reprezentare si implicit de vot in adunarile generale, ca reprezentanti legali ai proprietarilor, si numai atat. Aceasta a urmarit legiuitorul. Bineinteles ca membrii familiei care nu sunt proprietari beneficiaza de unele atribute ale dreptului de proprietate (usus, fructus, usufructus), dar nu de toate (dispozitia - jus abutendi). In speta, raportul juridic este guvernat de dreptul de proprietate si nu de codul familiei. Prin casatorie, care poate fi un act vremelnic, sotul nu devine automat si coproprietar al bunurilor pe care celalalt le-a dobandit anterior, ci numai a celor realizare impreuna cu acesta pe durata casatoriei.. In concluzie cred ca legiuitorul a urmarit in mod explicit sa permita accesul la conducerea asociatiilor numai a celor care intrunesc calitatea de proprietari, pentru a nu permite neproprietarilor sa poata incheia acte juridice si reprezinte asociatia fata de terti.. Poate ne ajuta cineva sa aflam ce spune jurisprudenta. O exista autoritate de lucru judecat in aceasta speta?
Speta: In urma unei hotarari definitive de divort, o femeie ramane titular al dreptului de proprietate asupra unui apartament., dupa care ea se recasatoreste si noul sot este ales presedinte al asociatiei de proprietari in blocul unde este situat apartamentul respectiv, avand doar calitatea de locatar, fara a figura in titlul de proprietate al aparatamentului sotiei sale. Exista incompatibilitate?
avocatnet.ro explicăm legislația
