Salut şi eu această campanie de curăţire a forumului de copy-paste.
La venirea mea pe site, am fost intrigată de multitudinea de citate cu care mi se răspundea când voiam să cunosc un user, într-o discuţie simplă, ca „de la om la om”. S-a interpretat atunci că aş avea ceva împotriva clasicilor. Nu, evident. Doar că uneori îmi place să citesc Nietzsche ori Călinescu, dar asta o fac în bibliotecă, iar când intru pe un forum, o fac ca să vorbesc cu oameni, să le cunosc gândurile, părerile, impresiile, fără măşti şi ghilimele.
Am postat şi eu poezii scrise de Michelangelo, în special – da, dar nu le-am luat copy/paste de niciunde, pentru că nu erau pe net; le aveam în bibliotecă şi le-am scris pentru a le face cunoscute, acum, când lumea nu mai merge în biblioteci, accesează ce se gaseşte mai uşor (acum mai sunt şi pe un alt site literar, unde tot eu le-am adăugat şi în biblioteca lor).
Vreau, însă, să atrag atenţia că există pericolul ca anumite topicuri să se umple de „creaţii proprii” pline de vorbe goale care deşi „sună bine” în rime şcolăreşti, nu au legătură cu poezia; o minimă autocenzură va fi necesară aici, ca şi în toate postările (statusuri, discuţii) în care trăirile prea personale apar oarecum indecente (ca să mă exprim aşa), dacă nu au măcar o „acoperire” umoristică. Altminteri, locurile eliberate de această campanie vor fi umplute cu un alt balast, care va necesita o altă campanie de curăţire...
Pentru că eu scriu de obicei în limba franceză – aşa gândesc, iar la traducere, chiar dacă o fac tot eu, se pierde mult din idee – am vrut să aduc pe acest forum, într-un topic deschis de o colegă de-a noastră, versurile pe care le public pe alte forumuri, şi de unde alţii mi le iau chiar şi fără să-mi ceară acordul, pentru a-şi atrage cititori la ei, pe site; pentru a nu încălca regulamentul care interzice postări în limbi străine, topicul cerea şi traducere în româneşte. Am postat doar o poezie; ieri am aflat de la moderatorul care ştersese topicul că a facut-o din cauză că prima postare avea doar un cuvânt:”deocamdată” şi nu s-a putut rezolva decât prin ştergerea întregului topic. Nu voi deschide altul, îmi voi posta versurile, în continuare, pe alte forumuri, unde regulamentul e mai permisiv, şi nici n-aş fi vrut să scriu despre acest lucru, să nu se creadă că ar fi vreun reproş, o fac doar ca să nu devină, dacă se va repeta, o altă campanie de curăţire, paralelă...
Voi reveni, însă, cu plăcere, pe acest site, uneori pentru a scrie, alteori pentru a citi ce veţi scrie dumneavoastră.
Ar mai fi multe de adăugat, dar – aviz amatorilor – când scrii mult, devii plictisitor şi nu mai citeşte nimeni.
Doar un zâmbet pe final, la - de ce oamenii n-au status:
Mă aliniez cu mic şi mare,
În acest context
De antipoluare,
ªi las poza... fără text.
Lili Stancu
Urare...
pe care sigur o veţi interpreta corect
Să capturaţi iubire şi tandreţi,
(Da’-n cap nu-i daţi, că oricum, daţi în vânt)
Iar daca vreţi, femeia perfectă, s-o aveţi,
Lipiţi mai multe-ntr-una, cu-acelaşi simţământ…
Dar chiar vrem să ne cunoaştem mai bine?
Toţi ne-am găsit pe-aici nişte semeni pe care să-i iubim, pentru că avem ceva de oferit, ori pe care să-i detestăm sau să-i urâm, în funcţie de frustrările fiecăruia dintre noi. Probabil, nici unii n-o merită, nici alţii.
Dar cui îi pasă?
Poate doar dumneavoastră, u.b.i.k., vă mai pasă. N-aţi renunţat încă la citadela fermecată? Virtuală, utopică, minunată, pe care te străduieşti s-o ridici rotundă şi perfectă, şi vine un rătăcit care răvăşeşte tot şi te zdruncină din temelii, de nu mai rămâne piatră pe piatră...
Eu cred că ne cunoaştem foarte bine, şi suntem exact aşa cum vrem, adică minunaţi, cu toţii.
:console:
La epigrame nu eram prea drăguţă, încerc (pe fugă) să salvez situaţia cu nişte urări...
Urări – fără andrisant:
Eu iţi urez de sărbători
S-asculţi pe Hruscă până-n zori,
ªi-n loc de brad, s-admiri, în ger,
O poză veche c-un copac cu flori,
ªi prin tavan, un colţ uitat de cer…
Îţi urez un frumos revelion în doi…
Îţi pun pe masă doar un ţoi,
Fără de mâncări,
Să ai revelion în doi
Timpi şi trei mişcări.
Urare în contratimp
Ţi-aş mai ura, în contratimp,
Ceva, dar nu ştiu cum să-ncep;
De adevăr, să îţi faci timp,
Căci eu, să mint, nu mă pricep…